Efecte, băi
Efecte, băi "Efectele aderării la UE în contextul politico-economic actual au devenit imprevizibile pentru cei care au ajuns la pupitrul de comandă al tranziţiei. Pentru aceştia blocarea "derapajelor", mai ales în cazul sistemului judiciar ce părea dispus, dacă nu să îşi asigure independenţa, cel puţin să îşi consolideze autonomia, devenea o prioritate. Iar alternativa nu era doar preluarea conducerii formale, ci transmiterea unor semnale clare către cei ce s-au iluzionat că democraţia ar putea funcţiona în România. De aceea, marionetelor precum Nicolae Văcăroiu le-a venit rîndul să preia prim-planul scenei. Iar pentru ca totul să pară "democratic" a fost repede adaptat sloganul separaţiei puterilor în stat. Dar, în locul unui Parlament puternic şi recunoscut ca instituţie centrală, la primul gong au apărut partidele. Jocul lor cu avizul Curţii Constituţionale a pus în discuţie dacă nu principiul, cel puţin funcţiile statului de drept. Căci pentru teoreticianul acestuia, Hans Kelsen, statul de drept presupunea supremaţia Curţii Constituţionale şi limitarea arbitrarului parlamentar. Aşa că votul de suspendare nu a reprezentat încununarea democraţiei româneşti, ci a consemnat eşecul politicii postcomuniste." (Cristian Pîrvulescu, România liberă, 24 aprilie) "Eu unul nu cred că lui Traian Băsescu îi plac chiar atît de mult băile de mulţime precum lasă să se înţeleagă. Cărui om cu scaun la cap i-ar plăcea să stea într-o îmbulzeală insalubră şi-n timp ce i se urlă numele să se lase pipăit de degetele unsuroase ale precupeţelor din pieţe? E ceva ipocrit în dorinţa Suspendatului de a ne arăta cu orice preţ că e "dintre noi, cu noi, pentru noi". Care "noi"? - îmi vine să întreb. "Noi"-ul lui Traian Băsescu, o spun cu un anumit regret, pentru că şi eu l-am votat în 2004, s-a cam subţiat. Mai ales din vina Domniei sale. Dle Băsescu, cu tot respectul, vă atrag atenţia că există un pericol nu tocmai mic: întorcîndu-vă la popor, riscaţi să rămîneţi acolo". (Ioan Groşan, Ziua, 24 aprilie) "Te-ai fi aşteptat ca, după ce atîta vreme "corupţie fără corupţi" a fost imnul de stat al României, lumea să aprecieze că, în ultimii doi ani, aerul de imunitate de vîrf s-a risipit, iar persoane grele sînt anchetate şi trimise în judecată: nu doar foşti, dar şi actuali (vice-)premieri sau miniştri. Fostul premier PSD, plus colegi de cabinet; mai toată conducerea actuală a PC, miniştri UDMR; eminenţa gri şi finanţatorul PNL; elemente-cheie din clanurile locale ale PD. Dacă adăugăm la asta şi doi-trei megaoameni de afaceri şicanaţi de justiţie din 2005 încoace, ba pentru drogurile feciorului-playboy, ba pentru învîrteli financiare, peisajul e complet. Nu e de mirare că, scăpaţi de grija aderării la UE, toţi s-au prins într-un "mole rulant" (deşi rugby-ul e un sport nobil prin comparaţie)". (Sorin Ioniţă, Evenimentul zilei, 24 aprilie) (C. G.)
