Dl Ponta mizează pe efectele comunismului
S-a scris enorm, şi totuşi insuficient, despre propaganda comunistă, despre conţinutul ei, forţa ei, metodele ei, efectele ei. Zic „totuşi insuficient“ pentru că o vedem, sub ochii noştri, vie şi bine mersi în repertoriul unora care, altfel, se laudă că nu au nici o legătură cu comunismul pentru că sînt tineri şi erau prea fragezi cînd a căzut tirania. Sînt unii politicieni care îşi imaginează că marea şmecherie este să fii comunist înjurînd comunismul, sau să fii comunist făcîndu-i pe toţi să creadă că nu eşti.
De pildă, mă uit la dl Ponta. Îl ascult, mai ales, în calitatea lui de lider politic al stîngii moderne româneşti, acceptat deja de o grămadă de oengişti şi intelectuali curaţi ai stîngii noastre. Cu o zi înainte să scriu eu aceste rînduri, dl Ponta tocmai spunea despre dl Iohannis că „ne consideră pe toţi nişte iobagi, aşa, pe moşia domniei sale, care trebuie să îndeplinim nişte ordine“ şi că „domnul Iohannis are o mentalitate de… aşa, cu românii în general, şi noi trebuie să îndeplinim dorinţele sale“. După cum spune singur dl Ponta în declaraţia la care mă refer, tema este reluată din campania electorală prezidenţială 2014. Las la o parte că dl Ponta a pierdut ruşinos acele alegeri tocmai datorită acestui gen de abordare – oamenii sînt singurele vieţuitoare care nu învaţă nimic din propriile greşeli. Aş vrea să vorbim puţin despre ceea ce crede, în sinea lui, liderul stîngii noastre moderne şi antibăsiste, cînd spune aşa ceva.
Dl Ponta face apel la o anumită istorie învăţată de noi toţi în şcolile comunismului, despre stăpînitorii străini care-i chinuiau, înfometau şi exploatau pe iobagii români. Iobăgia a fost un fenomen istoric cu puternică localizare ardeleană, cuvîntul „iobag“ venind direct din maghiarul
. Dl Ponta, cu alte cuvinte, exploatează ceva ce el crede că este o sensibilitate naţionalistă creată în generaţii de propaganda comunistă. Înainte de 1989, adică exact în vremea adolescenţei dlui Ponta, tema iobagului român demn care se revoltă împotriva grofului ticăloşit şi dispreţuitor era foarte prezentă în propagandă. Dl Ponta crede că acea propagandă a produs o sensibilitate pe care el, acum, în situaţia în care se află, încearcă să o manipuleze. Scopul este simplu: înfruntarea politică dintre domnia sa şi dl Iohannis trebuie citită de către cetăţenii României secolului XXI ca o reluare a luptei seculare a românului (dl Ponta) cu stăpînitorul străin (dl Iohannis).
De altfel, dl Ponta nu e la primul gest public de acest gen. Cînd îi numea „fascişti“ pe intelectualii din jurul fostului ICR, cînd spunea că dl Băsescu e ca Hitler, sau cînd se afişa în costumaţii comuniste (Che Guevara, Mao etc.), dl Ponta miza pe acelaşi lucru: că propaganda comunistă a lăsat urme vii, ascunse în sufletele românilor. Sigur că toată lumea respinge comunismul, bla-bla-bla, dar dl Ponta crede că este isteţ cînd apelează la anumite „zone sensibile“ pe care le bănuieşte a fi rămas ascunse sub un val de conformism democrat-liberal cvasiunanim.
Manevra, însă, nu ţine. Mai întîi, rezultatul prezidenţialelor din 2014 a dovedit clar că discursul „românii iobagi vs stăpînitorii străini“ nu mai are audienţă. Mai ales că nu prea se potriveşte cu profilul fostului profesor de liceu Klaus Iohannis. În general simpatizat de români, dl Iohannis are partea lui de critici, fie de la stînga, fie de la dreapta.
Dar nici măcar aceştia nu-l văd ca pe un stăpîn de iobagi. Dimpotrivă, cei care îi reproşează ceva deplîng mai degrabă lipsa lui de implicare, tăcerile lui, inacţiunea lui. În plus, dl Ponta însuşi nu prea este credibil cînd se pune în apărarea „iobagilor români“ striviţi de „lifta străină“. Şi nu mă refer aici la faptul că, aşa cum dl Iohannis e cam neamţ, dl Ponta e cam italo-albanez, ori la faptul că, după propriile mărturisiri, familia premierului s-a aşezat în România acum 100 de ani, ceea ce înseamnă că familia preşedintelui era deja la faţa locului cu vreo cîteva sute bune de ani înainte de venirea familiei premierului – toate astea nici nu contează, de fapt. Mă refer la faptul că dl Ponta este un politician cu probleme penale şi că practică diversiunea vinovată cu voluptate, ceea ce toată lumea ştie, deja.
Pe de altă parte, apelul repetat la tezele comunismului naţionalist, vizibil şi în aparatul de propagandă care îl susţine pe premier (RTV, Antena 3 etc.), denotă nu doar încrederea că aceste teze produc, încă, atitudine politică, dar spune ceva important şi despre cei care se folosesc de ele. Aceştia, cu dl Ponta în frunte, cred că alegătorii sînt, mental, în continuare în comunism – ceea ce înseamnă că habar nu au ce s-a întîmplat, de fapt, cu ţara aceasta în ultimii douăzeci de ani. Sau, dimpotrivă, mărturisesc ei înşişi o sensibilitate pentru propaganda ceauşismului.
Sever Voinescu este avocat şi publicist.
