Discuția despre extremism

Publicat în Dilema Veche nr. 997 din 18 mai – 24 mai 2023
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Un lider de partid agresat în fața Parlamentului, un pic de emoție legată de niște gloanțe pe care cineva intenționa să le introducă în clădirea Legislativului și mitinguri cu o prezență deloc neglijabilă augmentate cu spaime închipuite. 

Pare că România a decis brusc să o ia în altă direcție decît cea calm-plicticoasă pe care a urmat-o în ultimii douăzeci de ani. Sigur, a mai fost sincopa Dragnea, dar nici măcar el nu a reușit altceva decît să galvanizeze un vot pro-european. 

Situația e un pic schimbată de atunci – pandemia, temerile provocate de război și starea economiei împreună cu ratările spectaculos de jenante cum e aderarea la Schengen au adus țara într-un fel de moment zero în care reflecția cu privire la viitor devine cumva obligatorie. 

E acel moment în care entuziasmul pro-occidental românesc devine prudență, iar ceea ce credeam că e cutumă democratică se dovedește a fi mai degrabă gaura prin care se strecoară un fel de autoritarism autohton tăcut și prea puțin discutat. 

Oricît ne place, zilele astea, comparația cu Ungaria sau alte state din regiune trecute de partea întunecată a spectrului democratic, ea este măcar parțial falsă pentru că omite o analiză reală a situației României. De la atacuri fără precedent asupra presei libere și pînă la mișcări absolut stranii în zona Justiției, România nu se simte bine. Are un fond de ten mai bun, dar sub el se pot observa semnele suferinței. 

După incidentele de săptămîna trecută, în rîndul structurilor Puterii a apărut un fel de teamă că „vin extremiștii”. E vorba de aceleași structuri ale Puterii care mai împrumută uneori din discursul AUR, ba chiar, nu cu multă vreme în urmă, calculau oportunist că vor arăta mai bine în ochii electoratului dacă la linia de start e și un Bau-Bau. Între timp s-au mai răzgîndit. „Ăștia sînt în stare de orice”, zice cîte un membru al coaliției de guvernare cu imaginația blocată în batalioane de asalt gata să spînzure orice inamic. Cu cîteva sute de oameni zgomotoși la porțile Parlamentului, AUR reușește cumva să proiecteze o putere pe care în realitate nu o are. Sau o are doar în măsura în care ea îi este conferită de temerile celor care se simt vizați de amenințările voalate proferate prin live-uri de Facebook și de la tribunele celor două Camere.

Și așa ajungem la propunerea stranie venită tot din zona Puterii privind scoaterea în afara legii a unui partid parlamentar. O măsură care nu ne-ar mira dacă am vedea-o adoptată prin Turcia sau Asia Centrală, dar care nu poate fi justificată în România. Sper, cred că nu se poate. 

Ceea ce face această propunere este să instituie un fel de vină colectivă ignorînd convenabil nu numai responsabilitatea personală a unora dintre membrii acelui partid, dar și faptul că reprezentarea democratică ne pune uneori în aceste situații cu care se pare că nu ne-am obișnuit încă de a avea în față oameni care, șocant, nu sînt de acord cu noi. Scoaterea în afara legii a unui partid e o soluție stupid-brutală la o problemă ale cărei premise nu au fost enunțate corect. 

Problema reală nu e „neofascismul” AUR – el poate fi bănuit mai ales între ideologii partidului, acei domni care nu pot lua voturi de unii singuri și au nevoie de băieți semi-charismatici de prin galeriile de fotbal –, ci faptul că discursul șiconduita acestui partid prind la public. Un public care e așa de atașat de liderii AUR încît la incidentele amintite mai sus a reușit performanța de a-l altoi la grămadă și pe unul din deputații partidului. Omul, spre cinstea lui, a încercat să prevină agravarea situației. N-a avut prea mare succes. Întîmplarea ne arată un lucru – AUR nu e o problemă, ci doar un simptom al ei. Atașamentul publicului față de acest partid e mai degrabă conjuctural și oportunist. Problema reală e în frustrările unui segment de populație ai cărui membri exasperați par să fi demisionat din calitatea de participanți cu drepturi și obligații la jocul democratic. AUR capitalizează pe frustrări și enervări cărora statul nu știe, nu vrea sau nu poate să le răspundă. 

Apare astfel un cerc vicios în care oportunismul politic creează monștri care cresc pînă la faza „ăștia sînt în stare de orice”. Iar cînd răspunsul e „hai să îi interzicem” nu facem decît să hrănim dihania.

Discuția reală ar trebui să fie despre buna guvernare, despre participare și despre limitele exercițiului puterii. Limite care se măsoară în stat de drept, magistrați liberi, lipsa metodelor de constrîngere a presei (inclusiv financiare). Și se mai măsoară în responsabilitate și o oarecare umilință a reprezentanților Puterii. Sentimentul, real sau închipuit, că nu există aceste limite hrănește rezistența. Rezistența poate fi democratică sau antidemocratică. Iar dacă azi discutăm despre a doua situație, întrebările trebuie puse coaliției de guvernare. Cum am ajuns aici? Și ce se poate face pentru a nu avansa într-o direcție fără întoarcere? 

Adevărul simplu e că, sub justificarea diverselor crize cu care ne confruntăm, coaliția a încercat să sufoce orice urmă de rezistență legitimă. N-a reușit, dar s-a ales cu o problemă suplimentară. Și reacționează la ea așa cum s-a obișnuit. Fără să își asume partea de responsabilitate care îi revine și fără să accepte că pentru orice gest există și consecințe. 

Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.

Teodor Tiță este gazda podcast-ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Podul peste Dunăre de la Brăila arată jalnic. Asfaltul a crăpat și s-au format șanțuri ca pe „arătură”, spun șoferii VIDEO
Șoferii care trec pe podul peste Dunăre de la Brăila sunt revoltați. Deși a fost dat în folosință în urmă cu un an, podul arată deplorabil. Asfaltul a crăpat și s-au format numeroase șanțuri, exact ca pe un drum abandonat.
image
Surse: Dani Mocanu a rămas fără permis după ce a fost prins „zburând” pe A2. Ce viteză avea manelistul
Polițiștii au amendat sâmbătă, 13 iulie, șoferul unei mașini marca BMW, care circula cu o viteza uimitoare pe A2. Potrivit unor surse, la volan s-ar fi aflat manelistul Dani Mocanu.
image
Turiștii, terorizați de marea de alge de pe litoral. „Acolo unde au curățat, valurile aduc din nou cantități mari de alge” VIDEO
Zeci de mii de turiști goniți de caniculă în stațiunile de pe Litoral au parte, în aceste zile, de o surpriză mai puțin plăcută: apele Mării Negre au devenit verzi din cauza tonelor de alge aduse la mal și care miros a hazna.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.