Dor de Matei

Publicat în Dilema Veche nr. 358 din 23 - 29 decembrie 2010
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Mai mult ca de obicei, zilele astea mi-a fost dor de Matei Călinescu. Nu ştiu de ce – insondabilele resorturi ale memoriei afective! M-am gîndit mult la el în zilele din urmă. Aseară, mă plimbam prin cartier şi am trecut pe lîngă micul restaurant libanez unde ne întîlneam pentru prînz de cîte ori venea în Bucureşti. Cîţiva ani la rînd, în perioadele lui bucureştene, se instala în cartierul meu, la doi paşi de restaurantul acesta, într-un apartament mic şi  întortocheat dintr-o clădire interbelică, cu aparenţă concavă. Ultima dată am dejunat chiar la masa de lîngă vitrină, pe care aseară am văzut-o din stradă, neocupată, aşteptînd. Se întîmpla  într-un sfîrşit brutal de primăvară – se simţea în ciclul anotimpurilor ceva tare, ca un accident cerebral, ca o sincopă neobişnuită pentru trecerea de la primăvară la vară, în general plăcută, delicată, tandră aproape. În acel an, primăvara izbucnise cu violenţă dintr-o iarnă deja senilă şi o ţinuse aşa tot timpul. Vitală, cu soare apăsat şi puls alert, cu flori proaspete care invadau totul, cu păsări nervoase şi insecte agresive, cu arbori musculoşi şi iarbă de un verde viguros, era o primăvară ostentativă la care oamenii reacţionau energic. Cînd îi sosise ceasul, cam în vremea prînzului nostru, primăvara aceea rujată excesiv murea grandios, aşa cum trăise, sufocată de muntele înfierbîntat al verii. Nu-mi mai amintesc ce an era. Îmi amintesc, însă, cum, după ce am mîncat falafel, salate, humus, arais şi am băut bere, m-a invitat la o plimbare prin cartier ca să-mi arate casa unde a stat Mateiu I. Caragiale şi să găsim urme ale crailor, să privim atent faţadele caselor vechi, căutînd semne ascunse ochiului profan, şi să ne amintim pasaje din carte. Ciudat – la acea plimbare prin Bucureştiul matein am simţit aceeaşi încîntare şi poftă voluptuoasă de livresc, cum mai simţisem cu ani înainte, tot la o plimbare cu Matei Călinescu, într-o pădure tomnatică din jurul orăşelului Bloomington, Indiana. Alături de Matei Călinescu, nu simţeam nici o diferenţă între pădurile din jurul acelui Bloomington de pe alt continent şi străduţele de pe lîngă Maria Rosetti. Dacă starea asta de încîntare care nivelează toate enormele diferenţe între două medii radical diferite pe care le percepi, totuşi, ca atare, nu e literatură, atunci nu există literatură!  

În schimb, îmi amintesc precis acea dimineaţă de primăvară clară a anului 2002, cînd Christina m-a sunat să-mi spună, sugrumată de durere, că murise M., fiul lui Matei Călinescu. I-am scris imediat o scrisoare de condoleanţe la care avea să-mi răspundă cîteva săptămîni mai tîrziu, cînd ne-am revăzut, printr-o prelungă îmbrăţişare pe care nu o voi putea uita vreodată. Sub doliu, Matei Călinescu a scris acea carte sfîşietoare, de care şi acum mă apropii cu greu cînd o văd pe raft – Portretul lui M. –, citea Marc Aureliu şi asculta la nesfîrşit sonata pentru vioară şi pian de Franck. M. murise la 25 de ani, iar Matei Călinescu, tatăl, avea 68 de ani – mă întreb înfiorat ce o fi fost în sufletul lui Matei Călinescu cînd ochii săi au dat, în acele zile, la nici o lună de la moartea bruscă a lui M.,  peste acest pasaj al filozofului-rege:  „Şi cel care trăieşte mult, şi cel care trăieşte puţin, cînd mor, pierd exact acelaşi lucru…“ Care dintre rîndurile Portretului rezonează cu gîndul aforistic aurelian? Stoicismul trebuie să se înalţe pe ceva. La Matei Călinescu, se clădea impecabil şi implacabil pe literatură. 

În toamna anului 2001 îl invitasem la Chicago să ţină o conferinţă despre Eugène Ionesco. Conferinţa aceea a devenit  baza cărţii despre Ionesco pe care o va publica cinci ani mai tîrziu. Cu acea ocazie, mi-a spus: „Orice destin intelectual serios are o temă mare, care îl preocupă şi pe care o serveşte creator  – o temă ca un ax central pe care intelectualul o dezvoltă cu precădere, de la care pleacă spre altele, dar la care se întoarce. Unii rămîn o viaţă în aceeaşi temă, obsesiv aproape, şi o storc cu totul. Alţii pleacă de la ea şi nu se mai întorc.  Sau poate se rătăcesc pe drum, la întoarcere. Dar nu există destin intelectual serios fără o temă majoră, de referinţă“. Apoi m-a privit cu aer ghiduş şi m-a întrebat: „Care e tema ta?“. Care e tema mea? 

Îmi amintesc o seară caldă, la Iaşi, cu Dragoş. La Bloomington, Matei se stingea încet-încet, copleşit de boală – zic medicii –, copleşit de durerea niciodată domolită a pierderii lui M. – zic mulţi prieteni. Tocmai împlinise 75 de ani. Citise ce scrisesem în Dilema, la aniversarea sa şi – îmi spunea Dragoş – rîndurile mele îl bucuraseră.  La Iaşi, în parc, Dragoş mi-a spus că se va duce să-l viziteze peste cîteva săptămîni, dar nu e sigur că-l va mai prinde în viaţă. Nu-l va mai prinde în viaţă... Dar atunci, la Iaşi, nu aveam de unde să ştim. Şi am rămas îndelung, în noapte, vorbind despre Matei Călinescu. Dragoş era de părere că Matei Călinescu se află pe o treaptă înaltă şi rar atinsă de înţelepciune. „Ştie mult mai multe decît spune şi nu vom şti niciodată ceea ce ştie, de fapt. Iar el nu ne va spune pentru că ceea ce ştie nu se poate exprima.“ – spunea Dragoş. Găsise, probabil, cheia relaţiei dintre literatură şi realitate. Adică, găsise totul...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Serbia pune Euro 2024 pe jar: amenințare cu retragere după un scandal exploziv
Turneul final din Germania poate intra în istorie din motive nedorite.
image
Cum au terorizat șapte indivizi o femeie timp de doi ani, ca să le cedeze un teren
Joi dimineaţă, la şase adrese din Ploieşti au avut loc descinderi ale mascaţilor, care au condus la sediul poliţiei, pentru audieri, şapte indivizi care, vreme de doi ani, au făcut presiuni asupra unei femei, cu scopul de a intra în posesia terenului acesteia.
image
Copil cu sindrom Down, exclus de la serbarea de final de an. „Singurul necostumat a fost Vladimir”. Replica educatoarelor
Este anchetă la o grădiniță din Gorj după ce mama unui copil cu sindrom Down a scris pe Facebook că fiul ei a fost discriminat la serbarea de final de an.

HIstoria.ro

image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Cum a fost păcălit Hitler: Fortitude
Nicio operațiune militară din istoria celui de-Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel extrem de ridicat de securitate operațională, implicând ample și complexe acțiuni de înșelare militară și inducere în eroare a inamicului (incluzând aici manipularea, intoxicarea).
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: