După marile înfrîngeri recente, FCSB dă semne că ar putea urma și ea traseul altor echipe de tradiție din România, prin ligile inferioare?
FCSB nu e o echipă, e un om. Cînd acel om nu va mai fi, într-un fel sau altul, echipa va dispărea. Şi dacă echipa va ajunge vreodată pe tobogan, aproape de retrogradare, va fi sfîrşitul. Acel om, Becali, nu va suporta această umilinţă şi va trage obloanele. Aşa că nu, FCSB nu va ajunge în liga a doua. Va rămîne în liga întîi sau nu va mai fi deloc. Dinamo, Rapid, Craiova au coborît şi au urcat la loc pentru că ele sînt suma unor pasiuni, reprezintă mase de oameni care au investit în ele timp, bani şi speranţe. Cluburile cu tradiţie sînt precum ţări de schimb, patrii surogat în interiorul celei mari şi din ce în ce mai neclare pentru mulţi. O cetăţenie pe care o duci în mormînt. Cluburile cu pedigree, de aici sau de aiurea, pot renaşte pentru că le e imposibil să moară, respiraţia fanilor e şi respiraţia lor indiferent de prăpăstiile în care cad şi unde ar fi date moarte. În schimb, FCSB, echipă fără sigla istorică, fără palmares (chestiune încă în dispută) şi fără stadion, e proprietatea exclusivă a celui numit mai sus, care se preface, din cînd în cînd, că îi pasă de fani. Doar că din toate declaraţiile sale din momentele de răscruce reiese limpede că acest club nu are un patron, ci un stăpîn. FCSB stă sub minunata vorbă care zbîrnîie în capetele, urechile, gurile şi obrajii multor generaţii: „Eu te-am făcut, eu te omor!“.
Într-un spaţiu căruia nu-i bine să-i dai prilej de ironii, FCSB tocmai s-a făcut de banc pierzînd de două ori cu 5-0 la una dintre cele mai modeste şi serioase echipe văzute în ultima vreme de ochii românilor, Silkeborg. Veselia a durat cîteva zile bună pe Internet. FCSB a devenit ZeCeSeBe. Şmecherie, cum se zice prin fotbal. Pe teren a fost un fel de ciocnire a civilizaţiilor. Una vestică şi alta medievală. Nimic nu putea fi mai depărtat. Într-un gest de umilinţă, antrenorul român a spus că ar vrea meargă la antrenamentele danezului şi să ia notiţe. Nobilă intenţie. Doar că, de 15 ani, românii merg liber în Occident ca să ia notiţe şi cînd ajung acasă le aruncă pe şosele din goana maşinii sau în rîuri sau în parcuri. Avem şi noi tradiţiile noastre. Miştoul şi mizeria. Altfel, sîntem cei mai viteji şi drepţi dintre traci la orice şi brazilienii Europei la fotbal. E un miracol că nu conducem planeta. A, am uitat, e din cauza Ocultei…
