Dreptul al diversitate istorică
"Preşedintele Vladimir Putin scria în Financial Times, la 21 noiembrie: ŤRusia este în mod natural un membru al familiei europene, în spirit, istorie şi cultură». Putin vorbea despre Ťcooperarea strategică UE-Rusia, bazată pe obiective şi valori comune». El atrăgea atenţia însă că Ťar trebui să respectăm diversitatea istorică a civilizaţiei europene. Ar fi inutil şi greşit să încercăm să forţăm standarde artificiale unii asupra altora». Două zile mai tîrziu, fostul spion rus Aleksandr Litvinenko murea în agonie, otrăvit cu metal radioactiv, lăsînd cu limbă de moarte o scrisoare în care îl acuza pe Putin de asasinarea sa. Uciderea lui Litvinenko, ca şi a jurnalistei Anna Politkovskaia, pare să indice în ce constă Ťdiversitatea istorică» a Rusiei faţă de Europa, la care Putin nu intenţionează să renunţe (...). Rusia a revenit la unica regulă pe care o ştie: adversarului i se ia gîtul. Fie că asta înseamnă asasinarea unui spion sau uciderea... cu gaz, a Ťrebelelor» Georgia, Ucraina sau Moldova, ori jocul dur în relaţia cu UE". (Oana Popescu, Cotidianul, 27 noiembrie) "Ideea folosirii radioactivităţii pentru asasinate politice nu e nouă. În Orizonturi roşii a lui Pacepa îl auzim de mai multe ori pe Ceauşescu strigînd, în cîte-o criză de furie neputincioasă, la adresa vreunui disident: ŤSă-i dăm Radu!», ceea ce însemna, într-un jargon macabru, Ťsă-l iradiem». Dar agenţii britanici care investighează cazul lui Litvinenko au declarat că nu există, totuşi, precedente comparabile cu drama petrecută zilele acestea. Practic, nefericitul KGB-ist, în vîrstă de numai 43 de ani, a înghiţit o bombă atomică în miniatură". (Mircea Cărtărescu, Jurnalul naţional, 28 noiembrie) ( C. G. )
