Echilibrist

"Fostul ministru de Externe, Mihai Răzvan Ungureanu, a fost nevoit în ultimul său an de mandat să facă echilibristică între cele două palate aflate în război. Umblînd pe vîrfuri pentru a nu-l supăra nici pe preşedinte, nici pe premier, şeful diplomaţiei române a reuşit totuşi să păstreze direcţia cea bună şi să rezolve onorabil cîteva probleme complicate, inclusiv intempestiva demisie cerută în regim de urgenţă de şeful său direct pe linie guvernamentală şi de partid. Mihai Răzvan Ungureanu i-a răspuns premierului politicos, curtenitor şi chiar afectuos, fiind probabil primul ministru demis care rosteşte un discurs îndatoritor la adresa celui care i-a cerut capul. În acest fel, fostul şef al diplomaţiei române demonstrează că ştie să lase deschise toate uşile posibile, că ştie să-şi folosească abilităţile pentru a negocia tot ceea ce se poate cîştiga într-o situaţie-limită şi că poate transforma un dezavantaj de pornire într-un avantaj de parcurs" (Sabina Fati, România liberă, 5 febr. 2007) "Numirea unui diplomat de carieră sau a unui politician moderat în postul de ministru de externe este exclusă în condiţii de război politic, iar PNL nu va rata oportunitatea de a-l înfrunta pe Traian Băsescu pe terenul lui preferat, politica externă. Cu Teodor Meleşcanu, instalatorul de fire roşii între Bucureşti şi Moscova, proiectul Mării Negre al şefului statului va fi probabil jucat la ruleta rusească, spre marea bucurie a petroliştilor internaţionalişti. Ungureanu spune că a încercat să protejeze politica externă a României, dar rezultatul demisiei poate fi la fel de vătămător ca o criză prelungită a funcţiei ministeriale". (Ioana Lupea; Evenimentul zilei; 6 febr. 2007) ( C. G.