Europa lui AKK
Așa cum era de așteptat, scrisoarea lui Emmanuel Macron despre renașterea Europei a avut o largă rezonanță. Textul cuprindea viziunea președintelui francez în ceea ce privește viitorul european și propunea cîteva soluții concrete pentru a rezolva trei chestiuni presante: libertatea, siguranța cetățenilor și progresul social. Emmanuel Macron își dorește înființarea unei Agenții Europene pentru Protecția Democrațiilor, un „scut social“, adică un regim care să garanteze aceeaşi remuneraţie pentru aceeași muncă şi un salariu minim european, adaptat fiecărei țări, și „revizuirea, din temelii, a Spațiului Schengen“, inclusiv înființarea unei Poliții de Frontieră comune şi a unui Oficiu European pentru azil. Prin această scrisoare adresată cetățenilor europeni, Emmanuel Macron a reușit să capteze atenția opiniei publice și să dea tonul în campania electorală pentru Parlamentul European. O deschidere binevenită, mai ales pe fondul euroscepticismului generalizat care riscă să afecteze alegerile din mai.
Mesajul lui a avut ecouri aproape imediate în Germania. Șefa CDU, Annegret Kramp-Karrenbauer, i-a răspuns într-un articol de viziune publicat în Welt am Sonntag, intitulat „Să facem Europa bine“. Cele două viziuni nu sînt neapărat opuse. Dar nici nu se suprapun perfect. Cei doi sînt de acord că Europa trebuie să-și întărească frontierele. Printre subiectele care ar putea naște polemici se numără restrîngerea activității Parlamentului European în sediul de la Bruxelles. Actualmente, unele ședințe se desfășoară și în sediul de la Strasbourg, în Franța. Abandonarea acestui sediu ar fi o lovitură grea, nu doar în plan simbolic. Kramp-Karrenbauer mai propune crearea unui post permanent, comun, european în cadrul Consiliului de Securitate. Cum, după după Brexit, Franța rămîne singura țară dintre cele 27 care are o voce în acest for select, inițiativa lui Kramp-Karrenbauer riscă să stîrnească iritare la Paris.
Dincolo de cele cîteva propuneri „tari“, mesajul lui Annegret Kramp-Karrenbauer e încărcat de contradicții și de platitudini. Șefa creștin-democraților germani vrea mai multă convergență în diverse sectoare, inclusiv în finanțele publice, dar susține că „centralismul de tip european și comunizarea datoriilor trebuie evitate cu orice preț“. Ea își dorește ca Europa să rămînă transatlantică și, în același timp, să devină mai europeană. Ea crede că e nevoie în continuare de protejarea sectoarelor strategice ale economiei, dar și de păstrarea spiritului de competitivitate. Dilemele existențiale ale Uniunii Europene nu își găsesc un răspuns definitiv. La fel cum nici chestiunea de principiu a nivelurilor decizionale nu primește o soluție categorică. Cînd spune că Bruxelles și capitalele naționale ar trebui să aibă aceeași greutate în adoptarea deciziilor, Kramp-Karrenbauer consolidează logica adesea deficitară a Uniunii Europene.
Mulți critici ai Angelei Merkel deplîng absența unui mesaj clar al Berlinului. E adevărat, liderii tuturor partidelor s-au exprimat deja cu privire la mesajul lui Emmanuel Macron. Doar cancelara tace. Pe de o parte, Kramp-Karrenbauer spune ceea ce Angela Merkel, din poziția de cancelar, nu și-ar permite să spună fără să pună în pericol relația privilegiată pe care o are cu Emmanuel Macron. Pe de altă parte, Annegret Kramp-Karrenbauer nu trebuie confundată cu Angela Merkel. Ea nu e nici membră a cabinetului și nici nu deține vreun alt mandat. E însă un om politic care contează. Noua șefă a CDU are șanse mari să devină cancelar în viitoarea legislatură. Pînă atunci trebuie să demonstreze că e relevantă. În plan intern, trebuie să mențină unitatea unui partid divizat de dezbaterile pe tema migrației. Ea trebuie să găsească o formulă de compromis care să împace doctrina creștin-democrată cu problemele demografice ale Germaniei, cu posibilele riscuri sociale pe care le aduce migrația și cu dreptul european în materie de azil. În plan internațional, e încă o necunoscută. Răspunzînd provocării lansate de Emmanuel Macron, Annegret Kramp-Karrenbauer poate să-și facă propriile idei cunoscute în Europa. Sau măcar numele.
