Diverse servite

În registrul colocvial și în unele jargoane profesionale ale românei actuale, substantivul feminin servită – provenit din participiul adjectival al verbului a servi – a căpătat mai multe sensuri, încă neînregistrate de dicționarele noastre generale. Într-una dintre accepții, care circulă de mai multă vreme în argoul elevilor și al studenților, cuvîntul se referă la o metodă de copiere la examene: prin intermediul unei lucrări făcute de acasă, strecurate pe furiș în locul foii de examen. Cuvîntul a fost înregistrat (cu sensul „fițuică”) de Nina Croitoru Bobîrniche, în 2003, iar G. Volceanov, în dicționarul său de argou, din 2006, a descris în detaliu procedeul (cu definiții reproduse pe platforma dexonline): „metodă de fraudare a unui examen scris prin substituirea colii de A4 imaculate cu o coală ce conține rezolvările subiectelor de examen pregătită de acasă”, „coală ce conține subiectele de examen rezolvate de acasă, predată la sfîrșitul unui examen scris”. Cuvîntul are în Internet destule atestări, care confirmă circulația sa cu acest sens; apare în sfaturi practice despre cele mai eficiente metode de copiere sau în diferite rememorări din anii de școală: „dacă dă teorie, îți faci o servită de acasă, dacă nu – bătrîna fițuică” (tpu.ro); „fă niște servite (scrii un subiect pe o foaie albă și îl scoți cînd nu se uită)” (reddit.com); „bineînțeles, toată lumea își făcea servita (își scria lecția din carte cuvînt cu cuvînt pe o foaie pe care o preda la finalul testului în loc de foaia de test propriu-zisă)”; „Metoda de copiat «semi-servita»” (amintiri-din-liceu.blogspot.com).

Sensul figurat actual al cuvîntului s-a dezvoltat probabil pornind de la jargonul jocurilor de cărți; la pocher, o mînă servită e situația în care jucătorul nu mai schimbă cărți, pentru că șansa distribuirii lor a produs deja o combinație cîștigătoare: „un meci care părea ușor ca o chintă servită” (Scînteia tineretului, 19.09.1967), „lui Drăghici îi intrase, servită, o chintă roială la as” (C. Țoiu, România literară, 3, 1992). Vorbitorii care nu mai percep legătura cu jocul de cărți pot identifica sensul cuvîntului din analogia cu alte situații care au în comun ideea unui rezultat favorabil furnizat de la bun început, fără efort. Cea mai familiară e pregătirea și oferirea mîncării de către altcineva: „Masa e servită!”. Asemănătoare sînt și situațiile din sport, mai ales din tenis, unde mingea servită sau ridicată la fileu favorizează partenerul de antrenament sau de joc;  accepția metaforică este deja fixată în frazeologie: „incidentul de azi pare servit la fileu” (adevarul.ro). În stilul jurnalistic actual, adjectivul servit se folosește adesea pentru a indica lipsa de spontaneitate și de autenticitate a dialogurilor în care totul este stabilit dinainte, întrebările sînt deja cunoscute și nu îl pun în dificultate pe interlocutor: „Întrebări «servite»pentru ministrul Mediului la o conferință de presă” (psnews.ro); „informaţia a fost făcută publică prin intermediul unei întrebări servite” (adevarul.ro). Variațiile expresiei permit să se vadă convergența metaforică dintre scenariul sportiv (mingea servită la fileu) și cel culinar (mîncarea servită pe tavă): „întrebări servite precum la antrenamentul de tenis”(fcsteaua.ro); „aceste întrebări servite pe tavă” (revistavip.net).

În jargonul publicistic, termenul servită desemnează o informație care nu a fost obținută prin investigații independente, ci a fost furnizată de-a gata de cineva interesat de producerea unui scandal. Sensul a fost explicat pe larg de Brîndușa Armanca, în articolul „Argou de jurnaliști: o «servită»” (publicat în revista 22 și pe contributors.ro, 2014): „La jurnaliști, o «servită»este subiectul primit de gata din afara redacției, introdus cu alt scop decît interesul public”; „O «servită» vine de obicei pe filiera acelor șefi editoriali sau patronali care folosesc mass-media ca instrument politic sau ca tun pe cîmpul de bătălie al afacerilor”. Cuvîntul circulă destul de mult cu acest sens: „a spus că informația «este o servită de genul dacă te interesează subiectul, uite ce pot să-ți dau»” (hotnews.ro); „cum arată o servită” (zoso.ro); „de obicei, «servita» are impact și se extinde contagios în toată presa” (nasul.tv) etc. 

Dezvoltările semantice nu se opresc însă aici. Substantivul servită se folosește și pentru a numi (depreciativ) o decizie oficială care oferă unor anumite persoane, cu intenție, diferite avantaje: „suspiciunea de «servită» (măsură propusă cu dedicație) generează exact poziția publică opusă” (Observator cultural, 17.08.22); „prefectul a semnat «o servită»” (observatorulph.ro); „încă o «servită» pentru prietenii constructori de blocuri” (topiasi.ro) etc.

Pe baza unor asociații de idei cu jocurile, cu sportul sau cu domeniul culinar, termenul servită maschează sursa favorizării (ilegale sau doar imorale), punînd în lumină numai aspectele „tehnice” și avantajele situațiilor pe care reușește să le condenseze, eufemistic și ironic.

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).