Europa va merge înainte doar dacă va privi înapoi

Publicat în Dilema Veche nr. 542 din 3-9 iulie 2014
Bun şi rău jpeg

Nu doar geografic, Uniunea Europeană se întinde de la Marea Britanie la România – ceea ce este, în toate sensurile, o distanţă enormă. Cea mai occidentală ţară a Uniunii are interese exact opuse celei mai orientale ţări, în privinţa viitorului acesteia. Pe şleau, în vreme ce Marea Britanie are nevoie de o Uniune flexibilă, în care rolul determinant să continue să aparţină statelor membre, iar concentrarea efortului comun să se facă pe integrarea pieţei comune şi pe acordurile de liber comerţ dintre Uniune şi diverşi alţi actori economici majori ai planetei, interesul României este să avem o Uniune cît mai integrată, federală dacă se poate, în care oficialii de la Bruxelles să ne conducă, să ne dea, să ne înveţe, să ne monitorizeze, să ne premieze sau să ne pedepsească. Diferenţa dintre Marea Britanie şi România este aceea dintre o ţară care se poate ţine singură pe picioare în cadrul exigenţelor stat de drept – democraţie – economie de piaţă, şi o alta care nu poate sta în picioare, în acest cadru, decît susţinută de altele. Am urmărit cu atenţie cruciada dusă de prim-ministrul Cameron împotriva nominalizării luxemburghezului Junker pentru funcţia de şef al Comisiei Europene. Nu a reuşit să slăbească nici sprijinul cvasiunanim de care Junker se bucură în Consiliul European şi nici sprijinul larg majoritar de care se bucură în Parlamentul European. Acest eşec i-a atras, firesc, critici aspre din partea opozanţilor săi. Totuşi, în final, a obţinut angajamentul Germaniei, care a anunţat că e gata să facă ceea ce e nevoie pentru păstrarea Marii Britanii în interiorul UE. Lui Cameron nu-i place Junker tocmai pentru că acesta reprezintă o agendă de care, crede premierul britanic, UE trebuie să se debaraseze. Integrarea continuă, cu transferul masiv al deciziilor la Bruxelles, răneşte Marea Britanie. Ştiu că e greu să înţelegem de ce – nouă, nu doar că autoritatea crescută a Uniunii în raportul cu autorităţile de la Bucureşti, în privinţa României, ne face bine, dar a ajuns, după evenimentele interne şi regionale ale ultimilor doi ani, chiar dezirabilă. Pentru a feri România de stricăciunile pe care politicienii, dar şi poporul român i le pot pricinui, e de preferat o guvernare controlată de la Bruxelles.

Dar Europa nu se confruntă doar cu această diferenţă de viziune în privinţa viitorului ei, exemplificată, la modul cel mai clar, de Marea Britanie şi de România. Clivajele din interiorul UE sînt mult mai multe şi nu mai puţin semnificative. Dar cel mai grav e faptul că Uniunea Europeană este tot mai respinsă de cetăţenii europeni. Rezultatul ultimelor europarlamentare este elocvent: ideea antieuropeană a fost marea cîştigătoare. Cetăţenii Europei au trimis în legislativul continental un număr foarte mare de antieuropeni. Mai exact, numărul membrilor Parlamentului European care vor să oprească integrarea europeană sau chiar să „dezintegreze“ ceea ce s-a integrat pînă acum este mult mai mare decît era pînă în momentul de faţă. Nu putem pune la îndoială legitimitatea prezenţei lor: europenii i-au trimis acolo, ştiind bine cine sînt şi ce vor.

Criza economică a anilor trecuţi a arătat faţetele dure ale solidarităţii – premianţii au trebuit să plătească pentru codaşi, iar codaşii au început să-i urască pe premianţi încă şi mai tare. Multor cetăţeni europeni, din Marea Britanie şi Franţa, din Spania şi din Italia, din Olanda şi din Belgia, nu le este foarte clar ce nevoie au de Uniunea Europeană. Ei ştiu bine ce nevoie au de propriile ţări, pe care le vor puternice în continuare. Dar de ce ar avea nevoie de UE nu le e prea clar. Şi problema nu este, cum ar zice mediocrii de Dîmboviţa, „de comunicare“. Adevărul este că proiectul european a devenit un proiect al elitelor politice, fără mare legătură cu cetăţenii şi, devenind tot mai elitist, a devenit tot mai neclar. Convingerea mea este că, dacă nu vrem să pierdem cu totul resursele enorme investite deja în proiectul european, este nevoie să învăţăm mai multe din trecut. O revizitare mai profundă a moştenirii părinţilor fondatori ai Europei Unite, a viziunii, eticii şi stilului lor este mai necesară ca oricînd. Ca să găseşti drumul înainte este nevoie, uneori, să te opreşti şi să priveşti înapoi. Sîntem, cred, într-un asemenea moment.

Cercetarea mai atentă a faptelor şi a lucrărilor unor europeni precum Adenauer, Schuman şi De Gasperi ne poate arăta ce am greşit, cum putem îndrepta şi cum putem merge înainte cu procesul integrării europene. Sugerez, de pildă, o singură direcţie. Multe aveau în comun cei trei mari oameni de stat, dar cred că ceea ce îi unea cel mai puternic era identitatea creştină. De aici, fiecare dintre cei trei a desprins ideea că politica este o misiune. Nu o carieră profesională, nu o vocaţie, nu o datorie, cu atît mai puţin un hobby – o misiune! Ceea ce îi trimitea pe aceştia prin popor pentru a-l lumina asupra drumului de urmat nu era dorinţa de voturi şi nici foamea de putere, ci propria convingere. Formele actuale de PR, practicile de campanie electorală ori propaganda zilnică în lamentabile talk-show-uri nu sînt credibile în inimile europenilor pentru că sînt, toate, lipsite de un element care face misionarismul credibil: sacrificiul pentru propria credinţă. Nu este vorba, fireşte, de sacrificii tragice, de renunţări dramatice, de amputări destinale. Dar este foarte important ca oamenii care ascultă un politician să ştie că el a suferit cît de cît pentru convingerile sale. Cicatricea este cel mai convingător argument. Dacă, dimpotrivă, vedem doar funcţionari securizaţi pe viaţă în salariile lor imense, politicieni care se îmbuibă de putere şi business class, aroganţă, defilee delirante de vanităţi şi discursuri fără pic de inimă, ideea europeană se va ofili şi va muri. Avantajul antieuropenilor este tocmai acesta. Ei cred în ce spun.  

Sever Voinescu este avocat şi publicist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Umbra lui Putin în România. Un cunoscut expert în securitate explică de ce am devenit o țintă pentru spionajul rusesc
Rusia a pornit un veritabil război hibrid împotriva NATO, iar România e una dintre ținte. Analistul Hari Bucur Marcu a explicat motivele pentru care serviciile ruse sunt hiperactive în zonă și de ce România reprezintă o țintă importantă pentru spionii Kremlinului.
image
Mulți voluntari străini au crezut că sunt pregătiți să lupte în Ucraina, dar s-au înșelat, spune un veteran american
Unii voluntari occidentali care s-au alăturat războiului din Ucraina au fost uciși după ce s-au înrolat presupunând eronat că lupta va fi ușoară, a declarat pentru Business Insider un veteran american care a luptat în Ucraina de la începutul invaziei și până în decembrie.
image
„Copiii spun lucruri trăznite“, momente de colecție: Nu s-a oprit din râs toată emisiunea VIDEO
Virgul Ianțu s-a amuzat copios alături de fiecare copil care a spus un lucru amuzant în cadrul show-lui de televiziune.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.