Eşecul democraţiei
S-au împlinit, pe 30 ianuarie, 75 de ani de cînd cancelarul Germaniei, von Hindenburg, i-a încredinţat lui Adolf Hitler formarea Guvernului, după ce acesta şi partidul său obţinuseră 37,4% din voturi, în alegerile democratice din 1932. O decizie care a provocat un dezastru în Germania, în Europa şi în lume. După cum scrie istoricul britanic Ian Kershaw în The New York Times, "procentele cîştigate de Hitler erau expresia mîniei, frustrării şi resentimentelor populare, dar şi a speranţei că Hitler va fi capabil să le polarizeze. Democraţia în Germania era moartă sau pe cale de a se stinge. Elitele antidemocratice au eşuat în găsirea unei soluţii care să facă abstracţie de Hitler şi sperau că el va reuşi să găsească o cale spre milioanele de germani. Simţeau că democraţia eşuase. Ţara era divizată, sărăcită şi umilită". În politica modernă, calificativul de nazist sau fascist este resimţit ca o insultă de către lideri, dar pentru simpatizanţii tineri, fascinaţi de simboluri şi ignorînd realităţile nazismului, afişarea simpatiilor naziste este un mod de a sfida establishment-ul, de a-şi demonstra furia anti-sistem şi, concret, de a impune soluţii drastice faţă de afluxul de străini. Probabil mai aproape de calificativul infamant sînt liderii autoritari din ţările unde democraţia n-a apucat să-şi consolideze instituţiile şi care confiscă puterea, promiţînd pedepsirea drastică a corupţiei, ordinea şi distribuţia corectă a bogăţiei naţionale. "Din fericire - continuă Kershaw - ceea s-a întîmplat în 1933 în Germania rămîne un teribil episod al istoriei, dar care ne avertizează că este falsă presupunerea conform căreia democraţia ar fi întotdeauna o opţiune populară firească". Nu este, şi s-a dovedit că o populaţie sfîşiată de război, de enorme privaţiuni, animată de resentimente provocate de umilinţa naţională percepută ca rezultat al intervenţiei străine optează altfel. "Ne amintim astfel - dacă o asemenea rememorare era necesară - de necesitatea cooperării internaţionale pentru a restrînge, înainte ca ei să poată muşca, potenţialul ameninţător al cîinilor turbaţi lăsaţi în lumea politică". (M. B.)
