Elogiu babelor

Fraţilor, am învins! Editorul a rămas, noi am fugit! Sîntem, în sfîrşit, liberi! Şi, cum libertatea zace nefolosită peste tot, am să-mi arog dreptul, în prima ediţie a Dilemei vechi, să mă ocup de un subiect complet paralel cu schimbarea prin care trecem, noi şi oricare alţii: babele. Nu vă aşteptaţi la un josnic atac la persoană. Babele (care nu trebuie confundate cu femeile în vîrstă) merită mai multă atenţie din partea publicului, pe nedrept concentrat asupra tinerelor unilateral dezvoltate pe scara X. Spre deosebire de acest domeniu superficial, babele cer aprofundare, studiu atent şi vaste cunoştinţe enciclopedice. Ştiţi desigur că în abordarea carteziană baba este punctul de origine al hărţilor iniţiatice ale ridurilor. Dar veţi rămîne miraţi să aflaţi că, la 1591, Mercator îi unea negii cu o singură linie, "din al cărei parcurs se poate obţine uşor desenul astral al constelaţiei sub care baba s-a născut"... Născut? De fapt, nu toţi sînt de acord cu ideea unei babe-copil. Nici un cercetător n-a reuşit pînă acum să creeze o babă în laborator, lucru care pune oarecum în dubiu credinţa populară că babele se trag din oameni. O teorie în vogă în anii '60 postula esenţa extraterestră a babelor - conform acesteia, ele nu sînt nimic altceva decît sonde spaţiale trimise aici pentru a baboforma1 Pămîntul. Şcoala de la Sao Paolo propune o cheie cibernetică pentru a înţelege comunitatea acestor fiinţe: baba e un sistem autoreglabil foarte asemănător unei găuri negre. Ea se hrăneşte cu stimuli exteriori, care pătrund în organismul babei, în care rămîn captivi şi unde energia lor e drenată în alte dimensiuni spaţio-temporale. Teoria a fost testată într-un studiu masiv făcut în Brazilia, în care un lot de babe voluntare a fost expus unor stimuli diverşi, de la conversaţii şi pînă la explozii în imediata apropiere. Soldată cu un deces, această din urmă experienţă a rămas în babologie2 drept singularitatea Sondermann-Klaus-Lipkovic, după numele cercetătorului, al victimei sale şi al pirotehnistului. Gnoza babeie întoarsă asupra ei înseşi - devorată de . şerpii firicelelor de salivă care i se scurg pe bărbie. Energetic neutră, ea suferă de o alunecare deistă pe gheaţă, un accident semantic care i-a pus într-un nou context organele interne - altminteri tratate folcloric de o manieră superficială (A.I. Onderbberg - Mituri nordice în cheie deconstructivistă , Oslo, 1988). Ca substantiv comun, baba e mai mult o calitate decît o fiinţă. Mai mult mirare decît răspuns. La nivel molecular, baba prezintă legături covalente, cu molecule mici şi uscate, cu lanţuri aromatice puţine şi electroni blegi şi lenţi pe ultimul strat. Ars în mojar, un fragment de babă lasă în urmă săruri de mercur şi iod, cunoscute sub numele popular de "Reziduu' Babei". Nu e toxic şi nu i se cunoaşte vreo utilizare practică. Baba ştie să facă multe lucruri. Intrată în politică, cocoaşa ei se transmite. Felul de a fi e copiat. Imobilitatea adulată. Ca întreprinzătoare, babele sînt renumite pentru crescătoriile de melci şi companiile de pază şi protecţie. O babă a cîştigat în 1997 concursul naţional de cruci-viteză. O alta şi-a lăsat bagajele în tren. Sînt fapte aparent fără importanţă, însă din ele, un cercetător avizat poate trage anumite concluzii. Ca de exemplu aceea că babele sînt un arhetip al propriei noastre neputinţe de a ne mai bucura. De a respira uşuraţi ori de a rîde fără motiv. De altfel, una dintre ipotezele tranziţiei de la om la babă spune că prima schimbare pe acest drum fără întoarcere este inabilitatea de a mai face, spune, scrie ori citi lucruri absolut inutile. Apropo, aţi citit pînă aici? Atunci încă nu sîntem pierduţi nici unul. __________________ 1. Cuvînt format după aceeaşi logică cu terraformarea - schimbarea mijlocită tehnologic a unei planete pînă cînd ajunge capabilă să susţină viaţa. În cazul de faţă, babele. 2. Ştiinţa imaginară care se ocupă cu primul ajutor, clasificarea, inventarierea şi studiul populaţiei de babe.