Domnule Boia, depun recurs pentru George Enescu

Publicat în Dilema Veche nr. 425 din 5-11 aprilie 2012
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Succesul cărţii domnului Lucian Boia – Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 şi 1950, Editura Humanitas, 2011 – e imens. Mai toţi cei pe care îi cunosc au citit cartea şi jubilează în tristeţe: părerea lor proastă despre fibra etică a intelectualului român se confirmă acum, iată, cu dovezi istorice sistematice. Eu însumi simt această plăcere ciudată, a confirmării în pesimism. Am cea mai proastă părere despre aventurile politice ale celor mai mulţi dintre intelectualii români de atunci, ca şi de acum. Lista intelectualilor compromişi prin derapaje politice este imensă. Lista marilor intelectuali murdăriţi de politică coincide, în mare, cu lista miturilor culturale ale României moderne. Există, însă, un caz, unul singur, în care cred că dl Boia comite o nedreptate: George Enescu.

În cartea dlui Boia, cazul Enescu e prezentat într-o pagină (272-273). În esenţă, momentele de cădere ale marelui muzician sînt, după dl Boia, trei: a mers într-un turneu în URSS unde a fost primit triumfal, a devenit şeful subsecţiei de muzică la ARLUS şi, cel mai grav dintre toate, a fost candidat pe listele comuniştilor la infamele alegeri din 1946. Dl Boia încearcă şi o explicaţie: influenţa soţiei. Ni se spune că Enescu era apolitic, pe cît de prezent în viaţa muzicală a ţării acelor ani, pe atît de absent din viaţa politică. De fapt, ni se mai spune că Enescu era „absent faţă de tot ce se petrece în jur“. Soţia lui, Maria Cantacuzino (năcută Rosetti-Tescanu), era, însă, altfel. Dl Boia speculează că ea l-a împins spre asemenea cedări. Se prea poate. Doar că fiecare dintre cele trei momente pe care dl Boia le contabilizează la pasivul etic al lui Enescu sînt foarte discutabile.

Viaţa cuiva nu se compune din evenimente disparate, fără legătură între ele. Biografiile nu se derulează staccato, ci curg legato. Dacă admitem că aşa stau lucrurile, atunci să vedem mai atent ce s-a întîmplat cu Enescu în acel an 1946. Dacă turneul sovietic al lui Enescu din prima parte a anului e blamabil, cum poate fi turneul imediat următor, din toamna lui 1946, în Statele Unite? Dacă a cînta în URSS în 1946 este în sine un păcat/un compromis înseamnă că a cînta în 1946 în SUA e o virtute/un gest demn. Nu ader neapărat la acest gen de interpretare a lucrurilor, dar dacă mergem pe linia asta, să vorbim şi despre virtuţi, tocmai pentru a vedea dacă omul e cu adevărat vinovat de ceea ce i se impută. Mai departe, în turneul sovietic, Enescu a cîntat cu David Oistrah, uriaş violonist, deţinător la acea dată al Premiului Stalin. Să zicem că asta nu e în regulă, pentru că astfel Enescu a permis propagandei sovietice să îi confişte prestigiul. Dar, cîteva luni mai tîrziu, acelaşi Enescu cîntă la Bucureşti cu Yehudi Menuhin – un american din aceeaşi stirpe a geniului violonistic. Dacă gîndim în termenii „URSS = comunismul rău şi SUA = democraţia bună“, agenda maestrului Enescu pe 1946 nu e deloc uşor de citit politic. Dacă spun că turneul sovietic al lui Enescu era propagandă pentru comunişti, pot spune că aducerea lui Menuhin la Bucureşti şi apoi turneul american al lui Enescu e propagandă proamericană. Iar ceea ce pare că îi reproşează dl Boia lui George Enescu se complică şi mai mult dacă adăugăm un fapt foarte important în legătură cu candidatura lui Enescu pentru comunişti, în alegerile din 1946. Alegerile au avut loc în noiembrie. Pe 10 septembrie, Enescu pleacă în turneul său american şi nu mai revine niciodată în România. Cu acel turneu, legendar acum, a început exilul final al Maestrului. Enescu, aşadar, pleacă definitiv din România cu două luni înaintea alegerilor din 1946. De ce nu s-a mai întors Enescu? În loc să ascultăm bîrfe, hai să-l ascultăm chiar pe el. Iată ce-i spune în 1951 lui Bernard Gavoty: „Se ştie ce s-a întîmplat cu ţara mea, ocupată pînă la urmă de URSS. În ce mă priveşte, am vrut să rămîn credincios principiilor şi sentimentelor mele, unei tradiţii cu care nu am vrut să o rup. Părăsind ţara în care m-am născut, mi-am luat rămas bun de la multe lucruri şi mai ales de la speranţele mele într-o retragere la ţară“. Cu alte cuvinte, prezenţa lui Enescu pe listele comuniştilor în 1946 e considerată o probă tare a colaboraţionismului său, iar motivaţia cu care el părăseşte ţara înaintea acelor alegeri („să rămîn credincios principiilor şi sentimentelor mele, unei tradiţii cu care nu am vrut să o rup“) nu pare a valora mare lucru. Din datele pe care le deţin (mărturii private ale unor oameni care l-au cunoscut), înscrierea lui pe lista comuniştilor în 1946 s-a făcut fără acceptul său, el fiind plecat din ţară la momentul stabilirii listelor. Evident, Enescu nu a participat nici o zi la lucrările Camerei în care a fost ales. Cameră care, fie vorba între noi, a fost deschisă de Regele Mihai I însuşi.

În ceea ce priveşte opţiunile politice ale lui Enescu, înclin şi eu să cred că Maestrul era mai degrabă în afara acestui gen de partizanat. Avea, însă, puternice opţiuni etice cu ecou politic. Îi detesta deopotrivă pe legionari şi pe comunişti. Era deplin devotat Casei Regale, şi nu doar în „raporturi strînse cu Palatul Regal şi cu lumea aristocratică“, cum spune dl Boia. De unde ştiu? Din surse de primă mînă, şi nu din bîrfe tangente. Mai întîi, din ceea ce s-a găsit în arhivele Securităţii referitoare la Enescu (cartea dlui Csendes, dar şi conferinţele doamnei Voicu-Arnăuţoiu). Apoi, din simpla vizită la muzeul din vila Luminiş – Sinaia. În fine, din amintirile lui Yehudi Menuhin, pe care le recomand oricui. În vreo trei cărţi lesne accesibile (amazon.com, de pildă), Menuhin îşi povesteşte viaţa. Firesc, sînt acolo zeci de pagini dedicate lui Enescu, mărturii extraordinare despre România anilor în care adolescentul şi apoi tînărul Yehudi venea la Bucureşti sau la Sinaia să studieze cu Enescu. Pentru amatorii de istorie foarte recentă, sînt acolo vreo două pagini mai mult decît interesante despre Ion Iliescu – amintiri ale trecerii lui Menuhin prin unul dintre primele Festivaluri Enescu de după 1989.

Adevărul despre Enescu este mult mai luminos decît lasă pagina dlui Boia să se înţeleagă. George Enescu a fost un patriot impecabil, fără cedare în faţa totalitarismului. Dacă nu sîntem noi, azi, capabili să admirăm măreţia acestui om nu e vina lui – care a trăit impecabil –, ci e vina ochiului nostru care nu mai poate vedea decît riduri, răni şi ulceraţii pe chipul oricui.

În cartea dlui Boia există trei tipuri de intelectuali arşi de politică: unii orbiţi de idealism şi apoi, vorba poetului, topiţi în flăcări pe-al lor propriu rug; alţii, fricoşi, care s-au chircit cuminţi să nu-i lovească tsunami-ul acelei istorii teribile; şi alţii cinici, care au văzut o bună şansă de confort personal şi mică putere, au priceput repede care e preţul şi l-au plătit fără să clipească. Sigur, mulţi dintre intelectualii evocaţi de dl Boia au parcurs două sau poate chiar toate aceste tipologii destinale în anii ’30-’50. Însă Enescu nu se încadrează în nici una dintre aceste categorii şi nu are ce căuta în această amplă şi tristă trecere în revistă a căderilor politice ale marilor oameni culturali ai ţării. George Enescu chiar a fost un român exemplar. 

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Vietnamezii din Timișoara, filmați când prind popândăi pentru a-i mânca. Animalele sunt protejate de lege VIDEO FOTO
Mai mulți cetățeni vietnamezi, care locuiesc în căminul fabricii Smithfield de pe strada Polonă din Timișoara, au fost filmați în timp ce săpau pe un câmp și prindeau popândăi.
image
Revelațiile unor unguri în România. „Până la urmă, m-am înșelat în privința Transilvaniei și a lor”
Zsolt și Daniel sunt doi tineri din Ungaria care au vizitat pe rând România și au vorbit despre surprizele pe care le-au avut în momentul în care au ajuns să cunoască români și chiar să-și facă prieteni.
image
Care sunt cele 3 zodii care mint fără nicio remuşcare
Din punct de vedere al horoscopului există zodii care sunt mai mult sau mai puţin predispuse a se regăsi pe lista mincinoşilor.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.