Doamnele în politică (2)

Publicat în Dilema Veche nr. 368 din 3 - 9 martie 2011
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Plecînd de la Batşeba, la capătul celălalt al istoriei, al lumii şi, mai ales, al fenomenologiei prezenţei doamnelor în politică, se află Margaret Thatcher. 

În februarie 1950, Margaret Thatcher nu împlinise 25 de ani şi a candidat pentru un loc în Camera Comunelor din partea conservatorilor britanici. A atacat un fief laburist. A atras atenţia presei, mai ales pentru că era prima femeie care candida în acea circumscripţie şi, totodată, era cel mai tînăr candidat în acel scrutin. A pierdut cu 6000 de voturi diferenţă. Anul următor a adus alegeri anticipate, şi Margaret Thatcher a candidat din nou, în aceeaşi circumscripţie. A pierdut iarăşi, dar acum cu 1000 de voturi diferenţă. Abia în 1959, după ce a cunoscut alte înfrîngeri politice în curse electorale sau în interiorul partidului, a reuşit să obţină un loc în Parlamentul britanic. În anii care au urmat, cu o tenacitate extraordinară, şi-a conturat un profil unic în interiorul partidului.
Extrem de conservatoare cînd era vorba despre fiscalitate şi economie, ea a fost printre puţinii conservatori care au votat, alături de laburişti, dezincriminarea homosexualităţii, legalizarea avortului şi interzicerea vînătorii iepurilor cu ogari. În acelaşi timp, a votat pentru menţinerea pedepsei cu moartea şi împotriva unei proceduri mai rapide a divorţului. În 1970 a devenit ministru al Educaţiei în guvernul Heath. Pe atunci, politica britanică era extrem de puţin civică, iar studenţii erau radicali de-a dreptul. Thatcher a încercat reforme dure în sistem, dar reuşitele sînt discutabile, în condiţiile în care întregul guvern din care făcea parte dezamăgea. Nu e de mirare că, în toamna lui 1974, Partidul Conservator a obţinut un rezultat dezastruos în alegeri. Pe acest fond, Margaret Thatcher s-a lansat spre conducerea partidului. Alegerile în interiorul partidului au avut loc în februarie 1975 şi au fost de-a dreptul dramatice, fiind necesare două tururi de scrutin. În primul, Thatcher l-a învins pe liderul partidului, Edward Heath. În al doilea, l-a învins pe William Whitelaw, candidatul susţinut de Heath. A devenit, astfel, lider al Partidului Conservator. Era prima femeie din istorie care conducea un partid important în întregul Occident şi prima femeie lider al opoziţiei din istoria multiseculară a Parlamentului britanic. A preluat puterea în partid, spunînd că militează pentru armonie tocmai acolo unde este dihonia mai mare şi, ca semn că vorbele-i sînt fapte, l-a numit drept adjunct al ei chiar pe Whitelaw. Totuşi, în timp, a dezvoltat un leadership de forţă, conflictual, neiertător cu cei care i se opuneau şi dominator cu cei care o urmau. În 1976, a ţinut un discurs extrem împotriva Uniunii Sovietice, iar presa roşie de la Moscova a numit-o, în replică, „the Iron Lady“. Thatcher este pur şi simplu încîntată de asta şi răspîndeşte imediat eticheta pusă de inamicii ei ideologici. Pînă azi, multe alte doamne au fost denumite „the Iron Lady“ ca urmare a felului de a se impune ca lideri politici, extinzînd lista chiar şi pentru personalităţi politice anterioare epocii Thatcher – de la Golda Meir şi Indira Ghandi la Angela Merkel. Dar Margaret Thatcher a fost cea dintîi „the Iron Lady“, şi aşa va rămîne. 

Din poziţia de lider al partidului de opoziţie, Thatcher se consolidează deopotrivă ca personalitate politică, dar şi ca viitor prim-ministru. În 1979 dă atacul decisiv şi cîştigă alegerile. Devine prim-ministru pe 4 mai 1979 şi nu va pleca din Downing Street nr. 10 decît pe 28 noiembrie 1990. Adică, după 11 ani şi 6 luni. Ca prim-ministru, Margaret Thatcher a schimbat pur şi simplu Marea Britanie. A condus cu mînă forte cinci cabinete, a cîştigat alegeri după alegeri şi, în final, a părăsit puterea ca urmare a unui vot intern, de partid, şi nu ca urmare a unui vot popular. Culmea: votul intern care i-a adus demisia a fost cîştigat de ea, dar nu cu majoritatea cerută de cutumele tory, pentru a putea conduce pe mai departe cabinetul. A readus în viaţa britanicilor spiritul antreprenorial şi responsabilitatea individuală pentru propriul destin, revigorînd economia prăbuşită sub povara unui sindicalism excesiv. A adus eficienţă administraţiei publice britanice, prin reforme uimitoare, a depolitizat învăţămîntul public britanic şi a reformat sistemul de sănătate. 

 În 1990, respectul britanicilor pentru ea era atît de mare, încît sondajele înregistrau o situaţie bizară. Politicile esenţiale ale guvernului Thatcher erau puternic contestate, dar ea, ca personaj politic, rămînea sus în încredere şi susţinere. Contribuţia lui Margaret Thatcher la istoria lumii este remarcabilă. S-a aşezat alături de Ronald Reagan şi de Papa Ioan Paul al II-lea, contribuind la căderea comunismului. A fost un om politic excepţional, principial şi dur – un exemplar pur al acelei rase de politicieni, aproape dispărută astăzi, numită „politicieni de convingere“. Credea pînă la capăt în ce făcea şi făcea numai ceea ce credea că e bine, cu orice preţ. 

Doamna Thatcher a condus cinci cabinete, în care a rulat zeci de personalităţi politice. Guvernele ei, cu o singură excepţie, au fost compuse numai din bărbaţi. Excepţia a fost prezenţa pasageră, între 1981 şi 1983, a baronesei Janet Young în al doilea cabinet, în poziţii cu totul secundare. Prin urmare, Margaret Thatcher s-a specializat în conducerea bărbaţilor.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cum este terorizată de vecini o familie din Timișoara: „Coșmarul durează durează de 20 de ani, defilează cu topoare și cu un pistol prin curte” VIDEO
Imagini șocante surprinse de o cameră de supraveghere, în ele se observă cum mai mulţi cetăţeni de etnie romă terorizează o familie din Timişoara. Primarul Dominic Fritz a publicat imaginile și a făcut apel la instituţiile statului pentru a stopa acest fenomen.
image
Medicamentele care vor fi retrase din farmaciile din România, de săptămâna viitoare
Șapte medicamente de pe piață vor fi retrase pentru că nu respectă standardele de conformitate.
image
Perla Coroanei industriei auto din România. Cum a ajuns Uzina Aro în vizorul negustorilor de automobile din întreaga lume
Automobilul Românesc Original, ARO, supranumită „Florea de colţ” a munţilor, a cunoscut gloria în anii ’70 şi ’80. În Italia, în 1972, presa vremii vorbea elogios despre un câştigător al unui mare raliu automobilistic internaţional, cel de la Prato.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.