Dintr-un jurnal mai recent decît mine însumi

Publicat în Dilema Veche nr. 115 din 6 Apr 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Adesea, simt nevoia să scriu un articol intitulat "Je m'accuse!". Însă un asemenea articol ar avea un subiect nedesluşit, ar fi o gîfîială furioasă neinteligibilă, un gîlgîit prelung, jalnic ca un vaiet şi caraghios ca un falset, o panică precum sufocarea. Pe cît ar fi de necitit, pe atît este de nescris. Erorile zilei în cetate: abuzul de subiectivitate şi căderea în agendă. Pe rînd. Cea mai mare cucerire a modernităţii tîrzii, exacerbată pînă la absurd şi caricatural în postmodernitate, este dreptul egal la subiectivitate corelat cu obligaţia fiecăruia în parte şi a tuturor în solidar de a accepta orice subiectivitate. Astfel cultivată, subiectivitatea a devenit umoare, capriciu, enervare, moft. Toţi avem dreptul la aşa ceva. Toţi avem dreptul să o exprimăm, să o aruncăm în capul oricui - de preferat al cititorului. Asemenea puseuri devin păreri, opinii, analize, chiar literă de evanghelie pentru unii mai slabi de cuget, chiar literatură pentru unii mai slabi de criterii. Căderea în agendă este, de fapt, ridicarea micii agende de însemnări la rang de text literar. Abundă pînă dincolo de saţietate însemnările banale de călătorie banală. Nici Dilema veche nu este ocolită de texte în care cîte un condeier îşi povesteşte micile călătorii cu aerul că descrie mari epopei ale spiritului. "Merg pe strada X. în oraşul Y. Dau colţul pe strada Y şi mă uit la magazinul B. Sar peste o baltă, traversez, maşinile stau liniştite că au roşu, eu trec că am verde. Apoi trec podul D. Apa curge pe sub pod. Mă aşez la restaurantul M, mănînc un berbecuţ şi beau un vin local. Lîngă mine mai stau şi alţi oameni. Vai, cît e de curat!" Însemnări demne de agenda unui poştaş. De ce credem noi toţi că orice ni se întîmplă, dar absolut orice, este atît de important încît trebuie să fie spus urbi et orbi? Chiar nu mai există diferenţă între literatură şi viaţa noastră? Chiar nu ne mai dăm seama cît de lipsite de relevanţă sînt mai toate clipele vieţii noastre şi cît de rare sînt acele experienţe pe care chiar ai datoria să le împărtăşeşti? Zău, nu sîntem chiar aşa de interesanţi pe cît ne simţim cînd ne urcăm într-un avion. În epoca blogurilor, orice ţi se întîmplă poate fi adus instantaneu şi cu oarecare eficacitate la cunoştinţa lumii. Dar chiar merită? Postmodern means postmodest, spune un filozof. Pe 1 decembrie 1831, Goethe şi Eckermann vorbeau despre Hugo. Goethe credea că talentul imens al lui Hugo este alterat de exagerata lui productivitate şi spunea că "ar trebui să înceapă să scrie mai puţin şi să lucreze mai mult". Peste doar cîteva zile se vor împlini exact 20 de ani de la moartea lui Mircea Eliade. În cimitirul "Oak Woods" din sudul oraşului Chicago, nu departe de intrare, se află mormîntul său şi al soţiei sale, Christinel, sub o cruce mică, din marmură roşie. La căpătîiul lor, o inscripţie: Nous avons fait un bon voyage. Chiar aşa, în franţuzeşte. Un epitaf jucăuş, poate neaşteptat pentru mulţi dintre cei care îl venerează şi pentru cei care l-au cunoscut. De cîte ori mă aflu în faţa mormîntului său, îmi vine în minte mărturia lui Ioan Petru Culianu despre moartea Maestrului. O adevărată mahaparinirvana. Epitaful mi se pare cu atît mai surprinzător. Sub ochii noştri, jurnalul se vulgarizează, devine bîrfă, intrigă, terapie psihanalitică, vanitate, cronică mondenă. Unul dintre ultimii păzitori ai demnităţii jurnalului ca specie literară este Matei Călinescu. Citesc Un fel de jurnal (1973-1981) şi mă simt privilegiat. Nu doar pentru că evocă locuri pe care le cunosc şi eu (Chicago, Bloomington, casa lui de pe East Wylie etc.) sau oameni pe care i-am întîlnit şi despre care, la rîndu-mi, ştiu atîtea, ci pentru că Matei Călinescu mă face părtaş lumii lui sensibile şi imense, frămîntărilor lui, felului lui de a trăi experienţa "viului vieţii", vorba unui mare prelat. Mai importante decît orice sînt ideile, sentimentele şi conştiinţa proprie - spune, de fapt, orice jurnal care contează (Gide, Pavese, Wolf etc.) Paradoxal, deşi este cea mai intimă exprimare, jurnalul se depersonalizează cu atît mai mult cu cît este mai bun, pentru că el nu autonomizează pe diarist ci chipul lui interior, cel de dincolo de fiinţa lui de carne, oase, sînge, glande, unghii, dinţi şi păr. Bucurie mare la ascultarea, după mult timp, a CD-ului Bravo Domingo. Pierdut printre discuri şi lucruri din trecut, l-am regăsit cumva întîmplător. Au trecut, cred, cinci ani de cînd l-am cumpărat. Entuziasmul care mă cuprinde la auzul vocii lui Domingo este greu de descris. Aşa trebuie că se simte levitaţia. Ajung în pragul lacrimilor cînd ascult Je crois entendre encore... din Pescuitorii de perle. Îmi aduc aminte de o scenă descrisă în jurnalul Annei Magdalena Bach. Deodată, un elev al lui Bach ţîşneşte din camera unde studia sub direcţia Maestrului cu ochii în lacrimi, cuprins de o agitaţie evidentă. Nesigur, s-a apropiat de Anna Magdelena care îl privea stupefiată, neînţelegînd ce îl apucase, şi îi spune fără să aştepte nici o întrebare, arătînd cu degetul camera de studiu care rămăsese cu uşa deschisă: "E atîta splendoare acolo, încît mă doare". Înţeleg bine ce a trăit elevul anonim cînd îl ascult pe Domingo, pe care l-aş numi "regele tenorilor", dacă nu ar fi existat, mai înainte de el, Franco Corelli, cel care şi-a adjudecat în veac titlul. Regele, din păcate, e unic. Atunci, ce ar putea fi Domingo? Dumnezeul? Ce este această intensitate senină, cerească pe care o produce vocea lui în sufletul meu? Stendhal, dacă nu mă înşel, face legătura dintre melancolie şi imaginaţie. O puternică melancolie nu este accesibilă decît celor cu o imaginaţie bogată. Aşa se face că melancolia este un privilegiu şi nu un necaz, o virtute şi nu un defect, o binecuvîntare şi nu un blestem.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Românul care a descoperit secretul câștigului la loterie. Din cauza lui s-au schimbat legile în SUA și Canada
Un matematician român a descoperit secretului câștigului la loterie. Ştefan Mandel a reușit printr-o formulă personală să ia de 14 ori premiul cel mare. Norocosul a fost însă urmărit de ghinion, fiind anchetat de CIA și FBI.
image
Cum să pari mai deștept când porți o conversație banală. Ce spun cercetătorii de la Harvard
Dacă până acum ai crezut că menționarea funcției sau a studiilor te va „ridica“ în ochii partenerului de conversație, ar fi bine să te mai gândești o dată.
image
Presa britanică despre vizita Regelui Charles în țara noastră: „Are România în sânge“ VIDEO
Publicația britanică Daily Mail a publicat un amplu fotoreportaj dedicat vizitei de cinci zile a Regelui Charles al III-lea în țara noastră. Jurnaliștii au constatat că monarhul „are România în sânge“.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.