Detalii intime? Aici

Publicat în Dilema Veche nr. 228 din 25 Iun 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Am început să uit care dintre rudele mele au murit. Mă trezesc cîteodată gîndindu-mă cu remuşcare că n-am mai sunat de mult cutare mătuşă de pe lîngă Piaţa Chibrit, că n-am mai trecut pe la bunici, că nu mai ştiu ce face unchiul cam beţiv şi nici uncheşii din satul de pe lîngă Dunare pe care abia îl găsesc pe hartă. Probabil că aşa e cînd ai (avut) o familie mare: fiecare îşi face un loc în mintea ta, care devine ca o sufragerie uriaşă capabilă să adune la masă zeci de oameni. Cînd ei se ridică şi pleacă, trebuie să pui ceva pe scaunele alea. Şi-atunci le aduci fantomele înapoi, le pui să vorbească, mai stai oleacă cu ele. Nu e greu şi nici patologic: replici au rămas destule în urma morţilor. Le auzi încă glasul, înregistrat pe placa de patefon a amintirilor din copilărie. Nici măcar nu ţi-e dor de ei pentru că ei, aşa cum erau, sînt încă acolo. Doar că nu-i poţi suna. Dar nici aici nu e vreo deosebire: nici cînd trăiau nu-i căutai prea des. La 40 de ani ai mei, cele mai multe dintre rudele cu care am crescut sînt moarte. Reuniunea de familie din casa de la ţară se mai poate întîmpla doar în minte: din şapte copii ai bunicilor rămîn cu adevărat doi strănepoţi şi încă unul pe drum. În 1980 dormeam cîte trei în pat, în noaptea de Paşti. Acum are fiecare camera lui, iar dacă ciuleşti urechile, îi poţi auzi pe ceilalţi, care s-au dus, foindu-se încă, tuşind, plecînd la o ţigară pe prispă. Dimineaţa te aştepţi să mai vină lume, însă te aduce cu picioarele pe pămînt numărătoarea: Mihai a plecat primul, apoi conul Georgică, apoi Mamaie, Aneluşa, Ion, Tanţa, Nenea Dan... Între moarte şi viaţă nu mai văd aşa o graniţă păzită, cu sîrmă ghimpată şi grăniceri înţepaţi. Într-un fel, existenţa noastră a intrat şi ea în Uniunea Europeană: trecem uşor, cu puţine acte, din viaţă în locul de veci deja pregătit, cu cruce de marmură, pe care nu mai e nevoie decît să treci anul, căci numele se ştie - sîntem o familie organizată. Cei care au rămas nu mai plîng aşa de mult, tocmai pentru că ştiu ce urmează. Ca o naştere inversă, înmormîntarea se celebrează aproape, cu credinţa că rămînem împreună, orice-ar fi. Străini mai în vîrstă, cu care ajung la astfel de intimităţi, îmi povestesc cu groază de sentimentul că urmezi tu. La mine în familie groaza lipseşte de la cei aflaţi pe lista de priorităţi, tocmai pentru că mult prea mulţi s-au dus ca să te mai simţi bine aici. Atei şi credincioşi, aşteptăm să ne întîlnim în nimic sau în veşnicie. Şansele sînt cam de 50-50, credea bunicul. O să vedem cum i-a fost norocul, pînă la urmă. Pe vremuri, oamenii se apărau de moarte cu ajutorul statisticii, împărţind riscul în mulţi moştenitori. Puţini mai fac în ziua de azi şapte copii: părinţii vor să-şi trăiască viaţa sau măcar să ia o bere în plus, în loc de două scutece. Familiile mari rămîn în istoria recentă, de care mai povestesc cîţiva. La fel ca ultimul război, care ne-a lăsat filmul acela celebru cu Bogart pe care nu l-a văzut nimeni, familiile mari sînt o legendă, trăită de milioane de români aflaţi acum în majoritate în cimitire. Din avion, povestea lor pare simplă şi firească, la fel ca apa rece din fîntînă: o casă la ţară pe la 1900, o bătătură plină de pici, trimişi cu greu la carte. Mulţi ajung oameni mari pe la jumătatea veacului, se mută la oraş, se mută în puşcării, ies, rămîn fără urmaşi sau abia cu unu-doi. Sofisticarea include şi lecţia de egoism, iar vremurile pun capac peste avîntul demografic al României Mari. În nici cîteva decenii, România Roşie trebuie să-şi forţeze cetăţenii să facă mai mulţi copii: ce mărturie mai bună vreţi că un sistem e neprimitor, cînd natura nu mai are chef să-i mai livreze material uman? Dar m-am dus prea departe, ştiţi toate lucrurile astea. Ce nu ştiţi, şi nici eu, e cum să le spunem celor care au plecat c-am trecut săptămîna asta pe la ei. Cum să le dăm un semn, o mîngîiere, cum să le povestim că sîngele lor curge mai departe în nepoţi care nu i-au cunoscut niciodată? Ţineţi cont că n-am încredere în spiritism, acatistul mi se pare birocratic, lumînarea la biserică e exclusă, odată ce contribuie la încălzirea globală. Ce e de făcut? Să vă scriu vouă. Într-un fel, şi voi sînteţi familia mea.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.