Este în regulă să trişezi în fotbal?

Publicat în Dilema Veche nr. 340 din 19 - 25 august 2010
Cînd e mai bine să previi, decît să consolezi jpeg

Cu puţin timp înainte de pauza dintre reprize a meciului de eliminare din Cupa Mondială între Anglia şi Germania, din data de 27 iunie, mijlocaşul englez Frank Lampard a şutat spre poartă, mingea lovind bara transversală şi ricoşînd în pămînt, depăşind în mod evident linia porţii. Portarul Manuel Neuer a apucat mingea şi a repus-o în joc. Nici arbitrul de centru, nici cel de tuşă – ambii încă înaintau pe teren, aflîndu-se într-o poziţie nefavorabilă pentru a judeca faza –, nu au semnalat golul, şi meciul a continuat. După meci, Manuel Neuer, portarul german, a spus următoarele: „Am încercat să nu reacţionez către arbitru şi doar să mă concentrez pe ce se întîmpla. Am realizat că mingea a fost peste linia porţii şi cred că modul rapid în care am continuat jocul l-a păcălit pe arbitru să creadă că faza nu se terminase“. Spus pe şleau: Neuer a trişat şi apoi s-a mîndrit cu asta. 

După orice standarde normale de etică, ce a făcut Neuer este greşit. Dar faptul că Neuer juca fotbal înseamnă că unica regulă etică este „cîştigă cu orice preţ“? În fotbal, o asemenea gîndire pare a fi predominantă. Una dintre cele mai cunoscute întîmplări de acest fel a fost golul înscris de Diego Maradona la Cupa Mondială din 1986, în meciul Argentina – Anglia, pe care l-a descris mai tîrziu ca fiind marcat „puţin cu capul lui Maradona şi puţin cu mîna lui Dumnezeu“. Reluările nu au lăsat nici un dubiu că mîna lui Maradona marcase golul. Douăzeci de ani mai tîrziu, el a recunoscut, într-un interviu pentru BBC, că s-a purtat intenţionat ca şi cînd fusese gol, spre a-l induce în eroare pe arbitru. 

Ceva asemănător a avut loc anul trecut, în noiembrie, într-un meci Franţa – Irlanda, în urma căruia se decidea care dintre ţări merge la Cupa Mondială. Atacantul francez Thierry Henry a atins mingea cu mîna, pentru a o controla şi a o pasa coechipierului său, care a marcat golul decisiv. Întrebat despre acest fapt după meci, Henry a spus: „Să fiu sincer, a fost henţ. Dar nu sînt arbitrul. Eu am jucat, arbitrul a permis. Asta-i o întrebare pe care ar trebui să i-o puneţi lui“. 

Dar este aşa oare? De ce faptul că poţi scăpa nepedepsit dacă trişezi ar trebui să însemne că nu eşti culpabil? Jucătorii nu ar trebui scutiţi de critica din perspectivă etică pentru ce fac pe teren, la fel cum nu sînt scutiţi pentru trişarea în afara terenului, spre exemplu prin luarea de medicamente pentru creşterea performanţei. 

În ziua de azi, sportul este extrem de competitiv, cu cantităţi importante de bani drept miză, dar asta nu înseamnă că este imposibil să fii corect. În crichet, dacă un jucător aflat la bătaie loveşte mingea şi unul dintre jucătorii de cîmp o prinde, cel de la bătaie este eliminat. Uneori, cînd mingea este prinsă, arbitrul nu poate fi sigur dacă a atins marginea bîtei. De obicei, jucătorul la bătaie ştie asta şi, în mod normal, el ar trebui să iasă din teren dacă ştie că este afară din joc. Unii încă fac acest lucru. Jucătorul la bătaie australian Adam Gilchrist a ieşit în semifinala cu Sri Lanka din 2003 a Cupei Mondiale, deşi arbitrul anunţase deja că nu este eliminat. Decizia lui i-a surprins pe unii coechipieri, dar a fost aplaudată de mulţi admiratori ai crichetului. 

În urma unei căutări pe Internet am găsit un singur exemplu clar cînd un fotbalist a făcut ceva echivalent cu plecarea de pe teren a unui jucător la bătaie. În 1996, atacantul Liverpool, Robbie Fowler, primise un penalty pentru că fusese faultat de portarul Arsenal. El i-a spus arbitrului că nu fusese faultat, dar acesta a insistat să dea lovitura de penalty. Fowler s-a conformat, dar a lovit mingea aşa încît portarul să o poată apăra. 

De ce sînt atît de puţine exemple de asemenea purtări printre fotbaliştii profesionişti? Poate o cultură a spiritului partizan excesiv a depăşit valorile etice. Fanii nu par să fie deranjaţi dacă membri ai echipei favorite trişează cu succes; ei nu protestează decît atunci cînd echipa adversă trişează. Asta nu-i o atitudine etică. (Deşi, spre lauda lor, mulţi suporteri francezi, în frunte cu preşedintele Nicolas Sarkozy, şi-au exprimat simpatia pentru Irlanda după henţul lui Henry.) Într-adevăr, putem rezolva problema, într-o anumită măsură, folosind tehnologia modernă sau reluările video pentru a analiza decizii controversate ale arbitrilor. Dar, deşi acestea vor reduce ocaziile de a trişa, nu le vor elimina cu totul, şi nici nu e asta ideea. Nu ar trebui să găsim scuze pentru trişatul intenţionat în sport. Într-un sens foarte important, este mult mai rău decît a trişa în viaţa privată a cuiva. Cînd ceea ce faci va fi văzut de milioane de oameni, revăzut pe reluări video interminabile şi disecat în programele sportive de televiziune devine cu atît mai important să faci ce este corect. 

Cum ar fi reacţionat suporterii dacă Neuer oprea jocul şi îi spunea arbitrului că fusese gol? Dată fiind raritatea unui astfel de comportament în fotbal, reacţia iniţială ar fi fost, fără îndoială, una de surprindere. Unii suporteri germani ar fi fost dezamăgiţi. Dar lumea în întregul ei – şi fiecare suporter german imparţial de asemenea – ar fi trebuit să admită că acesta făcuse lucrul potrivit. Neuer a pierdut o ocazie rară de a înfăptui un lucru nobil, în faţa a milioane de oameni. Ar fi putut ilustra un exemplu pozitiv de etică pentru cei care urmăreau meciul, din toate colţurile lumii, inclusiv pentru milioane de oameni tineri şi impresionabili. Cine ştie ce diferenţă ar fi făcut acel exemplu în vieţile celor care priveau. Neuer putea deveni un erou, susţinînd ceea ce este corect. În schimb, el este doar încă un fotbalist foarte abil, care trişează. 

Peter Singer este profesor de bioetică la Universitatea Princeton şi profesor laureat la Universitatea Melbourne. A scris, printre altele, volumele Practical Ethics, One World şi, recent, The Life You Can Save.

Copyright: Project Syndicate, 2010  
www.project-syndicate.org

traducere de Patricia MIHAIL

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.