Echipele românești se chinuie prin subsolurile Conference League. Unde pot ajunge?
La nişte bani. Asta e ideea. Să mai facă un „bănuţ”, cum se spune atît de dulce pe la noi. Avem un fotbal aşijderea, diminutivat, imediat după ce a fost diminuat. Avem un fotbaluţ, nişte echipuţe, jucătoraşi şi antrenorei. Şi patronaşi care visează la papanaşi. Fotbalul nostru se face pe cîteva coordonate bine stabilite. Sînt echipe de stat, adică stau pe bani publici. Sînt echipe private care stau în insolvenţă aşteptînd să li se taie din datoriile la stat, deci tot pe bani publici stau. Sînt echipe private care reprezintă interese locale sau statale (ale altor state) în logica „Ai făcut nişte bani sub oblăduirea noastră, acu’ pune mîna şi cheltuiește din ei ca să dai ceva circ săracilor ăstora, că pîine nu le dăm, le luăm“. Sînt echipe din categoria „Cu Dumnezeu înainte, dar să iasă şi ceva parale!”. Şi mai e şi Hagi care rătăceşte în deşertul pe care şi-l creează singur, mereu la limită cu finanţele. Cum ziceam, totul e despre bani. Şi circ. Despre performanţă, spre deloc. Fotbalul nostru e o mare afacere de sifonat bani şi ţinut fani în joc de glezne, pe care îl încurcă meciurile. Şi cel mai tare îl încurcă meciurile europene. Stimabilii sînt veşnic nepregătiţi pentru ele, dar îşi ling buzele la gîndul „mierii” care curge dinspre UEFA, sînt sute de mii de euro pentru fiecare tur trecut. Da, dar cum să pună mîna pe ele cînd sînt prinşi mereu cu chiloţii în vine? Farul lui Gică cel Mare a arătat pînă acum a maşină ale cărei piese funcţionează fiecare în legea ei. Cumva a reuşit să ajungă, ca şi celelalte, pînă în turul 3 preliminar al ultimei competiţii continentale (căci aici ne e locul), dar e precum cutia cu bomboane a lui Forrest Gump, naiba ştie ce va mai ieşi din ea ea, o jofră sau un mare …, în fine. FCSB e o distracţie stelară în formă continuată. La ea, mai mult decît meciurile, contează unde le joacă. Are cupa ei intergalactică împotriva Stelei Armatei. Ce face cu următoarea adversară de pe teren pare mai puţin important. Şi mai e Sepsi, echipa unui stat din alt stat. Un fel de Matrioşka. Pare cea mai serioasă, pe banii lui Viktor bácsi, dar a început şi ea să gîfîie, împărţită între două ţări i-o fi şi ei greu, deh. Şi iată că vine un nou examen la şcoala de vară a Europei. Şi atunci facem iar ce ştim mai bine. Tragem aer în piept şi cruci pe piept. Căci în Tine ne e nădejdeaaaa!
