Doctorat în mine însumi – o mică nebunie

Publicat în Dilema Veche nr. 586 din 7-13 mai 2015
Bun şi rău jpeg

Fernando Savater (n. 1946) este unul dintre cei mai cunoscuţi filozofi şi eseişti spanioli contemporani, un intelectual-vedetă. Un fel de Bernard-Henri Lévy spaniol. Convingerile lui nu sînt neapărat şi ale mele, dar nu despre asta vreau să vorbesc aici, ci despre o întîmplare simpatică pe care a povestit-o într-una din cărţile sale, dedicată lui Cioran, Savater fiind un mare admirator al lui Cioran şi unul dintre cei mai importanţi promotori ai operei cioraniene în cultura hispanică. Ei bine, Savater spune că, la sfîrşitul anilor ’60, cînd a început să se gîndească la subiectul unei teze de doctorat, i-a venit ideea să o dedice unui filozof care nu a existat niciodată. S-a gîndit să inventeze pur şi simplu un filozof, un discipol al lui Heraclit, care ar fi trăit în plin elenism la Atena, a cărui filozofie inventată de el să fie chiar obiectul propriului studiu doctoral. Fără să anunţe, evident, că filozoful nu există. E neclar dacă Savater a vrut să facă, astfel, o farsă unora dintre profesorii săi (probabil că unii ar fi înghiţit găluşca şi ar fi apreciat teza exprimîndu-şi chiar păreri despre obscurul filozof pe care ei, desigur, îl cunoşteau dinainte) sau a vrut să arunce un manifest în curtea unei universităţi anchilozate, aşa cum întreaga lui generaţie o făcea la vremea aceea. În orice caz, profesorii au aflat şi, evident, nu au fost de acord cu o asemenea teză. Aşa că Savater a decis să facă o teză despre Cioran. Însă zvonistica universitară a funcţionat după regulile oricărei zvonistici, prelungind frînturi de informaţie şi amestecîndu-le pe fondul ignoranţei (la acel moment, Cioran nu era cunoscut în Spania). A rezultat zvonul că filozoful Cioran despre care tînărul Savater scrie o teză nu există, de fapt, ci este o plăsmuire a sa. Amuzat de situaţie, Savater i-a scris lui Cioran o scrisoare în care i-a povestit tărăşenia şi i-a spus: „Pe aici, unii cred că nu existaţi“. Cioran a răspuns imediat: „Te rog, nu dezminţi zvonul acesta“. 

Această mică istorioară mă face să mă întreb de ce universităţile nu ar accepta un doctorat al cuiva (tînăr, ca orice doctorand) despre propria operă. Doctoratul în sine însuşi. Aştept un filozof ori un scriitor care să susţină în faţa unei comisii doctorale o lucrare, făcută după toate rigorile academice, despre sine. Ceva de genul „Sentimentul fiinţei în opera mea“ sau „Specificul reflecţiei politico-filozofice în publicistica mea“ ori „Schimbările de paradigmă în creaţia mea de acum faţă de creaţia mea de tinereţe“. De ce nu? Vi se pare un exerciţiu futil? Vă deranjează vanitatea? Nu cred – în lumea de azi şi, mai ales, în lumea academică, vanitatea este normă. În plus, ne-au lămurit postmodernii că distanţa dintre „subiect“ şi „obiect“, axiomatică pentru filozofii moderni şi premoderni, nu mai e chiar aşa de clară. Cînd priveşti lumea, te priveşti în primul rînd pe tine. Atunci, să admită şi comisiile de doctorat că poţi să faci un doctorat despre tine însuţi. 

L egătura cu povestea doctoratului lui Fernando Savater este aceea că, aşa cum el a încercat un doctorat într-o plăsmuire pentru ca apoi să-i reuşească un doctorat într-un necunoscut (de reflectat, poate chiar într-o teză de doctorat, la legătura dintre inexistent şi neştiut!), şi un doctorand actual ar putea să înceapă un doctorat în ceva ce mai degrabă nu există (propria operă, să spunem) pentru a realiza un doctorat în ceva ce încă nu e cunoscut (propria gîndire). Un doctorat în care descoperirea de sine şi construirea sinelui intelectual sînt, cumva, simultane. Doza de originalitate, cerută oricărei teze de doctorat, ar fi asigurată cu asupra de măsură. În plus, disciplinarea efortului creator prin rigorile academice nu poate decît să facă bine deopotrivă celui care studiază şi celui care este studiat, adică doctorandului însuşi. 

Sartre remarca undeva că, deşi nu ştim bine ce sîntem şi ce e cu noi pe lume, sîntem totuşi responsabili de noi înşine. Asimetria sesizată de el ar putea fi, printr-un astfel de doctorat, rezolvată. Pe măsură ce afli tot mai multe despre tine studiindu-te cu mijloace „ştiinţific valide“, devii tot mai responsabil de propria ta originalitate pentru că, desigur, teza trebuie să fie cu totul originală, este chiar condamnată la originalitate. Plagiatul ar deveni imposibil! Plagiatul ar însemna nu doar că teza e făcută de altul, ci că teza ar fi despre altul.  

Sever Voinescu este avocat şi publicist.  

O mare invenție – contractul social jpeg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Make Europe Great Again
O reacție a existat la Beijing, care a impus tarife retaliatorii unor produse americane.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Să ne facem ruși!
Dacă nu credeţi, căutaţi, pe YouTube, filmuleţul în care Vladimir Putin cîntă, la un concert de binefacere, melodia „Blueberry Hills“.
Frica lui Putin jpeg
Teatrul şi politica
Cît despre sintagma „scena politică”, aceasta a devenit atît de banală şi de tocită de utilizarea continuă, încît nici nu o mai luăm în seamă.
AFumurescu prel jpg
Modelul vulturului-furnică
N-aveți încă pe ceas aplicația cu Eminescu?
m simina jpg
Darul din istorie
Dacă darurile nu sînt acceptate sau gestul nu devine reciproc la un momentdat, relația în cauză poate avea de suferit.
Iconofobie jpeg
O îndeletnicire plină de surprize
De ce oferă jocul „plăcere”, suplinind, s-ar zice, în plan imaginar, o realitate mai curînd frustrantă?
„Cu bule“ jpeg
Piua
Un cuvînt care denumește, în sensul său concret, un recipient greu, folosit pentru zdrobire, ajunge astfel să exprime eliberarea din constrîngerile jocului.
HCorches prel jpg
Primiți cu educația preșcolară?
Durerea pe care însă o resimte sistemul este că familia percepe grădinița în cu totul alți termeni.
radu naum PNG
Iar pleacă nemții acasă?
Există, legat de nemţi, cîteva idei fixe rezistente la orice bacterii ale raţiunii şi evidenţei. Una e că fac cele mai bune şi mai fiabile maşini.
p 7 Taipei, Taiwan WC jpg
Război pentru Taiwan?
SUA ar trebui să descurajeze în continuare independența formală a Taiwanului
Comunismul se aplică din nou jpeg
Frustrări individuale și naționale
Necazul e că nu întotdeauna frustratul aflat în drum spre vîrful puterii e recunoscut de populație.
640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.

Adevarul.ro

image
Austria se opune aderării României şi Bulgariei la Schengen. Anunțul, făcut de ministrul de Interne
Ministrul austriac de Interne, Gerhard Karner, a anunțat hotărârea definitivă a ţării sale de a se opune prin veto aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, din cauza creşterii migraţiei ilegale.
image
A renunțat la „visul american” și s-a întors în România. Povestea pensiunii dintr-un cătun izolat în splendoare
După 26 de ani petrecuți în Statele Unite ale Americii, Virgil Marchiș s-a întors definitiv acasă, în Maramureș, unde și-a făcut o pensiune împreună cu femeia iubită. Spune că nu s-ar mai duce în America decât în vizită și doar alături de partenera lui.
image
Actori din Wednesday, despre filmările în România: „Nimic nu m-a pregătit pentru asta”
Câțiva dintre actorii străini din serialul „Wednesday” (Addams), producția filmată în România, care a avut cea mai bună lansare de pe Netflix, au vorbit despre experiența lor din țara noastră, într-un interviu pentru HotNews.ro

HIstoria.ro

image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.
image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.