Dezechilibru şi detestare
"O bună parte din presa din România se află într-un război declarat cu preşedintele ţării, război extins mai nou şi la susţinătorii săi dintre liderii de opinie. Conflictul se rezumă la limbaj: presa nu e ameninţată de actualul preşedinte, sau măcar un singur ziarist dintre aceia asupra cărora se fac presiuni ar fi ajuns la vreo agenţie de libertate a presei cu revelaţiile lui. Nici preşedintele nu pare, după rezultatul referendumului, să aibă de suferit de pe urma mass-media. Au de suferit însă calitatea presei şi încrederea publicului în ea (...). Presa a păcătuit în ultimele luni prin tratamente neprofesionale la adresa lui Traian Băsescu, cu accente de propagandă veritabilă. S-a abătut de la fapte: Băsescu e constant prezentat ca un dictator, iar susţinătorii lui, ca o bandă de adversari ai democraţiei, fără nici cea mai mică dovadă în această privinţă (...). Vă imaginaţi cumva vreun ziarist avînd curaj să îl filmeze pe Adrian Năstase, despre care nu scria aproape nimeni că e dictator (sau dacă scria, nu era publicat) după ce acesta spunea: ŤGata, ajunge»? Să fim serioşi, dacă unii îl calcă pe bombeu excesiv pe Băsescu e pentru că ştiu că nu vor fi consecinţe (...). Al doilea păcat al tratamentului de presă faţă de tabăra Băsescu este dezechilibrul. Să zicem că la originea lucrurilor există un lucru discutabil. Da, nu dă bine să îţi chemi prietenii la Neptun, în vila lui Ceauşescu. Eu aş vinde locul acela şi aş face unul nou, prea e încărcat negativ de semnificaţii de privilegiu. Dar toată povestea e un fleac absolut, nu are nici o importanţă, şi toţi actorii erau în dreptul lor. Cu toate astea, presa a scris mult mai mult despre cei 30.000 de euro, cât a costat avionul Romavia, decât despre cele 6 miliarde de euro, deficit prognozat la bugetul de stat din cauza iresponsabilităţii fiscale a parlamentarilor care au votat legea pensiilor (...)." (Alina Mungiu-Pippidi, Gazeta de Sud, 9 iulie) ( C. G. )
