„Domnia dumneavoastră“
Inventarul formulelor de politeţe este, prin excelenţă, o zonă lingvistică instabilă, dependentă de tradiţii şi practici culturale diverse şi reînnoită permanent, mai ales din nevoia de a exprima, în anumite situaţii, mai multă deferenţă decît ar fi fost de aşteptat. Gramaticile româneşti au rămas adesea în urma dinamicii limbii vorbite (sau pur şi simplu au refuzat să accepte inovaţiile uzului), descriind de pildă formele dînsul şi dînsa ca simple pronume personale, deşi, pentru mulţi vorbitori, ele indică un grad intermediar de politeţe. Pronumele dumneata, descris ca mijloc de exprimare a unui grad intermediar de politeţe, se foloseşte tot mai rar, adesea în contexte de distanţare ironică.
Formula domnia dumneavoastră – pe care am auzit-o recent, într-o emisiune de ştiri, într-o întrebare adresată de o tînără reporteră preşedintelui ţării – mi s-a părut în primul moment o simplă bîlbîială, o contaminare între Domnia Voastră şi dumneavostră, produsă din cauza grabei şi emoţiei. Chiar dacă nu ar fi decît o simplă greşeală accidentală, izolată, formula e interesantă, pentru că ilustrează o posibilă cauză a schimbării lingvistice în cîmpul semantic al politeţii: într-o situaţie oficială, în care se impune politeţea ceremonioasă, vorbitorul nu e sigur că poate regla formulele în funcţie de interlocutor, iar din ezitările sale se nasc noi variante lexicale.
În mod surprinzător, ciudăţenia lingvistică în discuţie nu e însă izolată: sînt zeci de exemple, în internet, care par să indice o oarecare răspîndire a hibridului. Formula are atestări în discursul parlamentar, la noi – „cu privire la întrebarea pusă de domnia dumneavoastră răspunsul pregătit de noi este următorul“ (stenograme ale Camerei Deputaţilor, 18.05.2006) – dar şi în Republica Moldova: „Prin declarațiile care le faceți domnia dumneavoastră…“ (parlament.md, 5.03.2015). Apare, cu evidenta intenţie de flatare a interlocutorului, de creştere a distanţei sociale, în discursuri elogioase, de pildă într-o şedinţă de Consiliu Judeţean: „«am învăţat de la domnia dumneavoastră ce înseamnă munca în echipă, toleranţa, arta negocierii», spune consilierul“ (gandul.info, 3.03. 2014). La fel de previzibil, e atestată în cereri de ajutor sau de informaţii, adesea împreună cu alte mijloace lingvistice de minimalizare a efortului: „îndrăznesc să fac un mic apel către domnia dumneavoastră“ (lamaruta.protv.ro); „întrebarea mea la domnia dumneavoastră este următoarea“ (dreptonline.ro); „dorim să organizăm un concert exclusiv cu domnia dumneavoastră în decembrie“ (tudorgheorghe.info) etc. În acelaşi timp, există şi exemple de folosire sarcastică a construcţiei: „«Domnia dumneavoastră vă credeţi vătaf, nu un salariat care beneficiază de impozitele şi taxele achitate de noi», spune N.O.“ (obiectivdesuceava.ro). Chiar dacă nu e folosită consecvent, formula hibridă nu mai este un simplu accident de rostire sau de redactare. În unele cazuri, e chiar repetată în text: „noi, alegătorii (eu sînt unul din mulţii fraieri care v-au votat) domniei dumneavoastră, îngheţăm în case, împreună cu copiii şi bătrînii noştri, pentru că domnia dumneavoastră, în respectul care îl aveţi pentru cetăţenii oraşului, ne-aţi luat dreptul de a supravieţui“ (zvj.ro).
E destul de uşor de explicat de ce şi cum a apărut formula excesivă: unii vorbitori au avut impresia că sintagma Domnia Voastră – specifică registrului formal, în care exprimă un grad înalt de politeţe – ar fi prea slabă, prea puţin aptă să marcheze distanţa (plină de respect sau de indignare). De fapt, compusul Domnia Voastră (pentru care norma actuală impune majuscule iniţiale, dar care e adesea folosit fără acestea) reface, transparent, structura care a produs în timp, prin uz îndelungat şi prin sudare, pronumele de politeţe dumneavoastră. Unii vorbitori, se pare, actualizează inconştient în posesivul voastră (din componenţa compusului) valoarea pronumelui de persoana a doua plural utilizat independent, non-politicos în măsura în care intră în contrast cu politicosul dumneavoastră – şi îl înlocuiesc cu acesta din urmă.
Ridicolă prin exces pleonastic, formula ar părea să indice o surprinzătoare înclinaţie către politeţe a contemporanilor noştri. Nu cred că e vorba despre aşa ceva. E mai curînd efectul unei nesiguranţe de ton şi de registru, manifestate, alternativ, prin teribile violenţe de limbaj şi prin acumulări obositor de ceremonioase.
Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).
