Erasmus

Ana-Maria TOLBARU
Publicat în Dilema Veche nr. 396 din 15-21 septembrie 2011
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Tinerii generaţiei Erasmus, la început timizi studenţi pe băncile unor universităţi europene, încep a-şi creşte rădăcini pe alte meleaguri. În Bruxelles, ei definesc o nouă naţionalitate, cea de tineri multilingvişti, multiculturali, care poartă în buzunare paşapoarte de „cetăţeni europeni“.  

Rute Carneiro a plecat din Portugalia acum zece ani, cu o bursă Erasmus de un an, pentru a studia biologie moleculară la Université libre de Bruxelles. „Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost faptul că eram într-o atmosferă internaţională, cunoşteam oameni din toată lumea şi mă simţeam nu doar portugheză, dar şi europeană.“ Rute s-a întors pentru un an în Lisabona, dar viaţa pe care o lăsase în urmă nu mai avea acelaşi gust. „Îmi părea plictisitor acasă, avusesem parte doar de un an internaţional şi simţeam că vreau mai mult.“ După opt ani, Rute spune: „Ce îmi place la Bruxelles este că poţi să-ţi alegi stilul de viaţă, nu trebuie să trăieşti ca un belgian sau ca un portughez, poţi să fii tu, poţi să fii mai multe lucruri în acelaşi timp, dacă vrei“. 

În fiecare an, din ce în ce mai mulţi studenţi urmează drumul – sau măcar începutul de drum al lui Rute. Programul Erasmus, înfiinţat în 1987, ca parte din viitoarea piaţă unică europeană, oferea, la început, 3000 de burse pe an – în 2004, numărul a crescut la 136.000. Acum, peste 200.000 de studenţi se bucură în fiecare an de medii de învăţămînt şi culturale diferite de cele de acasă. Cu fiecare nouă ţară care aderă la UE, un nou val de studenţi inundă băncile facultăţilor în căutare de specializare internaţională şi de un nou stil de viaţă. 

Noua generaţie 

Deşi trendul tinerilor care pleacă în străinate este în creştere, a-ţi face bagajele pentru a începe o viaţă nouă şi a te adapta unei noi culturi nu sînt fenomene deloc noi. În urmă cu douăzeci de ani, imigranţii depopulau sate întregi pentru a lucra în – pe atunci – faimoasa industrie minieră a Walloniei, porţiunea franceză a Belgiei. Şi-au clădit comunităţi, au construit biserici, au deschis magazine şi restaurante tradiţionale sau au continuat meseria pe care o învăţaseră acasă. Vînzătorii iranieni de covoare, patronii de restaurante greceşti, colecţionarii de artă italieni, bucătarii francezi, meşteşugarii africani, proprietarii caselor de amanet turceşti – toţi aceşti vorbitori de limbă franceză, limba care se cerea în perioada industrializării Belgiei – au fost, încet-încet, înlocuiţi de o nouă generaţie, un val de oameni tineri, vorbitori de engleză, dar şi franceză, spaniolă şi germană, un val care ar putea fi definit printr-un cuvînt atît de cunoscut tuturor – Erasmus. 

Însă în timp ce vechii expaţi ai Belgiei îşi beau ceaiul iranian şi citesc ziarele locale ale locurilor pe care cu zeci de ani în urmă le părăseau pentru a descoperi o nouă lume, mai prosperă, mai darnică şi care acum îşi plănuiesc pensionarea pe acele tărîmuri care încă le mai poartă rădăcinile, generaţia Erasmus se trezeşte dimineaţa devreme, îşi bea cafeaua în timp ce se conectează la toate site-urile de media socială, citeşte ziarele britanice, americane, franţuzeşti şi chiar germane, se îmbracă la costum şi porneşte grăbită spre instituţiile europene sau spre companiile de pe lîngă centrul UE al Bruxelles-ului, pentru a începe o nouă zi. La prînz, ea ia masa cu oameni din toată lumea, pe care şi-i alege nu în funcţie de naţionalitate, ci după preferinţele personale, după profesie sau personalitate. În astfel de grupuri, întrebarea „Tu de unde eşti?“ este urmată imediat de răspunsul „Am fost de cîteva ori acolo“ sau „Am mulţi colegi/prieteni de acolo“. 

Mediu internaţional, cerinţe pe măsură 

Ceea ce îi determină pe absolvenţi să-şi crească rădăcini pe un pămînt străin este, în general, job-ul. În Belgia, salariul minim pe economie este în jur de 1500 de euro pe lună. Cerinţele pentru tinerii expaţi sînt, însă, pe măsură. Locurile de muncă, mai ales cele din oraşe multinaţionale precum Bruxelles-ul, sînt rezervate celor care cunosc mai multe limbi străine, au trăit şi studiat în diferite ţări şi au acumulat experienţă internaţională. Noţiunea de cetăţean european reprezintă nu numai un sentiment pe care generaţia Erasmus îl trăieşte, ci şi o cerinţă obligatorie pentru multe dintre joburile contemporane. Zeci de asociaţii europene care reprezintă orice – de la producători de bere la agricultură, think tankuri, companii de lobbying, consultanţă, avocatură – plus corporaţii, instituţii europene şi mass-media, toate sînt în căutarea candidatului ideal, al persoanei fluente în mai multe limbi, cu experienţă de muncă vastă, preferabil epuizată în mai multe capitale de pe continent. Absolvenţii care au trecut printr-un program Erasmus au gustat din experienţa internaţională şi se simt mai pregătiţi pentru viitor. 

Cristina Cîndea, 24 de ani, a studiat Ceramică, prin programul Erasmus, la Academia de Arte Bergen din Norvegia: „Trebuia să încep viaţa pe cont propriu. Era confortabil să stau acasă, la părinţi, dar simţeam nevoia să cunosc noi culturi. Plus că orice meserie a devenit foarte competitivă, aveam nevoie de o experienţă în plus pentru a face faţă cerinţelor“, spune Cristina. 

Te mai întorci? 

Însă chiar şi cei mai ambiţioşi tineri se pot lovi de obstacole în drumul lor „european“. Dorul de casă, de familie poate fi covîrşitor şi îi poate întoarce pe mulţi din drum, astfel încît răspunsul la întrebarea „Te mai întorci?“ atîrnă greu pe buzele expaţilor. „Nu ştiu dacă voi rămîne de tot în Bruxelles, dar acum nu mai vreau neapărat să mă întorc în Lisabona – acum simt că nu mai am graniţe, că nu contează unde mă stabilesc“, spune Rute. Cursul firesc pentru un student Erasmus care se ciocneşte cu oameni din toată lumea este să-şi îmbogăţească şi mai mult cunoştinţele şi să adune cît mai multă experienţă – spune Alina Arnăut, 25 de ani, din Chişinău, fost student Erasmus al Universităţii Bologna din Italia. A te întoarce imediat în ţara natală – crede Alina – este un pas înapoi: „Să te întorci înapoi în Moldova şi să rămîi acolo ar însemna să dai înapoi, să te întorci din drum“. Natalie Oprea, tot din Chişinău, a studiat prin acelaşi program în Palermo, Italia şi în Bilboa – Spania. „Vreau să rămîn în Europa, vreau să o ajut să devină mai mare şi mai puternică“ spune Natalie.

Ana-Maria Tolbaru este redactor la Adevărul Europa.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.