Se apropie perioada examenelor naționale, site-urile oficiale publică teste de antrenament, în presa românească se vorbește din nou despre programe, meditații, admiteri. O asemenea fierbere e un stimulent pentru a redescoperi cum s-a constituit, în timp, terminologia vieții școlare, de la denumirile obiectelor cotidiene ‒ condei și stilou, tăbliță și tabletă ‒ la organizarea școlii, a anului școlar, a evaluării etc. Terminologia în cauză are un nucleu specializat, dar este parțial intrată în uzul general, prin inevitabila trecere prin școală a generațiilor succesive.

Un document interesant, publicat în anul 1914 de revista Transilvania, conținea propuneri, dezvoltate în interiorul Imperiului Austro-Ungar aflat în preajma disoluției, de unificare a terminologiei didactice ardelenești cu cea din Regatul României (din Țară, cum se spune în text). Liceul Greco-Ortodox din Brașov publica pe două coloane o listă destul de lungă de cuvinte și expresii ‒ calcuri din germană și maghiară, latinisme sau regionalisme ‒ care trebuiau înlocuite total sau parțial. Textul poate crea uneori impresia falsă a unei mari diferențieri; de fapt, existau destule elemente comune, printre altele și datorită fenomenului deja cu tradiție al profesorilor din Ardeal trecuți în Țara Românească și Moldova și jucînd un rol important în dezvoltarea învățămîntului național.

Textul recomandă, de exemplu, ca termenul student (cu sensul „cel care studiază”, indiferent de nivel) să nu mai fie folosit în școlile din Ardeal pentru ciclul preuniversitar, ci să fie înlocuit cu elev sau școlar, ca în Regat. Multe alte propuneri s-au impus: s-a realizat, de exemplu,  înlocuirea termenului corepetitor cu preparator și meditator ‒ ultimul fiind cel generalizat azi. Se recomanda – și lucrul chiar s-a îndeplinit ‒ ca sintagmele examen verbal, examen scripturistic și lucrare scripturistică să fie înlocuite de examen oral, examen (în) scris și lucrare scrisă. Grecismul învechit didactru va fi abandonat în favoarea taxei școlare, feriile vor fi înlocuite de vacanță, forma absolut de absolvent, programa de oare de orar, pauza între oare de intervalul de recreație, care va fi redus în uzul curent la recreație. În unele cazuri, sugestiile privesc sintagme clișeizate, care ne apar azi ca deopotrivă ieșite în uz: junimea studioasă din Transilvania ar fi trebuit să devină tinerimea școlară din România.

Mai multe diferențe regionale priveau obiectele folosite de elevi: se propunea înlocuirea cuvintelor jantă și tașcă cu ghiozdan, a lui codar sau stil cu toc, a termenului faulențer (din germ. Faulenzer) cu transparent („foaie de hîrtie cu linii groase, paralele, care se așază dedesubtul hîrtiei de scris, pentru a înlesni scrierea în rînduri drepte”, DEX). Diferența dintre zone poate fi dată de preferința pentru diminutiv ‒ peniță înlocuindu-l pe peană – sau pentru un sinonim: dintre negreală și cerneală, se recomanda cerneală, tot așa cum dintre libel și caiet sau dintre plevas, ceruză și creion erau alese ultimele forme, cele curente și azi. Uneori se pare că în româna din Ardeal nu se fixase încă un termen unic, așa că era preferabil ca pentru scîndura de desemn să fie  preluat termenul planșetă, pentru aparatul de măsurat unghiuri – termenul raportor, pentru tabla băncii – pupitru, pentru partea interioară a creionului – mină. Sintagma generică mijloace de scris a fost înlocuită de rechizite, iar mijloacele de învățămînt de materialul didactic.

În anumite cazuri nu s-a produs o înlocuire, termenii din cele două coloane continuînd să circule în paralel: înmatriculare și legibil sînt azi mai tehnice decît înscriere și citeț, iar rigla nu a înlocuit linia. Tezele nu au dispărut (deși se pare că lucrul e pe cale să se petreacă), nefiind înlocuite de probe sau lucrări. Textul din 1914 sugera că nu ar fi trebuit să se mai spună se strigă catalogul, ci doar se face apelul nominal; construcția a striga catalogul s-a păstrat totuși foarte bine (cel puțin pînă de curînd). Erau corectate și construcțiile sintactice ale verbelor, a da examen fiind recomandat în locul lui a face examen; criticatele a trece la examen și a pica la examen s-au păstrat totuși, cum bine știm, în registrul colocvial. Textul atestă și construcții prepoziționale păstrate regional: a fi sau a veni pe clasa I, a III-a (în loc de a fi sau a trece în clasa I, a III-a).

Sensibilitățile lingvistice ale epocii nu ne conving întotdeauna: astăzi nu ni se mai pare că formularea profesorul s-a pensionat trebuie înlocuită cu profesorul a ieșit la pensie, iar școlarul să exprime bine ce știe cu elevul să expună bine ce știe.

Evident, nu este o descriere riguroasă și exhaustivă, dar lista ne poate da o idee despre circulația din epocă a terminologiei școlii și, mai ales, ne poate atrage atenția asupra felului în care s-au păstrat ori s-au pierdut diverse cuvinte și expresii.

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).