Duelul preşedinţilor
"Cît de implicate sînt, de fapt, Ťserviciile» pe scena politică? În ce măsură determină, influenţează şi controlează evenimentele şi deciziile puterii? Tot întrebîndu-se, fostul preşedinte, Emil Constantinescu, capitulase public într-un fel de război nedefinit cu Ťfoştii», rostind celebrul Ťm-au învins». Acum, mă îndoiesc că s-ar fi luptat vreodată Ťpe bune» cu ei. Mai degrabă cred că a început să-i admire pe tăcute. Sindromul victimei care se îndrăgosteşte de călău. (...) Duhul Securităţii pluteşte încă peste România şi avem tot dreptul să fim paranoici. Umbra lui s-a întins în afaceri, în politică şi în mass-media. De cîte ori n-aţi răbufnit: Tot Ťei» sînt la putere!" (Dan Tapalagă, România liberă) "Preşedintele nu a reuşit să inspire o coaliţie pentru reformă, care să nu se limiteze la partidele cu bază îngustă care s-a întîmplat să cîştige alegerile din noiembrie 2004. El se luptă cu o multitudine de instincte contradictorii, care îşi au originea în faptul că şi-a început cariera de politician ca unul dintre reprezentanţii oligarhiei postcomuniste. În anii din urmă, a evadat într-o direcţie nouă, dar actualmente rătăceşte în pădure, în genunchi, căutînd busola după care s-a orientat pînă acum. Să sperăm că o va găsi în curînd, şi că va transforma în realitate cuvintele prin care i-a inspirat pe alegători în campania electorală de anul trecut. Dacă se va dovedi că nu este capabil decît de acest carnaval al ezitărilor şi erorilor care i-a marcat şederea la Cotroceni încă de la eliberarea ostaticilor din Irak, atunci locul său în Istorie va fi mult mai prost decît cel de care se bucură în prezent Emil Constantinescu." (Tom Gallagher, Averea) (C. G.)
