Et, nu versus...

Publicat în Dilema Veche nr. 362 din 20 - 26 ianuarie 2011
Et, nu versus    jpeg

Recenta inflamaţiune publicistică generată de acea emisiune a dnei Eugenia Vodă, în care dl Ion Cristoiu a fost tandru cu memoria Căpitanului* readuce în discuţia publică de la noi dilema morală esenţială cu care lumea a ieşit din secolul al XX-lea: comunism vs fascism, Gulag vs Auschwitz, Stalin vs Hitler. Această discuţie nu se va opri curînd pentru că există multă frustrare în chestiune. Sînt mulţi cei care cred că, în numele unei mai apăsate condamnări a fascismului, comunismul trebuie scuzat puţin. O astfel de atitudine a luat, deja, forme legale: diferenţa de reglementare la nivel european, inclusiv la noi, în privinţa propagandei fasciste şi a propagandei comuniste, în favoarea celei din urmă, este o realitate incontestabilă. Nu sînt deloc puţini, pe de altă parte, cei care cred că efortul de a pune în adevărata lumină comunismul s-ar face dimpreună cu acoperirea hidoşeniei fascismului.
 
Orice om de bun-simţ va reacţiona imediat spunînd că nu e loc de versus între cele două nume ale ororii. Şi totuşi, dialogul despre memoria acelor timpuri aşa se poartă. Tentaţia de a considera un genocid un pic mai rău decît celălalt pare, la limită, firească. În fond, trebuie să ştim care este cel mai rău lucru care ni s-a întîmplat vreodată, trebuie să-l putem numi, să-l putem identifica, să-l putem evoca, cînd e cazul, cu precizie. Mai departe, pentru a opera cu un instrumentar obiectiv, „ştiinţific“, se numără morţii, se numără anii, se numără populaţiile cuprinse de plagă, se împart morţii la ani, pentru a se stabili şi compara ceva ce ar putea fi viteza de propagare a nebuniei ucigaşe etc. De fiecare dată, concluziile sînt diferite. Măsurabile statistic, totalitarismele genocidare par a nu permite clasamente. Pentru o dată, statistica susţine etica. Şi totuşi, de ce ne simţim obligaţi să decidem care a fost răul cel mai rău? Nu că aş avea o problemă cu asta în sine, dar prima consecinţă este că cealaltă crimă a fost mai puţin rea şi asta, din principiu, nu pot accepta, pentru că prea mulţi oameni sînt dispuşi să-şi contureze preferinţele pe logica răului mai mic. Cred că, oricît am fi de tentaţi să facem altfel, trebuie să ne menţinem în planul echivalenţei morale depline cînd vorbim despre comunism şi fascism. Însă, asta nu trebuie să însemne că sîntem obligaţi ca, de cîte ori denunţăm comunismul, să ne referim, echivalent, la fascism, sau de cîte ori denunţăm fascismul să ne referim, simetric, la comunism pentru a căuta un fel de „corectitudine politică“.
 
Există, cred, o confuzie de planuri în această discuţie. Eu văd cel puţin trei planuri care trebuie discutate separat şi niciodată puse împreună, pentru că amestecarea lor produce o judecată confuză şi iritabilă. Primul plan – şi cel care ar trebui să le oculteze pe toate celelalte – este pur moral. Aici, cum spuneam, nu se admit ierarhii între comunism şi nazism. Nu pentru că judecata morală nu ar trebui să fie nuanţată, ci pentru că, în acest caz, cei doi termeni ai comparaţiei au depăşit, fiecare luat în parte, limita pînă la care nuanţa se mai justifică. Mînuirea nuanţei este necesară pînă la un punct. Dincolo de acel punct, nuanţarea echivalează cu imoralitatea. Nu sînt suficient de înţelept să pot identifica cu precizie punctul de la care nuanţarea este oribilă şi devine complicitate, în general. Dar ştiu bine că acest punct există şi că atît comunismul cît şi nazismul sînt mult dincolo de el, oriunde am decide să-l plasăm.

Al doilea plan pe care trebuie să purtăm discuţia este cel temporal. Astfel, ajungem la cazul particular al României. În cazul nostru, comunismul s-a petrecut ieri, iar fascismul alaltăieri. Unii spun că trebuie să subliniem cu precădere ceea ce s-a petrecut alaltăieri, pentru că se uită mai uşor decît ceea ce s-a întîmplat ieri. Aici, am o obiecţie. În 2011, după cîte ne spun studiile sociologice, comunismul însuşi pare să alunece din ieri în alaltăieri. Memoria comunismului devine tot mai imprecisă, mai îndepărtată, mai puţin pregnantă, aşa cum este, de o generaţie cel puţin, memoria fascismului. În plus, memoria colectivă – atît de uşurică în privinţa celor petrecute alaltăieri – nu e deloc mai riguroasă cînd e vorba despre ceea ce s-a petrecut ieri. Plasat în orizontul memoriei, ieri nu este cu mult diferit de alaltăieri. Uitarea sau memoria falsă, idilică îşi produc toxinele şi în privinţa celor de ieri şi a celor de alaltăieri.
 
Al treilea plan pe care sîntem obligaţi să ne plasăm este cel al sesizării pericolului. În fond, ne amintim ca să ne păzim. Păstrînd intactă teza perfectei echivalenţe morale a comunismului şi fascismului, avem datoria să gîndim şi să ne exprimăm în termenii pericolului. Se ştie, iminenţa este parte a naturii pericolului. Nu merg la studii sociologice, dar mă întreb care dintre cele două ameninţări de moarte (comunismul şi fascismul) este iminentă pentru noi? Aceste rînduri nu vor să lămurească ditamai problema (n-aş fi în stare), nu vor să afirme convingerea mea (am făcut-o cu alte prilejuri şi o voi face şi de acum înainte), ci vor, doar, să sugereze o posibilă metodă menită să asigure o dezbatere curată şi, foarte important, utilă. 

*S-a întîmplat să văd emisiunea şi nu mă pot abţine să nu-mi spun şi eu părerea. Consideraţiile dlui Cristoiu despre Zelea Codreanu au fost exagerate şi nici unda evidentă de simpatie cu care domnia sa vorbea despre fostul lider legionar (pe care îl consideră un erou romantic, un cavaler al idealurilor pure) nu mi se pare adecvată, dat fiind faptul că vorbea, totuşi, despre un practicant al asasinatului. Dar nici nu cred că, pentru aceste afirmaţii ale dlui Cristoiu, dna Eugenia Vodă trebuia sancţionată în vreun fel.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Grecia sub zodia incendiilor forestiere și a caniculei. Turiști români: „Ne cred pe toți proști?”
În timp ce atenționările de călătorie apar aproape în fiecare zi pentru Grecia, din cauza riscului de incendii forestiere, turiștii românii susțin că vremea e perfectă.
image
Cât ar mai fi avut de trăit Ceaușescu dacă nu era executat. Care era boala ținută la secret a ultimului dictator al României
Nicolae Ceaușescu suferea de mai multe boli grave, spun medici români dar și surse din cadrul CIA. Dacă una dintre afecțiuni ajunsese cunoscută prin intermediul CIA, cealaltă rămâne și astăzi un mister. Se presupune că Ceaușescu nu ar mai fi supraviețuit mult după 1989.
image
Cum ne-a adus manelistul Babasha în atenția lumii întregi. Ce scrie The Independent despre manelele din România
Babasha, cântărețul de manele care a fost huiduit la primul concert susținut de Coldplay, a atras atenția lumii întregi, publicațiile străine relatând evenimentul, și afirmând că reacția publicului ar reaprinde „dezbaterea despre rasism din România”.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.