Emmanuel Macron – De Gaulle pe jumătate

Wolf LEPENIES
Publicat în Dilema Veche nr. 1008 din 3 august – 9 august 2023
Charles de Gaulle © wikimedia commons
Charles de Gaulle © wikimedia commons

Francezii fac tărăboi. Îl însoțesc pe Emmanuel Macron cu linguri și cratițe, într-un „Concert de casseroles”, în turneul său prin provincia franceză, prin care încearcă să domolească furia populară pricinuită de promulgarea prin decret prezidențial a reformei pensiilor. Într-un elan autocritic – „nu am reușit să vă conving pe deplin” –, Macron și-a impus „o sută de zile de reconciliere, de căutare a unității, pline de ambiție și dorință de acțiune în serviciul Franței”. Pe 14 iulie, de ziua națională a Franței, el își propune să facă un bilanț [articolul este scris înainte de această dată – n. trad.].

„O sută de zile”, „14 iulie” – publicul larg încearcă să ghicească de ce a ales Macron, conștient de valorile lor simbolice, aceste date pentru campania sa. Cele „o sută de zile”, a declarat un consilier prezidențial, trimit la durata de care a avut nevoie Franklin D. Roosevelt, după începerea mandatului său în 1933, pentru a pune bazele programelor economice „New Deal”. Populația însă asociază „Cent Jours” cu tentativa din 1815 a lui Napoleon, exilat pe atunci în insula Elba, de a reveni la putere. Au urmat însă bătălia de la Waterloo și exilarea pe insula Sfînta Elena. Indiferent de bilanțul pe care îl va face Macron de ziua aniversară a Revoluției Franceze, o nouă revoluție nu va avea loc și Macron nu va fi exilat. Ceea ce va rămîne e, mai mult decît o criză de guvern, o criză a democrației prezidențiale franceze, care amenință stabilitatea celei de-a Cincea Republici.

Constituția celei de-a Cincea Republici e credoul lui Charles de Gaulle și influențează pînă în ziua de azi stilul și substanța politicii franceze: „Tout le monde a été, est, ou sera gaulliste” („Întreaga lume a fost, este sau va fi gaullistă”), scria André Malraux. Și Macron se declara „gaullist”, încă de cînd candida la președinție. Pe pagina sa de Internet îl cita pe De Gaulle: „Franța nu este stînga. Franța nu este dreapta”. Macron a făcut din „Ni-Ni” (nici, nici) leitmotivul campaniei sale electorale. Asemenea lui De Gaulle, el s-a poziționat dincolo de partide, întemeind, cu numele bine ales „La République En Marche”, o „mișcare” – la fel ca De Gaulle în 1947, care, după ce a părăsit guvernul provizoriu, și-a adunat susținătorii într-o mișcare numită „Rassemblement du peuple français” (RPF).

În 2017, Macron și-a adus „gaullismul” în biroul prezidențial. Astăzi, unul dintre motivele scăderii masive a credibilității sale e faptul că a promovat excesiv o jumătate a moștenirii gaulliste neglijînd cealaltă jumătate. Filozofia politică a lui De Gaulle se întrupa în doi actori distincți: președintele statului și poporul. În 1962, francezii au aprobat prin plebiscit propunerea lui De Gaulle ca poporul să aleagă președintele statului în mod direct. Printr-o referire intenționată la ritualurile încoronării, legitimitatea îi este conferită șefului statului prin „onction populaire”, prin ungere de către popor. Relația strînsă dintre „président” și „peuple” alcătuia cadrul de legitimitate al Republicii: plenipotența șefului statului își găsea corespondentul în puterea poporului de a influența politica prin instrumentul referendumului. De Gaulle a guvernat ca un monarh – ceea ce nu i-a știrbit legitimitatea, deoarece își lua poporul în serios și își asuma riscul unui referendum. Cînd, după patru plebiscite cîștigate, a pierdut referendumul din 1969 pentru reformele regionale și ale Senatului, el s-a retras. Emmanuel Macron a celebrat, în mai mare măsură decît alți președinți, un stil politic monarhist – fără să-și pună politica de reformă la încercare printr-un referendum. De unde și deficitul masiv de legitimitate.

Acum, nimeni nu se mai poate aștepta ca Macron să comită un suicid politic și să supună detestata reformă a pensiilor unui plebiscit. El nu a reușit să obțină o majoritate în favoarea reformei nici în Adunarea Națională a Franței. Pentru asta, ar fi fost necesară o schimbare de strategie. „La République En Marche” era o mișcare care trăia din elanul susținătorilor ei. Dar acest elan nu poate funcționa pe termen lung. Pentru stabilizarea unui program politic și pentru menținerea puterii e nevoie de rutină, ceea ce necesită trecerea la un partid „adevărat”. Lui Macron nu i-a reușit această tranziție, chiar dacă și-a rebotezat mișcarea într-un partid numit „Renaissance”; constituirea unui aparat de partid eficient nu a reușit nici ea. Prețul plătit a fost pierderea majorității absolute la alegerile din 2022.

Partidele trebuie să fie capabile să făurească coaliții, atunci cînd nu mai pot obține majorități politice pe cont propriu. Ceea ce premierul Élisabeth Borne nu a reușit, în contextul controversei din jurul reformei pensiilor. Ei nu i-a mai rămas decît recursul la articolul 49.3 din Constituție, care îi permite Guvernului să decreteze o lege chiar și în lipsa majorității parlamentare. Dar răspunderea pentru incapacitatea de a fi obținut o majoritate în Adunarea Națională îi aparține lui Macron. El a ratat prilejul de a le face republicanilor concesii la timpul potrivit, pentru a-i cîștiga ca parteneri de coaliție. A făcut, în schimb, tot ce i-a stat în putință pentru a nu permite ca „Horizons”, partidul lui Édouard Philippe, primul său prim-ministru, să devină prea puternic. Ceea ce e greu de înțeles, în condițiile în care Philippe s-a alăturat principalelor convingeri ale lui Macron fără rezerve și l-a susținut. S-ar putea ca invidia față de charisma lui să fi jucat un anumit rol pentru Macron: în timp ce popularitatea sa e în scădere, Édouard Philippe, primarul orașului Le Havre, rămîne cel mai îndrăgit politician francez.

Macron știe că, pentru a putea să înfăptuiască măcar o parte dintre planurile sale de reformă pînă la finalul mandatului său în 2027, trebuie să-și schimbe strategia și stilul politic. Ceea ce presupune și o îndepărtare de „moștenirea” gaullistă. Chiar și membrii propriului său partid consideră că acțiunile „monarhului republican” sînt catastrofale, și avertizează: „Cum poate merge mai departe fără să consulte poporul?”. Ei cer ca Macron să reducă amploarea „prezidențialismului” său și să acorde mai multă atenție Parlamentului și democrației de partid. Asemenea măsuri nu pot fi înlocuite prin înscenarea de evenimente pseudo-parlamentare cu nume răsunătoare, precum „Grands Débats” sau „Conventions Citoyennes”. Poate că, pentru supraviețuirea sa politică, Macron va trebui să inițieze o schimbare de multă vreme așteptată de către o mare parte dintre francezi. E vorba de parlamentarizarea celei de-a Cincea Republici, printr-o restrîngere a puterii președintelui și o consolidare a puterii prim-ministrului, prin trecerea parțială la sistemul de vot prin reprezentare proporțională și prin decuplarea alegerilor parlamentare de cele prezidențiale.

Declarația supărătoare a lui Emmanuel Macron potrivit căreia Uniunea Europeană ar trebui să aibă o poziție proprie în conflictul taiwanez, atît față de China, cît și față de SUA, se află în tradiția politicii externe gaulliste. Dacă se încăpățînează, Macron își mai poate păstra pentru o vreme această poziție – dar pe planul politicii interne distanțarea de „gaullism” e inconturnabilă. Paradoxal, această distanțare va avea loc într-un moment în care raportarea la De Gaulle devine în Franța din nou un sport politic național. Din strategia pe termen lung a lui Marine Le Pen – ale cărei șanse să fie aleasă președinte în 2027, la o a treia încercare, cresc – face parte și angajamentul de a urma ideile generalului („continuation des idées du général”). Partidul „Frontul Național” – inițial, ostil lui De Gaulle – s-a redenumit, cu referire clară la mișcarea RPF a lui de Gaulle, „Rassemblement National” („Adunarea Națională”), și și-a redefinit relațiile de familie politică, spun jurnaliștii, deja în anul 2020: „De Gaulle sînt eu. De Gaulle e tatăl meu”.

Wolf Lepenies, sociolog și politolog, fost rector al Wissenschaftskolleg zu Berlin, este profesor emerit la Freie Universität Berlin.

traducere de Matei PLEŞU

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

victoria stoiciu adevarul live foto dorin constanda
Gest de frondă în PSD. O senatoare aduce acuzații grave. „Drumul spre un viitor autoritar, cu accente fasciste, rămâne deschis”
O senatoare PSD a dezvăluit că, deşi s-a aflat în minoritate, a votat împotriva deciziei Consiliului Politic Naţional al partidului de a nu susţine niciun candidat în turul 2 al alegerilor prezidenţiale.
romania kosovo sportpictures webp
Tendințe în materie de sprâncene în 2025: efectul Silent Beauty
Tendințe în materie de sprâncene în 2025: efectul Silent Beauty
În 2025, sprâncenele nu mai sunt doar un detaliu estetic, ci un adevărat statement de stil și personalitate.
Prim vicepreședintele USR, Dominic Fritz Foto Captură Video USR jpg
USR a decis susținerea oficială a lui Nicușor Dan în turul 2: „Și-a dovedit integritatea și capacitatea de a construi”
Comitetul Politic al USR a decis susținerea oficială a lui Nicușor Dan în turul al doilea al alegerilor prezidențiale.
Paul Stănescu FOTO Mediafax
Nervozitate maximă în PSD. Primarul Buzăului atacă pe unul dintre „baronii” partidului: „Este foarte influent”
Primarul municipiului Buzău, Constantin Toma, a lansat luni, 5 mai, acuzații grave la adresa conducerii PSD, afirmând că Paul Stănescu este principalul vinovat pentru eșecul istoric al candidatului Crin Antonescu în alegerile prezidențiale de duminică.
horoscop martie  iunie logo webp
5 zodii care vor avea cea mai frumoasă vară din viața lor. Veștile bune nu se mai lasă așteptate
Vara lui 2025 aduce o energie aparte pentru cinci zodii care par să primească, în sfârșit, tot ceea ce au visat. Astrele lucrează în favoarea acestor nativi, deschizându-le drumuri noi în carieră, oportunități de afirmare personală și, mai ales, șansa la o iubire sinceră și profundă
VOT SIMION GEORGESCU INQUAM Photos Octav Ganea jpg
Rezultate alegeri 2025. Simion obține mai multe voturi decât toți suveraniștii din 2024 la un loc. Ce ne spun cifrele pentru turul II
George Simion a câștigat la alegerile prezidențiale de duminică mai multe voturi decât reușeau cei doi - Simion și Georgescu - împreună în noiembrie 2024. Creșterea valului suveranist este importantă în toate județele, iar în cele din top 3 creșterile depășesc 25%.
Donald Trump FOTO AFP
Trump admite că un acord de pace între Rusia și Ucraina s-ar putea dovedi imposibil
Președintele american Donald Trump a admis într-un interviu pentru mass-media americană că un acord de pace între Ucraina și Rusia s-ar putea dovedi imposibil de mediat, relatează Ukrainska Pravda.
62526338 jpg
Nicușor Dan anunță cum va lupta să convingă românii în turul II al alegerilor prezidențiale
Candidatul independent Nicușor Dan a ieșit luni la ora 18.00, la 18 ore după ce a avut certitudinea intrării în turul II și a anunțat că vrea dezbateri cu contracandidatul său, George Simion. El a spus că nu a apucat să sărbătorească faptul că a intrat în finală.