Este posibilă diplomația transparentă?

Publicat în Dilema Veche nr. 359 din 30 decembrie 2010
Cînd e mai bine să previi, decît să consolezi jpeg

Woodrow Wilson care, înainte să devină preşedintele Statelor Unite, a fost rectorul Universităţii Princeton, nu este niciodată prea departe de universitate. Portretul său la scară mare priveşte afară, peste sala de mese, spre Colegiul Wilson, printre ai cărui membrii mă număr, iar Prospect House, cantina la care ia masa corpul profesoral, i-a slujit drept casă, pe vremea cînd se afla la conducerea universităţii. 

De aceea, cînd au izbucnit furorile pricinuite de dezvăluirea recentă de către Wikileaks a unui sfert de milion de telegrame diplomatice, mi-am amintit de discursul lui Wilson din 1918, în care a propus „paisprezece puncte“ pentru o pace dreaptă, care să pună capăt Primului Război Mondial. Primul punct spune: „Trebuie să se ajungă la acorduri de pace transparente, în urma cărora să avem certitudinea că nu vor mai avea loc nici un fel de acţiuni sau decizii internaţionale individuale, iar diplomaţia trebuie să procedeze întotdeauna franc şi deschis faţă de public“. 

Este acesta un ideal pe care ar trebui să-l luăm în serios? Este fondatorul Wikileaks, Julian Assange, un adept veritabil al lui Woodrow Wilson? Tratatul de la Versailles nu a reflectat întru totul cele paisprezece puncte ale lui Wilson, deşi includea multe dintre ele, inclusiv fondarea unei asociaţii de state, care s-a dovedit a fi precursorul Naţiunilor Unite de astăzi. Wilson însă nu a reuşit să determine Senatul SUA să ratifice tratatul care includea acordul Ligii Naţiunilor. 

Scriind în The New York Times, mai devreme luna aceasta, Paul Schroeder, un profesor emerit de istorie, a susţinut că diplomaţia transparentă este, adesea, „fatalmente defectuoasă“, şi a dat ca exemplu necesitatea confidenţialităţii negocierilor care au făcut posibil acordul cu privire la Tratatul de la Versailles. Întrucît Tratatul este în bună măsură răspunzător pentru recrudescenţa naţionalismului german care a dus la ascensiunea lui Hitler şi la Al Doilea Război Mondial, el poate fi considerat, pe drept cuvînt, cel mai dezastruos tratat de pace din istoria umanităţii. Mai mult, în caz că propunerea lui Wilson ar fi pus bazele păcii şi ar fi dat tonul tuturor negocierilor viitoare, este greu de imaginat că istoria Europei secolului al XX-lea ar fi fost mai nefastă decît a fost în realitate. Ceea ce face ca Tratatul de la Versailles să fie un exemplu slab pentru a demonstra dezirabilitatea confidenţialităţii în materie de negocieri internaţionale. Guvernarea transparentă este, în anumite limite, un ideal pe care îl împărtăşim cu toţii. Ceea ce a întărit şi preşedintele SUA, Barack Obama, în ianuarie 2009, cînd şi-a luat postul în primire. „Începînd de azi“ – le-a spus el şefilor de cabinet şi personalului – „fiecare agenţie şi departament trebuie să ştie că această administraţie nu se află de partea celor care urmăresc să tăinuiască informaţia, ci a celor care urmăresc să o facă cunoscută.“ Mai tîrziu, a adăugat că va trebui să se facă excepţii de la această politică, pentru a proteja sfera privată şi securitatea naţională. 

Chiar şi Robert Gates, ministrul Apărării, a admis totuşi că, în vreme ce scurgerile recente de informaţii sînt stînjenitoare şi dezagreabile pentru SUA, consecinţele lor asupra politicii externe a Statelor Unite sînt nesemnificative. Unele dintre telegramele făcute publice sînt doar opinii sau simple bîrfe despre liderii ţării. Dar, datorită scurgerilor de informaţii, ştim, bunăoară, că, atunci cînd guvernul britanic a organizat ancheta, presupus transparentă, cu privire la cauzele războiului din Irak, a promis de asemenea guvernului Statelor Unite că „va lua măsurile necesare pentru protejarea intereselor SUA“. Guvernul britanic pare să-şi fi înşelat, astfel, atît publicul larg cît şi propriul parlament. 

La fel, telegramele au arătat că Ali Abdullah Saleh, preşedintele Yemen, şi-a minţit poporul şi parlamentul cu privire la originea atacurilor aeriene SUA împotriva Al-Qaeda din Yemen, spunîndu-le că armata yemenită ar fi lansat bombele. 

Am aflat, de asemenea, mai mult despre gradul de corupţie al unor regimuri susţinute de SUA, precum cele din Afganistan, Pakistan şi din alte ţări cu care SUA întreţine relaţii de prietenie, mai ales Rusia. Acum ştim că familia regală saudită a îndemnat SUA să atace Iranul cît mai repede, pentru a nu-i da timp să devină capabil să producă armament nuclear. De aici, poate, am aflat şi ceva pentru care guvernul SUA merită creditat: a rezistat acestei sugestii. În general, cunoaşterea este considerată un lucru bun; astfel, putem presupune că să ştim mai mult despre cum gîndesc şi operează SUA în lume este de asemenea bine. Într-o democraţie, cetăţenii decid asupra guvernelor pe care le aleg; or, dacă nu sînt informaţi despre ce anume întreprind aceste guverne, ei nu vor fi în măsură să ia decizii bine fondate. Chiar şi în ţări nedemocratice, cetăţenii au o dorinţă legitimă de a fi la curent cu măsurile luate de guvernele lor. 

Cu toate acestea, transparenţa nu e întotdeauna mai bună decît confidenţialitatea. Să presupunem că diplomaţii SUA au descoperit o situaţie în care nişte democraţi, trăind sub o dictatură militară brutală, ar negocia cu ofiţerii tineri o lovitură de stat care să reinstaureze democraţia şi statul de drept. Aş spera ca Wikileaks să nu publice o telegramă prin care diplomaţii îşi informează şefii despre acest complot. 

Transparenţa este, în această privinţă, ca pacifismul: nu putem adopta dezarmarea totală cîtă vreme alţii sînt gata să treacă la arme; tot astfel, lumea diplomaţiei transparente a lui Woodrow Wilson este un ideal nobil, care nu este realizabil în întregime în lumea în care trăim. 

Dar putem măcar încerca să ne apropiem de acest ideal. Dacă guvernele nu şi-ar induce cetăţenii atît de des în eroare, confidenţialitatea ar fi mai puţin necesară, iar dacă liderii ar şti că nu se pot baza pe dezinformarea publicului cu privire la ceea ce fac, ar avea, astfel, un stimul puternic să se comporte mai bine. 

De aceea, este regretabil că cel mai probabil rezultat al dezvăluirilor recente va fi sporirea restricţiilor, pentru a preveni alte scurgeri de informaţii. Să sperăm că, în noua eră Wikileaks, acest ţel nu va fi atins. Peter Singer este profesor de bioetică la Universitatea Princeton. Cea mai recentă carte a sa se intitulează The Life You Can Save: Acting Now to End World Powerty. 

Copyright: Project Syndicate, 2010  
www.project-syndicate.org

traducere de Matei PLEŞU

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Grecia sub zodia incendiilor forestiere și a caniculei. Turiști români: „Ne cred pe toți proști?”
În timp ce atenționările de călătorie apar aproape în fiecare zi pentru Grecia, din cauza riscului de incendii forestiere, turiștii românii susțin că vremea e perfectă.
image
Cât ar mai fi avut de trăit Ceaușescu dacă nu era executat. Care era boala ținută la secret a ultimului dictator al României
Nicolae Ceaușescu suferea de mai multe boli grave, spun medici români dar și surse din cadrul CIA. Dacă una dintre afecțiuni ajunsese cunoscută prin intermediul CIA, cealaltă rămâne și astăzi un mister. Se presupune că Ceaușescu nu ar mai fi supraviețuit mult după 1989.
image
Cum ne-a adus manelistul Babasha în atenția lumii întregi. Ce scrie The Independent despre manelele din România
Babasha, cântărețul de manele care a fost huiduit la primul concert susținut de Coldplay, a atras atenția lumii întregi, publicațiile străine relatând evenimentul, și afirmând că reacția publicului ar reaprinde „dezbaterea despre rasism din România”.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.