Europa în pragul falimentului

Hans-Werner SINN
Publicat în Dilema Veche nr. 992 din 13 aprilie – 19 aprilie 2023
image

Puternic afectată de pandemia de COVID-19 și de războiul din Ucraina, Uniunea Europeană are nevoie de bani. Și, deoarece Paolo Gentiloni, comisarul european pentru afaceri economice, nu îi poate obține direct de la statele membre ale Uniunii, el vrea să-i împrumute. Scopul acestui împrumut pare lipsit de importanță. Tot ceea ce contează e ca instituția Comisiei Europene să primească bani – mulți bani – chiar dacă asta înseamnă acumularea unui munte de datorii.

În 2020, Gentiloni a jucat un rol-cheie în crearea NextGenerationEU (NGEU), programul de urgență care i-a permis Uniunii Europene să împrumute 800 de miliarde de euro pentru a gestiona efectele pandemiei de COVID-19. În mai anul trecut, el și-a propus să strîngă fonduri pentru ajutorarea Ucrainei, iar în octombrie a recomandat emiterea unor titluri de îndatorare comune, pentru a-i ajuta pe cetățenii europeni la plata facturilor de gaze. Acum, pe fondul emiterii unui val de titluri de creanțe comune, Comisia Europeană are de gînd să concureze Legea reducerii inflației (Inflation Reduction Act)a lui Joe Biden, în valoare de 369 de miliarde de dolari, care include și subvenții ale proiectelor de energie curată. Chiar dacă noul plan nu implică noi împrumuturi, el propune totuși un nou „Fond suveran european” pentru finanțarea tehnologiilor verzi.

Nu e sigur dacă beneficiile acestui program vor justifica costul său. De exemplu, nu pare să existe vreo corelație între distribuirea fondurilor NGEU și gravitatea infectării cu COVID-19 a unei regiuni. Există în schimb o corelație inversă între ajutorul NGEU și PIB-ul per capita, cu unele țări mai sărace și mai puțin afectate de virus primind sume de bani uluitoare.

Problema actualei frenezii de împrumuturi a Comisiei e că propriile legi ale UE îi interzic să se împrumute. Articolul 311 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene stipulează clar că UE trebuie să se finanțeze „integral din resurse proprii”. De aceea, statele membre au trebuit să accepte în unanimitate crearea NGEU.

O altă problemă majoră este că nu e limpede cine va suporta costurile acestui împrumut. Politicienii și economiștii spun adesea că povara datoriilor UE va cădea inevitabil pe umerii viitoarelor generații de contribuabili, care vor trebui să le onoreze. Ceea ce e parțial adevărat, chiar dacă prețul cel mai mare îl vor plăti cei care economisesc în prezent.

La fel ca cea mai mare parte a lumii dezvoltate, Europa suferă în urma revenirii stagflației. Într-un mediu stagflaționist, evenimentele neașteptate (precum războiul din Ucraina sau COVID-19) creează un șoc al ofertei, tradus în creșterea prețurilor, ca urmare a necesității de a răspunde excesului de cerere. Emiterea unor noi titluri de îndatorare duce la o creștere a cererii, ceea ce alimentează inflația.

Chiar dacă creșterea prețurilor pare să încetinească, inflația zonei euro e încă la 8,5% – de patru ori mai mare decît ținta de 2% a Băncii Centrale Europene – și ar putea atinge un nou vîrf. Chiar și cea mai recentă rată a inflației de bază, care exclude prețurile volatile ale alimentelor și energiei, se situa la 6,2%, mult mai mult decît era anticipat.

În timpul deceniului stagflaționist al anilor 1970, a durat ceva vreme pînă cînd spirala salariu-preț s-a stabilizat. În contextul războiului din Ucraina, al cărui final nu se întrevede, și al ieșirii continue la pensie a generației baby-boomer, inflația crescută are șanse să dureze.

Persistența inflației crescute face ca pensionarii care au economisit conștiincios pentru bătrînețe și cei care au economisit investind în active cu valoare nominală garantată (precum asigurările de viață) să fie adevăratele victime ale îndatorării Europei. Efectele redistribuirii s-ar putea dovedi a fi profunde, dacă nu dezastruoase.

În volumul de memorii Lumea de ieri, scriitorul austriac Stefan Zweig a descris în mod strălucit cum hiperinflația anilor 1920 a sărăcit și a radicalizat mica burghezie. Nimic, scria el, nu i-a făcut pe nemți mai „plini de ură și receptivi pentru Hitler” ca inflația. Istoricul american Gerald Feldman a întărit această afirmație în The Great Disorder (1997) – o carte fundamentală despre inflația germană.

Puseul inflaționist de astăzi nu se compară, evident, cu crizele hiperinflaționiste de la începutul secolului al XX-lea. Dar orice episod inflaționist începe discret. Trucul e să-l înăbuși în fașă, înainte să scape de sub control. După cum ar fi spus romanii, principiis obsta („opune-te de la începuturi”).

Planurile Comisiei Europene de a atrage miliarde, prin emiterea de obligațiuni UE pe termen lung, sînt discutabile din punct de vedere legal și iresponsabile economic. Aceste împrumuturi, pentru care se caută neîncetat justificări, sînt inflaționiste. Mai mult, abordarea Comisiei poate compromite stabilitatea europeană și periclita moneda unică.

Continuînd pe această cale, UE va dăuna solvabilității obligațiunilor Guvernului european. Cînd, în mod similar, prim-ministrul britanic Liz Truss a ignorat toate avertismentele și a încercat anul trecut – prin proiectul dezastruos de scădere a impozitelor – să crească datoria publică, și așa ridicată, a Marii Britanii, i-a speriat pe investitori, a provocat prăbușirea lirei sterline și a trebuit să-și dea rapid demisia.

În ultimele 18 luni, bancherii centrali din Europa și din SUA au crescut agresiv rata dobînzilor pentru a atenua inflația. Continuarea planurilor lui Gentiloni ar submina toate aceste eforturi. Orice nouă îndatorare e, în acest moment, inflaționistă și are astfel un efect devastator asupra stabilității monedei euro.

Ceea ce nu înseamnă că factorii de decizie politică trebuie să renunțe la obiectivele lor valoroase. Dar, într-un mediu stagflaționist, astfel de obiective se ating prin măsuri fiscale sau alte reduceri de costuri – nu prin îndatorare. Atunci cînd Comisia Europeană are nevoie de bani, ea trebuie să se adreseze parlamentelor naționale ale statelor membre. Iar dacă acestea o refuză, UE nu trebuie să se împrumute. În caz contrar, visul unificării europene e pus în pericol.

Hans-Werner Sinn, profesor emerit de Economie la Universitatea din München și fost președinte al Institutului de Cercetare Economică „Ifo”, e membru al consiliului consultativ al ministrului german al Economiei. E autorul, printre altele, al volumului The Euro Trap: On Bursting Bubbles, Budgets, and Beliefs (Oxford University Press, 2014).

Copyright: Project Syndicate, 2023

www.project-syndicate.org

traducere de Matei PLEŞU

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Descoperire epocală lângă Sarmizegetusa Regia realizată cu LIDAR. Nimeni nu bănuia ce ascund munții VIDEO
Un loc plin de vestigii dacice, din Hunedoara, ascuns și neglijat complet în ultimele decenii de autorități, a fost cercetat recent de oamenii de știință, cu ajutorul tehnologiei LIDAR, iar rezultatele studiului sunt uimitoare
image
Turist amendat pentru că a urcat în Munții Piatra Craiului fără să aibă buletinul la el. De ce i-a dat dreptate judecătorul
Un turist amendat de Jandarmerie pentru că „aflându-se în Piatra Craiului, pe un traseu nemarcat, a refuzat să furnizeze date pentru stabilirea identităţii sale” a dat în judecată Jandarmeria Română.
image
Camioanele care au dus faima României în toată lumea. Povestea vehiculelor solide și fiabile, cu „atitudine“ spartană
Camioanele românești, realizate la uzinele din Brașov, au fost adaptate mereu vremurilor, cu o tehnologie de vârf și prețuri avantajoase, cucerind astfel piețele internaționale, chiar și pe cele de peste Ocean.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.