Dilema dronei americane

Publicat în Dilema Veche nr. 515 din 24-30 decembrie 2013
Reconsiderarea omului stăpînitor jpeg

Luna trecută, Faisal bin Ali Jaber a făcut o călătorie dinspre Yemen înspre Washington. A venit să pună o întrebare: de ce o dronă a Statelor Unite a deschis focul şi l-a omorît pe cumnatul său, om al clerului, care se declarase de multe ori contra Al Qaeda? În acelaşi atac, Jaber şi-a pierdut şi nepotul, un poliţist care doar îşi proteja unchiul.

Reprezentanţi ai congresului şi oficiali guvernamentali s-au întîlnit atunci cu Jaber, prezentînd condoleanţe, fără a-i oferi însă vreo explicaţie. De altfel, nici Statele Unite nu au recunoscut că ar fi făcut vreo greşeală.

Este adevărat, o săptămînă mai tîrziu, generalul Joseph F. Dunford Jr., comandant al Statelor Unite şi NATO în Afganistan, şi-a cerut scuze oficial pentru că o dronă a atacat şi a omorît un copil, rănind grav şi două femei din provincia afgană Helmand. În plus, nefericitul incident a survenit şi într-un moment dificil, deoarece a coincis cu negocierile pentru un acord privind rămînerea unui contingent minim de trupe în Afganistan, după plecarea stabilită a trupelor străine în 2014. Hamid Karzai, preşedintele afgan, a făcut, de altfel, referire la victime şi la incidentele provocate de forţele militare ale SUA, ca la un motiv de a nu semna acordul. „De ani de zile“ – a declarat Karzai într-un comunicat emis după atac – „oamenii noştri sînt omorîţi, iar casele le sînt distruse pe motiv că se duce un război contra terorii.“

Războiul contra terorii este real, nu doar un pretext, dar la fel de reale sînt, de ani de zile, şi victimele în rîndul civililor. În 2006, am scris despre atacul unei rachete americane asupra unei case din Damadola, un sat pakistanez aflat lîngă graniţa cu Afganistanul, atac în urma căruia au fost omorîţi 18 oameni, printre care şi 5 copii.   

Atunci, preşedintele George W. Bush nu a prezentat nici o scuză publică şi nici nu i-a mustrat pe cei responsabili. Acest lucru, am subliniat atunci, contrazicea afirmaţia sa (referitoare la etica distrugerii embrionilor numai pentru a crea celule stem) despre rolul preşedintelui Statelor Unite, care are „obligaţia majoră să apere şi să preţuiască viaţa, atît pe teritoriul SUA, cît şi oriunde în altă parte a lumii.“

Înainte să devină preşedinte, Barack Obama susţinea că, deoarece Statele Unite nu au îndeajuns de multe trupe care să rămînă în Afganistan, „raidurile aeriene asupra satelor şi omorîrea civililor sînt cele care provoacă cele mai multe probleme în zonă.“  

Din declaraţia preşedintelui Karzai, pare că problemele nu au dispărut. Şi nici nu sînt limitate la Afganistan. Victimele civile cauzate de Statele Unite au provocat tensiuni şi în relaţiile dintre SUA şi Pakistan. Conform raportului emis în luna septembrie de către Ben Emmerson, raportorul special al ONU – departamentul Drepturilor Umane şi Contraterorismului, Statele Unite au provocat moartea a cel puţin 400 de civili, în Pakistan, cifră la care se mai adaugă încă alţi 200 de „posibili necombatanţi“. (Cum defineşti însă un combatant, într-un război care se duce fără confruntare armată făţişă? Oare dacă doar găteşti pentru militanţi, primeşti automat statut de posibil combatant?)  

Raportul lui Emmerson a fost construit pe cifre furnizate de către Ministerul de Externe al Pakistanului, cifre reduse cu promptitudine de către ministrul Apărării, care a emis propriile cifre, conform cărora doar 67 de persoane, dintr-un număr de 2227 au fost civili omorîţi, din 2008 pînă în prezent, de atacurile dronelor. Mulţi observatori au fost surprinşi de acest număr mic. 

În luna mai, într-un discurs ţinut la National Defense University, Obama s-a declarat pro-folosirea dronelor. A spus că Statele Unite au fost atacate pe data de 11 septembrie 2001, aşa că războiul dus contra Al Qaeda, talibani şi toţi cei care îi ajută, este unul îndreptăţit. Punînd accent pe sintagma-cheie folosită în multe discursuri, tradiţionalul „război îndreptăţit“, Obama l-a numit şi „un război dus proporţional şi, în ultimă instanţă, unul de autoapărare.“

Asta poate fi adevărat, dacă vorbim de războiul contra Al Qaeda; nu mai este atît de corect în ceea ce îi priveşte pe talibani. Oricît de nocivă ar fi fost puterea lor asupra Afganistanului, talibanii n-au atacat America, iar războiul lui Bush contra lor nu a avut componenta de „autoapărare“.

Obama a recunoscut că oameni nevinovaţi au fost omorîţi de atacurile dronelor, dar a precizat, luînd apărarea atacurilor, că acestea au fost menite să elimine operaţiunile Al Qaeda, că ele au distrus planuri teroriste şi că, în definitiv, au salvat vieţi omeneşti. A subliniat faptul că numărul musulmanilor omorîţi de atacurile teroriste ale Al Qaeda „întrece orice estimare a victimelor civile cauzate de atacurile dronelor.“

Să nu faci nimic – a mai adăugat Obama – „nu este o opţiune.“ Şi nici să trimiţi trupe terestre – iar aici şi-a contrazis declaraţiile din 2007 – nu ar micşora numărul victimelor din rîndul civililor. Mai mult, asta ar duce la impresia că Statele Unite sînt, de fapt, o armată de ocupaţie – percepţie ce ar provoca un „torent de consecinţe nedorite“.

Totuşi, Obama a promis o schimbare a politicii, indicînd că, de acum înainte, va cere să fie aplicat cel mai înalt standard de „aproape sigur“ că „nici un civil nu va fi omorît sau rănit“ într-un atac cu drone.

După acel discurs, frecvenţa atacurilor în Yemen şi Pakistan a scăzut, dar victime civile tot au existat, ce e drept, într-un număr mai mic. Pare însă că acel standard de „aproape sigur“ nu este deocamdată atît de sigur. 

Cît timp Al Qaeda continuă să comploteze planuri teroriste, nu poţi cere Statelor Unite, în mod raţional, să nu dea undă verde atacurilor contra liderilor şi a celor care duc la îndeplinire planurile teroriste. Dar Obama a promis o mai mare transparenţă, ceea ce este vital pentru orice discuţie de substanţă, atît asupra punctelor bune şi slabe ale atacurilor în care se folosesc drone, cît şi asupra controlului democratic pe care Statele Unite îl au în războiul antiterorism.  

Refuzul administraţiei de a oferi scuze lui Jaber, sau chiar de a-i oferi explicaţia accidentului, indică faptul că toate acestea mai au de aşteptat. 

Peter Singer este profesor de bioetică la Universitatea Princeton şi profesor emerit la Universitatea din Melbourne. Printre cărţile sale se numără Animal Liberation, Practical Ethics, One World, şi The Life You Can Save.  

Copyright: Project Syndicate, 2013

www.project-syndicate.org  

traducere de Stela GIURGEANU 

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.