"Europa liberă" a mea

Publicat în Dilema Veche nr. 200 din 9 Dec 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pe la 16 ani, am scris mamei mele un bilet în care îi spuneam că emigrez şi am plecat de-acasă. M-am dus în gară. Planul meu era să aştept trenul care mergea la Viena, să mă pitesc în tavanul dublu de deasupra toaletei şi să apar de acolo în gara austriacă. Trenul a venit. A stat în gară vreo 4 minute. Nu am avut curajul să mă urc. Trenul a plecat spre Viena, iar eu m-am întors acasă. Lipsisem, cu totul, vreo 3 ore. Acesta a fost primul meu sfert de pas spre un vis de libertate. Îl făcusem pentru că îmi plăcea la nebunie radio "Europa liberă". Iar gîndul meu era ca, odată ajuns în lumea liberă, să mă prezint la postul de radio şi să solicit să fiu angajat acolo. Visam, la 16 ani, să fiu redactor la "Europa liberă". Documentarul despre "Europa liberă" (Cold Waves de Alexandru Solomon, coproducţie România-Germania-Luxemburg, 2007), m-a pus într-o stare de revoltă ciudată. Clişeul madlenei proustiene se verifică mereu. A fost de-ajuns să reaud pentru cîteva secunde sunetul de ultra-scurte al postului de radio "Europa liberă" şi o întreagă lume s-a redeşteptat în mine. După şuieratul prelungit al reglajului fin, scurte ezitări ale cursorului pe scala aparatului, se obţinea audiţia cea mai bună posibil. Apoi, plonjam în vocile acelea, plonjam în adevăr. Nu era puţin. De fapt, era totul în acea lume a minciunii faraonice, a frigului şi întunericului în care mi-era dat să trăiesc. La început, am fost năpădit de amintiri. Sunetul de ultra-scurte al postului de radio "Europa liberă", cu fîşîiala ascuţită şi pocniturile scurte, a fost fundalul sonor al copilăriei şi adolescenţei mele. Şi, îmi dau seama abia acum, prima mea lecţie despre adevăr. La mine în casă, "Europa liberă" se asculta continuu. Nu îmi amintesc să fi văzut prin casă Scînteia - tata aducea doar România literară şi Săptămîna, urmărind cu pasiune forma literară a bătăliei dintre "buni" şi "răi". De mic mi-a spus că Manolescu e bun şi Barbu e rău. Timpul petrecut la televizorul care livra 3 ore pe zi un singur program plin de ode pentru Ceauşescu era minimal. Limba bulgară îmi era complet incomprehensibilă. Pe la 15-16 ani (asta era la jumătatea anilor ’80), am început să pricep ce se întîmplă ţării mele. Şi tot pe atunci am început să am o nouă serie de idoli. Mai presus de fotbalişti, actori şi cîntăreţe, stardom-ul era ocupat de posesorii acelor voci, oameni ale căror feţe nu le ştiam: Neculai Constantin Munteanu, Emil Hurezeanu, Şerban Orescu (era preferatul absolut al inginerului Stere, prietenul tatălui meu, cu care ascultam "Europa liberă" aproape în fiecare seară, într-un fel de strînsă comuniune, posibilă numai sub dictaturi), Ion Ioanid, Max Bănuş, Ioana Măgură-Bernard şi, bineînţeles, Monica Lovinescu şi Virgil Iernuca. Vocile lor pe ultra-scurte fac parte din compoziţia alchimică a Paradisului meu. Atunci, în copilărie, am fost fericit cum nu voi mai fi niciodată. Atunci eram invulnerabil, atunci eram puternic. Vorbele lor intrau, cumva, în compoziţia acelui mediu în care nimic nu mi se putea întîmpla. Vorbele lor erau zidurile inexpugnabile ce mă protejau de urgia mutilantă a unei istorii care mărşăluia în cadenţă sinistră pe străzile desfundate şi pustii ale ţării mele. Auzindu-i, simţeam un confort. Aveam repere. Aveam acces la adevăr. Ştiam. Datorită lor, ştiam. Am amintirea clară a acelei înregistrări de pe străzile Timişoarei, din 16 sau 17 decembrie 1989. Revoluţia din 1989 - cel mai înălţător moment de istorie colectivă pe care l-am trăit eu - a ajuns la mine tot cu "Europa liberă". Am ascultat înfiorat acea înregistrare în care se auzeau bărbaţi şi femei protestînd, oameni pe care îi recunoşteam instinctiv ca fiind "de-ai noştri" şi, deodată, răpăitul rece al mitralierelor de diverse calibre. Apoi, vaiete, urlete înspăimîntate şi, din nou lung, exasperant de lung, sunetul mitraliat al morţii. A doua zi, Bucureştiul era în stradă. Erau ciudat de liniştite serile cu "Europa liberă". Aveam sentimentul că prin simpla sa prezenţă, acest post de radio ne salvează. Eroii mei erau deja Doina Cornea, Paul Goma, Mircea Dinescu, muncitorul Vasile Paraschiv, dar şi Vaclav Havel şi Lech Walesa. Postul de radio îmi spunea că ei există. Astfel, postul de radio mă liniştea. Nu îmi amintesc dacă discutam cu prietenii la şcoală ceea ce auzeam la "Europa liberă". Mai degrabă, nu. "Europa liberă" era ceva de consum intim, căci adevărul nu are loc decît în spaţiul maximei încrederi. Experienţa ascultătorului de "Europa liberă" mi-a dat o lecţie adîncă: adevărul e fragil, el se iţeşte doar în lumea solară a libertăţii şi se ofileşte imediat, la cea mai mică adiere rece a totalitarismului. Dar aşa fragil cum e, are proprietatea de a fi irepresibil, imprescriptibil şi incasabil. Am gustat pentru prima dată farmecul straniu, dar irezistibil, al adevărului de la "Europa liberă". Acuma ştiu că vorba liberă, chiar dacă şoptită, dărîmă puterile cele mai militarizate şi represive. Experienţa "Europa liberă" m-a marcat, îmi dau seama acum, pentru toată viaţa. Altfel, de unde emoţia acută pe care o simt auzind vocile acelea în filmul dlui Solomon? Pentru mine, acele voci nu vin de departe, din alt timp, ci din mine însumi, acolo unde s-au impregnat pentru totdeauna. Din starea aceasta de privilegiată introspecţie, mă trezeau scurte reprize de greaţă. În film, vorbesc şi dnii Burtică, Merce, Pleşiţă. Vorbele lor sînt mizerabile, gurile lor sînt otrăvite, minciuna şi oroarea dănţuiesc extatic. Mi-e greaţă de prezent şi mi-e dor de trecut. Printre altele, şi pentru că prezentul nu mai are eroii pe care îi avea trecutul. Revolta ciudată despre care pomeneam la început vine tocmai de aici: mi-e dor de acele vremuri de dictatură, fără să le regret, însă, nici o secundă, şi mi-e scîrbă de aceste vremuri libere, pe care le ador, le trăiesc frenetic şi nu le-aş schimba pentru nimic în lume.

index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (III)
Expresiile subiect de drept și drept subiectiv par să aibă o nuanță tautologică sau să trimită la o definiție idem pe idem.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Turcia fără Erdogan?
Recep Tayyip Erdogan este de atîta vreme la putere încît nimeni nu poate spune cu siguranță cum va arăta Turcia după o eventuală plecare a sa din palatul prezidențial.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Cum de nu există din partea instituțiilor aferente reacții prompte, severe, susținute juridic, împotriva unei astfel de imposturi?
Frica lui Putin jpeg
Centrali
Cîte unul se crede central fiindcă e bătăușul clasei; un altul, fiindcă e al planetei.
AFumurescu prel jpg
Inteligență artificială; cu materialul clientului
…a trecut întîi o boare pe deasupra știrilor: există inteligență artificială! Mai întîi ni s-au deșteptat telefoanele.
index jpeg 5 webp
Amelia Earhart și Eleanor Roosevelt, o cină și un zbor cu stelele
„Este începutul unei noi epoci, nu-i așa, cînd o femeie în rochie de seară pilotează un avion noaptea?”, a spus retoric și entuziast Eleanor Roosevelt.
Iconofobie jpeg
Poezia continentelor
Ce surprinde la Whitman este uşurinţa cu care transferă ideea poetică (transcendentalistă) spre geografia culturală a umanităţii.
„Cu bule“ jpeg
Zgubilitic
Cuvîntul zgubilitic nu s-a răspîndit prea mult, dar își păstrează expresivitatea prin felul în care pare să parodieze o terminologie medicală (psihiatrică), prin contrastul comic între simbolismul lipsit de eufonie al primei sale părți și terminația savantă.
HCorches prel jpg
Două tristeți și o așteptare
Le transmit, din experiența personală, că vor simți îmbunătățiri semnificative ale vieții lor, pe toate planurile!
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
Cum spargem balonul chinez
Dacă relațiile sino-americane ar fi un joc de cărți, s-ar putea spune că avem o mînă bună. Dar chiar și o mînă bună poate pierde, dacă e jucată greșit.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Scrisori regăsite
Montefiore spune că nota aceasta, găsită după moartea lui Stalin în seiful său personal, a avut efectul scontat.

Adevarul.ro

image
Finala America Express, 19 martie 2023: Victorie la limită în ultimul joc de amuletă din acest sezon
În ediția 39 din 19 martie 2023, două echipe au luptat cot la cot pentru a obține un avantaj extrem de important în următoarea cursă. Una dintre echipe a încălcat o regulă importantă, iar gazda show-ului a oprit jocul.
image
Avertismentul unui economist român: „Criza este aici, nu o așteptați să vină“. Falimentele din SUA, semnalul de alarmă
Temerile cu privire la o nouă criză financiară la nivel mondial au erupt când trei bănci importante din SUA au dat faliment, iar unda de șoc se simte și în Europa. Profesorul de economie Radu Nechita a vorbit cu „Adevărul” despre riscul unei crize economice de amploarea celei din 2007.
image
Soprana Felicia Filip, despre marele regret din viața sa: „Am crescut copii ca și când ar fi fost ai mei“
Soprana Felicia Filip este căsătorită de 32 de ani cu regizorul de operă Cristian Mihăilescu, formând unul dintre cele mai longevive cupluri din muzica românească.

HIstoria.ro

image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.
image
Ce consideră o publicație de la Budapesta ca „simbol fascist la Timişoara, capitala culturală europeană”
Recent o publicație din Ungaria a iesit la rampă cu o serie de acuzații de promovare a unor simboluri fasciste, chiar în anul în care orașul este capitală culturală europeană. Dincolo de faptul că articolul denotă multă dezinfomare, o parte chiar intenționată, o doză de invidie și una de ipocrizie.