Eminem <i>vs</i> Rousseau

Publicat în Dilema Veche nr. 159 din 23 Feb 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În Essai sur l’origine des langues, Rousseau spune că inventarea cuvîntului nu a venit din nevoie, ci din pasiune, pentru că, înainte de a gîndi, omul simte. Cuvîntul, instrumentul cel mai abstract, dar şi cel mai acoperitor, de comunicare, e făcut să exprime, mai ales, stări. Nimic nu mă convinge mai mult de teoria lui Rousseau, decît un produs cultural apărut, cu două secole mai tîrziu, în Bronxul newyorkez: muzica rap. Începutul noului mileniu găseşte muzica rap americană la apogeul succesului planetar, iar omul care domină această muzică este un personaj tumultuos, care, culmea, aparţine rasei caucaziene: Marshall Bruce Mathers III, cunoscut printre raperii americani ca Slim Shady, dar mai cunoscut pentru toată lumea sub numele Eminem. A crescut într-o suburbie a Detroit-ului, în jurul intersecţiei străzilor 8 Mile şi Schoenherr, un loc în care nu ai vrea să te prindă seara. Astăzi are 35 de ani, a depăşit 100 de milioane de albume vîndute, a ajuns un mogul al show business-ului, are un ego gigantic şi o viaţă personală răvăşită de furii haotice. Totuşi, Eminem cîntă rapul cel mai puternic sau, în orice caz, cel mai convingător. Talentul său absolut unic constă în capacitatea uimitoare de a cupla cuvintele cu ritmul (the beat), livrînd asonanţe, aliteraţii şi rime de o forţă năucitoare. Muzica rap redescoperă, de fapt, ceva ce ştim cu toţii de la Aristotel încoace: cuvîntul incantat este cu mult mai puternic decît cuvîntul rostit pur şi simplu. Iar Eminem duce acest adevăr la cote dureroase. Unul dintre ultimele superhituri ale lui Eminem se cheamă "Stan". E vorba despre un tînăr care trăieşte o viaţă tensionată în cuşca strîmtă a unei mediocrităţi de nesuportat şi care idolatrizează patologic, pînă la anulare de sine, un superstar de rap. Îi scrie repetat, dar, din motive conjuncturale, scrisorile sale nu ajung la idolul său. Lipsa de răspuns a idolului îl frustrează, îl umileşte şi, în cele din urmă, îl conduce la un gest nebun. Scrisorile sale devin tot mai furioase şi tot mai personale pînă cînd, într-o noapte ploioasă, îşi ia prietena gravidă, o închide în portbagaj, goneşte ca un nebun spre un nicăieri în beznă, imprimă o casetă cu un mesaj de ură desfigurantă pentru idolul său şi face un accident în care îşi pierd viaţa atît el cît şi prietena sa, claustrată în portbagaj. La final, starul îi răspunde, în sfîrşit, calm, poate chiar salvator, cu cîteva rînduri de încurajare şi de îndemn spre un tratament de specialitate, fără să ştie că răspunul său vine prea tîrziu şi fără să ştie, mai ales, ce a putut genera tăcerea sa. Acest cîntec este o mostră perfectă a muzicii lui Eminem. Ritmul, ploaia cu sonorităţi torenţiale, sunetul scrijelit al creionului care scrie nervos pe hîrtie scrisorile pe care vocea metalică, rece, schizoidă aproape, a lui Eminem ni le citeşte sacadat, produc un efect care ridică părul în cap. Conservatorii americani îl socotesc direct periculos şi fac apeluri patetice, către părinţi şi dascăli, să ţină copiii departe de mesajul muzicii lui Eminem. Cunoscutul comentator Bill O’Reilly scria: "Cît de mult ne-am schimbat! Acum 40 de ani, apărea un puşti de nicăieri, care cînta despre ursuleţi, cîini de vînătoare şi despre mama lui, pe care o iubea la nebunie, şi a devenit superstar, era Elvis Presley. Acum, apare un puşti de nicăieri, care cîntă despre vomă, droguri, abuzuri sexuale asupra minorilor şi despre mama lui pe care o urăşte, numind-o adesea tîrfă, şi devine superstar - e Eminem!". Nu voi contrazice observaţia lui O’Reilly, căci e corectă: versurile lui Elvis par zefirul cel mai diafan faţă de ceea ce cîntă, apăsat, Eminem, iar dimensiunea celor doi artişti este cu adevărat comparabilă în peisajul muzical al vremii lor. Rapul este, în general, o întoarcere la primitivism, o regăsire a energiei distructive care zace în lucrurile simple, sărace, tocmai pentru că sînt simple şi sărace. Eminem însă se distinge printr-o capacitate unică de a injecta tragic în acest gen de muzică. Este un pesimist profund ca Schopenhauer, un revoltat din specia lui Nietzsche, deşi - sînt sigur - nu a citit vreodată un rînd din aceşti maeştri. Printre raperi, el e unic pentru că găseşte ritmul cel mai potrivit pentru fonetica versului, pe care îl muşcă pînă la carne vie cu o rostire de marcă personală, numai a lui. Unii spun că este un mare muzician, şi cei care spun asta nu sînt nişte oarecare: Elton John îl aşază printre preferaţii săi din toate timpurile, alături de Mick Jagger şi Jimi Hendrix. Mie însă mi se pare a fi mai degrabă un poet de mare forţă care îşi rosteşte versurile pe un ritm obsesiv, potenţîndu-le pînă la insuportabil. Sînt mulţi cei care subliniază mesajul social al lui Eminem, dar chiar şi ultraliberalii americani au reticenţe în a-l lăuda pentru că el exprimă pregnant spiritul lumii rap, agresiv, homofob şi machist. Totuşi, nimeni nu exprimă mai percutant drama marginalilor ghetoizaţi din America timpului nostru. Sinceritatea sîngeroasă a tragicului din cîntecele lui Eminem este irefutabil dovedită de faptul că muzica sa este adînc autobiografică, chiar dacă, după cum mulţi îi reproşează, este mai degrabă o biografie inventată în aspectele ei abisale. Eminem, ca un artist adevărat, se caută pe sine însuşi în toate formele de exprimare posibile. Filmul său, 8 Mile, după numele străzii pe care a crescut, este impresionant şi îl recomand oricui. Eminem îşi crucifică, pur şi simplu, biografia şi se războieşte cu toţi cei care sînt parte a ei: părinţi, vecini, profesori, prieteni. Doar copiii mici scapă acestui tratament verbal exterminator, în numele unei duioşii poate inexplicabile, dar care dă foarte bine în context. Sigur că abundă cuvintele porcoase, vulgare, pornografia şi înjurăturile cele mai dure. Dar limita artei a ajuns deja aici şi ploaia de obscenităţi nu mai descalifică gestul estetic, de multă vreme. Teoria lui Rousseau, pe care am schiţat-o sumar la început, continuă spunînd că, datorită faptului că vorbele sînt produsul pasiunii, limbajul figurat a apărut înaintea celui propriu. Aici, Eminem rupe teoria lui Rousseau, căci întoarcerea la primitivism - calea unică spre sinceritate pentru unul ca el - este tocmai întoarcerea la sensul propriu al cuvintelor. Nu veţi găsi nici o metaforă şi nici o comparaţie în versurile lui Eminem. Impresia că sensul originar al cuvintelor este cel propriu e covîrşitoare.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

petrovaprez jpg
De ce se sinucideau femeile în Primul Război Mondial. Studiul făcut de un profesor în Maramureș
O statistică a morților din Primul Război Mondial din satul Petrova din Maramureș indică faptul că un mare număr de femei se sinucideau, în timpul Primului Război Mondial. Cifrele însă nu arată cu precizie câte dintre decese erau sinucideri, fiind notate sintagme mult mai „blânde”
Nemtoaica jpg
Mondialul „păcătoșilor“: Cât costă să savurezi meciurile cu alcool și femei în bikini, la Doha VIDEO REPORTAJ
Totul are un preț pe această lume, inclusiv „driblarea“ restricțiilor religioase într-o țară islamică.
Culori curcubeu FOTO Shutterstock jpg
Pantone a anunțat culoarea anului 2023. Cum arată nuanța „curajoasă și vibrantă”
Viva Magenta, o culoare în care se îmbină rozul fucsia cu roșu închis și albastru a fost desemnată de Institutul Pantone ca fiind culoare anului viitor. Potrivit reprezentanților institutului, culoarea este „curajoasă și vibrantă” și inspiră optimism.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.