Epoca Năstase
"Dacă tot e caniculă, hai să ne înfierbîntăm, puţin, şi imaginaţia. Să ne imaginăm că, în 2004, alegerile prezidenţiale ar fi fost cîştigate de Adrian Năstase. Cum ar fi arătat România aceea? (...) Dacă am avut Guvernul Adrian Năstase (repetat aproape obsesiv într-o anumită vreme), de ce nu s-ar fi putut impune formula Preşedinţia Adrian Năstase a României? Ar fi părut caraghios la început, dar, prin repetare la televiziunile binevoitoare, nu mai era o problemă după cîteva luni de folosinţă. Şi de aici la Epoca Adrian Năstase drumul nu ar fi fost foarte, foarte lung! Silberstein şi Finkelstein, prin Dan Andronic, ar fi găsit o metoda de a impune această formulă pentru un fleac de cîteva milioane de euro, preţul consultanţei. Televiziunile ar fi fost mai pline de ştiri pozitive, de informaţii cam cum îşi doreşte Sassu acum, poate chiar mai bune! Am fi avut jurnale care să vorbească despre realizări, despre vizitele preşedintelui peste hotare, despre viziunea politică a preşedintelui, despre actele caritabile ale Primei Doamne a Ţării, despre băieţii reuşiţi ai familiei Năstase. Despre familia Năstase, pe larg, în treacăt, despre aniversările familiei. Şi despre colecţiile de tablouri, mereu crescînde, an de an. O bucurie a ochiului! (...). Presa ar fi arătat şi ea mai bine, mai angajată, mai confortabilă, şi nu neapărat pentru că mogulii de presă ar fi fost ameninţati cu dosare, nu, nici vorbă, ci pur şi simplu pentru că publicitatea de stat nu are miros! Iar dacă mai şi inviţi ziariştii influenţi să ia masa cu tine, Cristoiu, Dan Diaconescu şi alţii, atunci chiar că presa te va privi bine, pe măsura proiectelor tale măreţe de preşedinte iubit. Ar fi existat şi aspecte negative reflectate în presă, de-o pildă, emisiunea de mare răsunet, realizată de Ion Cristoiu, preşedintele TVR, cu titlul ŤDosarul Flota»." (Ioan T. Morar, Cotidianul, 24 iulie) (C. G.)
