Dilemele descurajării

Publicat în Dilema Veche nr. 996 din 11 mai – 17 mai 2023
© wikimedia commons
© wikimedia commons

Istoria ne amintește că unii factori, precum credibilitatea, sînt cruciali pentru succesul efortului pe care îl depun țările ca să prevină comportamentul indezirabil al celorlalte state. Însă studierea limitelor acestor eforturi este la fel de importantă pentru identificarea strategiilor care chiar funcționează. 

Trăim într-o lume în care stabilitatea geopolitică se bazează în bună parte pe descurajare. Cum putem dovedi faptul că descurajarea funcționează?

Cu privire la războiul care se desfășoară în Europa, președintele Statelor Unite, Joe Biden, începînd din decembrie 2021, l-a avertizat pe președintele rus Vladimir Putin asupra unor noi sancțiuni severe cu care s-ar confrunta Rusia dacă invadează Ucraina, însă fără nici un rezultat.

Apoi, cînd Statele Unite și aliații săi europeni au zădărnicit planurile Rusiei furnizînd arme către Ucraina, Putin a fluturat chestiunea opțiunii nucleare. Dar Occidentul a continuat neîntrerupt să ofere ajutoare. 

Descurajarea a dat roade sau a eșuat? Răspunsul la această întrebare reprezintă o provocare pentru că implică evaluarea a ceea ce s-ar fi întîmplat în absența amenințării. Or, e greu de dovedit o negație. Dacă pun un semn în fața ușii care spune „fără elefanți” și nu există elefanți în casă, i-am descurajat să intre? Depinde dacă elefanții care intră știu să citească, în primul rînd. 

Războiul din Ucraina demonstrează cum reducerea riscului nu e întotdeauna o opțiune binară, dar adesea e o chestiune ce ține de gradul de risc asumat. Poate că Putin, mizînd pe faptul că alianța occidentală e una firavă, a crezut că sancțiunile vor da greș. Cu toate astea, s-a abținut să lovească liniile de aprovizionare din țările NATO, în timp ce Occidentul, la rîndul său, continua să trimită arme în Ucraina, în pofida amenințărilor nucleare ale lui Putin; totodată, Vestul a fost refractar la furnizarea unor sisteme de rachete cu rază lungă de acțiune sau aeronave de război moderne.

Pentru ca descurajarea să funcționeze, credibilitatea este esențială: amenințarea cu un răspuns radical pentru a apăra un interes minor testează limitele credulității celorlalți. Acest lucru este cu atît mai adevărat atunci cînd puterea nucleară promite să extindă umbrela sa pentru apărarea unei țări depărtate.

În timpul Războiului Rece, Statele Unite și Uniunea Sovietică și-au extins credibil descurajarea nucleară către Occident și, respectiv, Europa de Est. În vreme ce mulți analiști au fost sceptici vizavi de faptul că Statele Unite ar risca New York-ul ca să apere enclava izolată a Berlinului de Vest, amenințarea a funcționat; în parte și pentru că trupele americane erau staționate acolo. Deși așa-numita Garnizoană a Berlinului era prea restrînsă numeric pentru a se apăra împotriva invaziei sovietice, prezența ei a însemnat că o lovitură nucleară ar avea ca rezultat victime americane. (În același timp, puterea Statelor Unite în Europa, din ambele unghiuri: nucleară și convențională, n-a reușit să constituie o descurajare credibilă pentru intervenția militară sovietică din Ungaria în 1956 și din Cehoslovacia în 1968.)

Această istorie este relevantă pentru situația curentă din Coreea, unde Coreea de Nord are arme nucleare, iar Coreea de Sud rămîne legată de Tratatul de Neproliferare Nucleară. Un sondaj recent arată că peste 70% din sud-coreeni sînt „pentru” ca țara lor să dezvolte un arsenal nuclear propriu. În schimb, cînd președintele Coreei de Sud, Yoon Suk-yeol, s-a întîlnit cu Biden în aprilie, ei au convenit asupra faptului că Statele Unite ar putea amplasa un submarin cu arme nucleare aproape de Peninsula Coreea și au stabilit o colaborare mai apropiată în ceea ce privește planul strategic și nuclear, similar convenției Statelor Unite cu țările aliate NATO din timpul Războiului Rece. 

Credibilitatea descurajării extinse de Statele Unite în acest caz, la fel ca în cazul Berlinului, este ranforsată de prezența a 28.500 de militari americani în Coreea de Sud. Cele două țări sînt practic încuiate într-o „comunitate a destinului” deoarece Coreea de Nord nu poate ataca Coreea de Sud fără a ucide americani. Bazele militare din Japonia oferă aceeași garanție. Asta explică de ce intențiile fostului președinte Donald Trump, de a retrage trupele americane din țări precum Japonia sau Coreea de Nord, au fost atît de dăunătoare. 

De asemenea, mandatul lui Trump a evidențiat ineficiența intimidării nucleare și a mitei. În 2017, cînd Coreea de Nord a testat cu succes o rachetă balistică intercontinentală, Trump a amenințat cu „foc și furie cum lumea n-a mai văzut pînă atunci”, însă fără nici un efect. După care a încercat calea diplomației directe. În urma întîlnirii cu dictatorul coreean Kim Jong-un în 2018 – un obiectiv mult urmărit de politica externă a Coreei de Nord –, Trump a prezis cu nechibzuință întreruperea rapidă a programului de înarmare nucleară al țării. Iar Coreea de Nord n-a renunțat la arme, ceea ce n-a surprins pe nimeni. Potrivit viziunii lui Kim, reputația sa și încrederea dinastiei familiale depind de armele nucleare.

Cazul Taiwanului, pe care China îl vede ca pe un teritoriu propriu, arată cum schimbarea circumstanțelor poate testa strategiile de descurajare încercate și viabile. Cînd președinții Richard Nixon și Mao Zedong s-au întîlnit în 1972 pentru reluarea relațiilor dintre Statele Unite și China, aceștia n-au căzut de acord și asupra statutului pe care avea să îl aibă Taiwanul. În final, cele două părți au creionat o formulă de a amîna rezolvarea problemei: Statele Unite ar recunoaște „o singură Chină”, Republica Populară de pe continent, și vor recunoaște faptul că atît oamenii de pe un mal, cît și cei de pe celălalt mal al Strîmtorii Taiwanului sînt chinezi, însă fără a putea recunoaște suveranitatea Taiwanului în mod oficial. 

Vreme de mulți ani, SUA au refuzat să spună dacă ar apăra sau nu Taiwanul. Cînd am vizitat Beijingul în calitate de oficial al Pentagonului sub administrația Clinton, gazda mea m-a întrebat dacă țările noastre ar intra în război împotriva Taiwanului. Răspunsul meu a fost că nimeni n-ar putea să știe, avînd în vedere faptul că, deși secretarul de stat Dean Acheson a omis includerea Coreei de Sud în perimetrul de apărare al Americii, în discursul său din 12 ianuarie 1950, SUA au intrat în război de partea Coreei de Sud la doar șase luni mai tîrziu. Bazîndu-ne pe ceea ce teoreticianul descurajării numește „amenințarea care lasă ceva la voia întîmplării”, mi-am avertizat gazda din China că nu-i cazul să ne testeze. 

Ceea ce cineva numea o politică de „ambiguitate strategică” poate fi mai bine descris ca „dublă descurajare”, concepută nu doar pentru a preveni China să nu-și mobilizeze puterea împotriva insulei, dar și pentru a descuraja Taiwanul de la a-și declara independența de jure. Acum unii analiști se îngrijorează, căci această strategie se erodează în măsura în care armata Chinei poate să crească, iar membri ai legislativului Statelor Unite vizitează Taiwanul în număr tot mai mare. Cu patru ocazii separate, Biden a susținut că SUA ar apăra Taiwanul numai pentru ca statutul aderenței la reafirmarea politicii unei „singure Chine” să fie urmat de Casa Albă de fiecare dată. În acest context, o cale care evită proiectarea slăbiciunii sau provocarea escaladării va fi decisivă pentru evitarea unui război total.

Istoria ne amintește că afirmarea succesului descurajării poate fi dificilă. Există unii factori, precum credibilitatea, care sînt cruciali pentru atingerea rezultatelor dorite. Pe măsură ce dilemele descurajării continuă să evolueze și să se multiplice, studierea limitelor acestei strategii este în egală măsură importantă în găsirea unei abordări care chiar să funcționeze.

Joseph S. Nye, Jr. este profesor la Universitatea Harvard şi autor al volumului în curs de apariție Do Morals Matter? Presidents and Foreign Policy from FDR to Trump (Oxford University Press). 

Copyright: Project Syndicate, 2023

www.project-syndicate.org

traducere de Ioana MOROȘAN

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

adevarul ro dominik martin b2 fBVrfx0o unsplash jpg
La revedere, stres: 4 soluţii pentru relaxare ca la carte
Stresul e deja o constantă a vieţii de zi cu zi. Stres la job, stres acasă, stres când conduci sau când mergi la sală. Ca şi cum creierul nostru are deja o sarcină pe pilot automat: să-şi facă griji.
Canicula jpg
Ce nu e bine să faci pe timp de caniculă. 8 sfaturi pentru a face față temperaturilor ridicate
Pe măsură ce temperaturile ridicate doboară recorduri în întreaga lume, tot mai mulți oameni încearcă să se adapteze valurilor de căldură.
nicusor dan   ilie Bolojan Foto Mediafax jpg
Nicușor Dan îl va desemna premier pe Ilie Bolojan săptămâna aceasta. Cei doi au negociat duminică seară SURSE
Președintele Nicușor Dan îl va desemna prim-ministru pe liderul PNL Ilie Bolojan săptămâna aceasta, au declarat surse politice pentru „Adevărul”.
click ro no revisions uSFYHjmqPAE unsplash jpg
Simplifică-ți rutină cu aceste trucuri de zi cu zi
Rutina de zi cu zi devine din ce în ce mai aglomerată, mai ales de când toate sunt la un click distanţă.
Preţul aurului a crescut cu 15% în 2011
Prețul aurului scade după ce a atins maximul ultimelor două luni, pe fondul conflictului dintre Israel și Iran
Prețul aurului a scăzut luni, 16 iunie, după ce a atins un maxim de aproape opt săptămâni, în timp ce piața s-a concentrat pe escaladarea tensiunilor dintre Israel și Iran și pe reuniunea de politică monetară a Rezervei Federale a SUA din această săptămână.
brad pitt ines de ramon profimedia jpg
Brad Pitt își „păzește” iubita tinerică! Ines de Ramon și-a etalat silueta într-o rochiță mini
Brad Pitt (61 de ani) și iubita sa mai tânără, Ines de Ramon (32 de ani), au fost surprinși de paparazzi într-o apariție rară, în timp ce părăseau un restaurant frecventat de vedete din New York
harta lume shutterstock1 jpeg
Una dintre cele mai bogate țări din lume nu are niciun râu. În ce alte state nu există ape curgătoare
Atunci când vine vorba despre elementele care definesc o țară, mulți dintre noi am include pe acea listă și prezența râurilor. La urma urmei, chiar și cea mai mică regiune a României are un râu ce curge de-a lungul ei, iar același lucru se poate spune despre mai toate locurile din lume.
Storm of the victorious German and Bulgarian forces on the heavily fortified Tutrakan square on September 6, 1916 png
Un poet în război
În plină ascensiune, bucurându-se din plin de viaţa boemă a Iașiului literar, gândindu-se la gloria scriitoricească pe care o vedea venind negreșit, George Topîrceanu este luat pe nepusă masă, înrolat și trimis, în 1913, în campania din Bulgaria.
Antalya Turcia 2 jpg
Cât a plătit un cuplu de români pentru o vacanță în Antalya. Agent de turism: „Cea mai scumpă vacanță vândută de mine”
Românii care pleacă în vacanță în această vară preferă în continuare destinațiile externe, iar în topul alegerilor se află Grecia, Cipru și Turcia. Cei care optează pentru vacanțe în afara țării plătesc sume cuprinse între 1.000 și 5.000 de euro, în funcție de servicii, locație și perioada sejurului