Dosarul Brutus

Publicat în Dilema Veche nr. 226 din 14 Iun 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pentru el, n-am mai cumpărat The Economist săptămîna asta. Am luat în schimb mici la o terasă şi m-am trezit privind reclamele vechi din centru, alea cu parfum de Cooperativă de Consum şi Emailul Oradea. M-am plimbat prin oraş încercînd să văd, pe clădirile în etate, urmele orînduirilor succesive, în care Silviu Brucan şi-a încleştat dinţii şi destinul, ezitînd între supravieţuire şi eroism. Am trecut pe la el pe stradă, încercînd să-mi închipui unde stăteau oamenii Securităţii, cum e să ai apropiaţi care te vizitează doar ca să te toarne, şi mai ales ce anume l-a făcut să-şi înfrîngă spaima, boala epocii. Agent? Al cui? Şi e asta îndeajuns încît să glumeşti în anchetă cu tovarăşul colonel care te face trădător de ţară, în 1988? Am citit dosarul* Brucan fără să mă pot opri, în cîteva zile. Şi l-am revăzut pe dom’ profesor Brucan, profetul care n-a vrut să fie iubit şi urmat, ci doar detestat şi confirmat de evenimente, niciodată de oameni. Un evreu care a dat o probă (scurtă) de demnitate daco-romană, acolo unde românii au ales să pozeze pe Coloana a cincea a Împăratului Nicolae, în calitate de vivandiere, oaste, trupă de dans şi popor. Evident, exagerez, exact ca el. Personajul nu e nicidecum disidentul pur, intelectual în căutare de libertate, dascăl disperat să dea istoriei o lecţie, ca Ana Blandiana sau Doina Cornea. Brucan e Brutus, copil de suflet al comunismului românesc, stalinist cu operă jurnalistică de care i-e ruşine mai apoi, agent al Securităţii probabil, în anii ’70, agent dublu poate, profet al Perestroikăi, om al ruşilor, americanilor, românilor, mă rog, al cui vrea cititorul, care se poate desfăta cu gîndul că nu va reuşi, din carte, să pună nici de data asta vreun final clar romanului de spionaj. Despre Brucan ştim clar doar c-a murit, aşa că ne rămîn doar foile astea într-un dosar strîns într-o carte, selectate de el, cenzurate de dragul imaginii celor apropiaţi, dar fără îndoială şi cu gîndul la posteritate. Lipseşte o perioadă mare, cea dintre posibila trimitere în judecată din primăvara lui ’89 şi Revoluţia care îl prinde totuşi liber, evacuat în Dămăroaia. Nu mai face scandal, stă la coadă la butelie, merge să-şi ia carne din shop, cu valuta adunată din articole în America. Ăsta e finalul cărţii, la care fiecare e liber să adauge amintirile cu execuţia lui Nicolae şi a Elenei, cei care au şi citit ca destinatari ai rapoartelor, înaintea ta, ultimele pagini. Cartea e, pînă la urmă, şi epitaful lor. El i-a omorît. Simt eu că nici Iliescu n-ar fi avut curajul ăsta. Brutus e însă un bon-viveur, nu-şi face probleme de conştiinţă, nici înainte şi nici după. Am fost cu el la Paris o dată şi m-a uimit rezistenţa lui la mese lungi şi bogate. Mi-a explicat: începuse antrenamentul pe vremea lui Stalin, cînd o masă de şase ore în delegaţie la Moscova era de fapt o foarte scurtă recepţie. Apropo de Moscova: Brucan e un complotist, aşa cum şi declara după Revoluţie. Îl sprijină ruşii, îl ajută americanii, ţin legătura cu el olandezii. E, în primăvara lui ’89, unul dintre primii cetăţeni globali ai României: un om conectat (pînă cînd Securitatea opreşte scrisorile) la mediul academic, jurnalistic şi politic mondial. Îi place asta şi se vede: chiar anchetatorilor le povesteşte cît de important e el pentru Occident. Se dă mare? Opt ani mai tîrziu, cînd făceam emisiune cu el, am fost martorul uneia dintre ultimele sale sforării: dărîmarea unui guvern, în echipă cu mai mulţi cetăţeni care doresc şi azi să rămînă anonimi. I-a reuşit, drept pentru care propun să-l credem, aşa, un pic. Dincolo de toate, Brucan e un om de dreapta. Mulţi dintre disidenţii de după au evoluat strîmbînd din nas la politică, s-au marginalizat în comitete şi comiţii, s-au revoltat văzînd că-n lumea reală îngerii iau şpagă, iar diavolii inaugurează cămine de copii. Brucan n-a avut problema asta. Pentru el, mirosul urît al politicii româneşti era mai degrabă un afrodisiac. Cartea e şi un mic manual de rezistenţă: între semnatarii scrisorii celor şase, doar Brucan reuşeşte să nu abjure. Citind rapoartele de anchetă, te izbeşte un lucru cumplit: mai toţi am trecut, trecem, după 1989, prin acelaşi gen de tentaţie ca şi Brucan. Renunţarea la convingeri, pentru o viaţă mai bună. Tocmai de aceea, dosarul Brucan nu e defel despre trecut. E de fapt ultima lui profeţie: libertatea e o sumă de trădări. * Dosarul Brucan, îngrijit de Radu Ioanid, a apărut luna trecută la Editura Polirom.

Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cultura de Internet (o însemnare – încă îndreptățită, cred – din 2008)
Atîta doar: cînd eşti în faza de învăţare, nu se cade să adopţi, ţanţoş, postura învăţătorului. Mai ai încă de butonat…
Frica lui Putin jpeg
Determinism geografic și decizie morală
Probabil, totuși, că determinismul geografic joacă un anume rol în judecățile noastre politice, sociale, culturale, dar, ca orice determinism, are limite. Iar cînd încercăm să vedem dincolo de ele, nu putem ignora o decizie morală, adică libertatea.
AFumurescu prel jpg
Națiuni (ne)rușinate
Practic, constat tot mai des că există atît oameni, cît și națiuni ce par complet străine conceptului de rușine.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Italian. Responsabil
Italia nu va fi locul în care suveranismul și izolaționismul s-au dus să moară. Însă, cel puțin pentru o vreme, cele două vor lăsa loc unui foarte necesar pragmatism.
O mare invenție – contractul social jpeg
RT France v. Consiliul Uniunii Europene
Apoi, această funcționare eficientă nu a sacrificat nici unul dintre principiile procesului echitabil. RT France a avut acces la Justiție, s-a bucurat de dreptul la apărare și de o analiză independentă și imparțială a motivelor și argumentelor prezentate.
tumblr o4cyqcAhRy1sdzmuoo6 1280 jpg
Mașina de scăldat
Așa că pe la jumătatea secolului al XVIII-lea a fost inventată mașina de scăldat; o gravură păstrată într-o bibliotecă britanică din regiunea Yorkshire, datată cu anul 1736, ar fi prima imagine care surprinde niște oameni înotînd cu ajutorul mașinii de scăldat.
Iconofobie jpeg
O maladie necruțătoare
Egoismul (aproape că îmi vine să-i spun egotism și în română) reprezintă mult mai mult decît ne transmit dicționarele explicative. Constituie o maladie a spiritului, care te alienează sui generis, te îmbolnăvește de „tine însuți”.
„Cu bule“ jpeg
De dulce
Echivalența parțială dintre dulce și bun devine echivalență totală în anumite construcții, de exemplu în sintagma frați dulci(sau buni), adică frați avînd ambii părinți în comun, în opoziție cu frații vitregi.
HCorches prel jpg
O moarte care nu dovedește nimic
Ce legătură au toate astea cu rubrica de educație, cu statutul de prof, viața mea? Exilarea lui Ovidiu și atentatul asupra lui Rushdie sînt pledoarii pentru nevoia de a păstra în școală literatura pe primul loc – și subliniez, pe primul – ca importanță!
Un sport la Răsărit jpeg
David Popovici e om?
Cu cît rezultatele sînt mai mari şi mai departe de imaginaţia noastră apare umbra trişatului. Aşa şi cu David. Nu poate fi adevărat, susţin nu puţini. E ceva în neregulă. De unde a apărut?
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Hai, noi să trăim, că se pare că vom fi ultima generație de oameni înțelepți de pe lumea asta. După noi vin sociopații ăia care nu mai știu să vorbească între ei. Nu știu decît să stea cu ochii în telefon. Mă îngrozește treaba asta, zău.
640px Castle Kruja Albania 2004 07 08 jpg
Tirana și strănutul albanez – despre călătoria mea în Albania (I) –
Dimineața începe doar atunci cînd locuitorii orașului se întîlnesc pe la terase ca să-și bea cafeaua, însoțită mereu de un pahar de apă rece din partea casei, cafeaua nu se bea niciodată acasă.
15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.