Despre umilirea Bisericii

Publicat în Dilema Veche nr. 562 din 20-26 noiembrie 2014
Bun şi rău jpeg

În Italia anilor ’50, pe cînd Partidul Creştin Democrat se impunea ca primă forţă politică a ţării sub conducerea imensului om politic Alcide De Gasperi, circula o vorbă ironică. De Gasperi era foarte credincios, aproape mistic, iar gîndirea şi acţiunea lui politică erau dominate de o viziune istorică, de un ideal căruia i-a rămas mereu fidel. Tînărul său asistent, Giulio Andreotti (viitorul premier şi, probabil, cel mai controversat lider politic din Italia de după al Doilea Război Mondial) era pragmatic şi „orientat“, mai degrabă înclinat, spre detaliile tehnice ale vieţii politice, spre culise şi lovituri machiavellice – un fel de Dragnea, mult mai citit şi mult mai iezuit, însă. Vorba era aşa: De Gasperi şi Andreotti intră în biserică. De Gasperi îngenunchează şi se roagă – vorbeşte cu Dumnezeu. Andreotti se aşază alături şi caută cu privirea în jur – el vrea să vorbească cu preotul. Andreotti, comentînd această butadă: „Evident. Preotul votează. Dumnezeu – nu.“ Mi-am adus aminte de această anecdotă, zice-se adevărată, cel puţin în ceea ce priveşte comentariul lui Andreotti, zilele astea, cînd am aflat despre dimensiunile neobişnuite ale sprijinului dat de o parte a clerului ortodox candidatului V.V. Ponta. Sigur, preoţii votează. Să nu fim atît de siguri, însă, că Dumnezeu nu votează şi El. Cumva, o face. Iar votul Lui este cu mult mai tare decît al tuturor preoţilor adunaţi împreună – fie ei din Teleorman, Olt, Dolj, Gorj ori Satu Mare.

Nu sînt picat din Lună – ştiu bine că oriunde în lume Bisericile fac politică. Nevăzut sau doar sugerat, mereu în concordanţă cu interesul propriu, Biserica trebuie să lucreze întru dogma sa, inclusiv în raportul cu puterea civilă. Mai concret, la alegeri, în orice democraţie matură, Bisericile susţin pe cineva anume. Cu toată rezerva, fireşte, cu imens de mult tact, pentru că autoritatea Bisericii în Cetate vine din faptul că este unicul depozitar al celui mai delicat produs sufletesc al încrederii oamenilor, credinţa în Cel de Sus. În plus, politica este un fenomen care dezbină, iar Biserica nu trebuie să abdice nici o secundă de la misiunea ei unificatoare. Totuşi, oriunde în lumea civilizată, cum ziceam, Bisericile susţin pe acei candidaţi care au un proiect mai aproape de viziunea lor. La noi, cum politica este rudimentară, nici jocul politic al Bisericii nu e mai subtil. Şi, aşa cum politica noastră mai degrabă dăunează ţării, şi jocul politic al Bisericii mai degrabă dăunează credinţei.

Biserica Ortodoxă Română a greşit deja de două ori, în veacul trecut, faţă de naţiunea română. O dată cînd a simpatizat cu legionarii chiar şi după ce aceştia au comis crime, dovedind că creştinismul lor era doar în vorbe, şi a doua oară cînd a acceptat cu pasivitate şi chiar cu oleacă de complicitate comunismul ateu. În primul caz, Biserica ar fi trebuit să se ţină departe de nişte exaltaţi misticoizi cu revolverele în mîini. În al doilea caz, ar fi trebuit să reziste unui regim satanic. Cînd trebuia să stea deoparte, Biserica s-a implicat, şi cînd trebuia să se implice, a stat deoparte. În marile încercări politice, Biserica ratează plasamentul just. Credeam că, măcar din aceste lecţii mari ale istoriei, Biserica a înţeles că nu trebuie în veci să mai facă altă politică decît cea a credinţei sfinte pe care s-a creat. Şi că trebuie să fie extrem de exigentă cînd decide să sprijine un candidat ori un partid anume. Altfel, paradoxal, Biserica iese umilită. Poate cu ceva mai multe clădiri şi parale, dar umilită.

Ca creştin ortodox care merge la biserică mult mai des decît de două ori pe an, la Paşti şi Crăciun, recunosc că dovezile de umilire a Bisericii mele în această campanie electorală m-au rănit profund. Mă miră că BOR nu reacţionează cînd un şef de partid vorbeşte despre preoţi aşa: „Am vorbit cu Preasfinţitul, am vorbit cu toţi popii. Exact cum vorbesc cu voi, aşa am vorbit şi cu ei şi am spus la popi în felul următor: «Băi, oameni buni, s-o terminat. (neinteligibil) Dacă nu vreţi să fiţi de partea noastră, s-aduceţi să votaţi cu Victor Ponta, eu nu vă mai cunosc. La mine la uşă nu mai veniţi.» Le-am spus verde în ochi, şi mai apoi aşa: «Şi încă ceva, la toţi popii dacă pierdem, toate preotesele le dau afară din tot, la revedere.» Le-am şi spus. Toţi au venit la mine să le pun preoteasa. S-a terminat. S-a pierdut, pleacă acasă. Meargă la mama dracului, nu mă interesează.“ Aşadar, preoţii şi preotesele meargă la mama dracului dacă nu iese Ponta! Dacă Patriarhul ar fi fost rănit pe jumătate pe cît m-am simţit eu, simplu credincios, atunci ar fi trebuit să se vadă o reacţie pînă acum. N-a avut-o. Semn că nu e atît de grav, pentru el. Oi fi eu mai sensibil... Totuşi, preoţii dintr-un judeţ întreg al acestei ţări sînt trataţi astfel de micul baron local. Şi fac pariu că micul baron dezlănţuit după voturi trece în ochii episcopului local drept un băiat bun, cu care se pot face chestii. El este un prieten al Bisericii, desigur.

În butada cu care am deschis acest mic text, se spune că Andreotti vorbea cu preoţii. În biserică, De Gasperi se ruga şi Andreotti făcea politică. Nimic rău în asta. Doar că el îi căuta pe preoţi ca să-i convingă să voteze. Asta se cheamă politică. Cînd însă preoţii caută pe şeful local de trib PSD ca să le dea serviciu preoteselor şi ceva bani de zugrăveală (bani publici – atenţie! – nu bani de la mama pesedistului de-acasă), nu mai avem politică. Avem umilinţă. Şi, zău aşa, pe păcătosul credincios care sînt îl doare tare...

Sever Voinescu este avocat şi publicist.

index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?
Frica lui Putin jpeg
La ce e bună literatura
După ce, săptămîni, luni, ani, ai citit o sumedenie de cărţi și de autori, ba chiar o bibliotecă întreagă, încă nu ți s-a aprins becul?
index jpeg 5 webp
Bujorul, zeii greci și familia de’ Medici
Ce ar fi crezut doamna de’ Medici despre asta oare?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Limba lui Dalai Lama. Ce nu-i șade lui bine?
Te împărtășești, bine, nu, nu. Cînd am încercat să le explic grecilor cum e cu „paștile” la români, s-au… crucit!
„Cu bule“ jpeg
A fi paletă
E posibil ca de la asemenea metafore glumețe să se fi extins folosirea lui paletă, atît cu sensul mai general „prost”.
HCorches prel jpg
Premii sau condamnări la tristețe?
Pare că și-ar putea lua zborul în orice clipă, că s-ar putea înălța de la pămînt, așa firavă cum e și plină de emoție.
IMG 8779 jpeg
p 7 White Cube WC jpg
A lua în serios trauma colonialistă a Europei de Est
Cînd e vorba de a construi un asemenea domeniu anti-imperialist, Vestul european are multe de învățat de la Est.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Profesori de neuitat din liceu
Astăzi nu găsesc răspuns la întrebarea dacă, dintre mulții profesori pe care i-am tot avut, o fi fost vreunul mai bun decît el.
image png
Cum peticim ruptura stat-privat
Mai mult, creșterea salariilor în sectorul public din ultimii ani a creat o concurență neloială cu mediul economic.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Te poți desprinde de tehnologie? (2)
Ne putem despărți de tehnologie? Nu. Dar tehnologia ne poate despărți de oameni. Sau măcar încearcă.

Adevarul.ro

image
Carla’s Dreams, criticat dur: „Răutăcios, antipatic, poate lipsit de educație, puțin fals și dezamăgitor”
Realizatorul a fost invitatul emisiunii realizate de Cătălin Măruță în cadrul căreia a acceptat să participe la rubrica „Spui tot sau îți ia gura foc?”.
image
Român păcălit în Turcia cu implanturi de păr. Țeapa este de mii de euro. „Ce scrie pe factură?“
Pățania unui român care s-a dus în Turcia să facă implant de păr a fost povestită pe Facebook de o rudă. Omul a fost înșelat cu mii de euro și acum nu mai știe cum să-și recupereze banii.
image
Boala neurologică rară de care suferă Celine Dion, explicată de un medic. „Transformă oamenii în statui”
Celine Dion a anunțat că și-a anulat actualul turneu mondial din cauza problemelor de sănătate pe care le are. Cântăreața celebră a anunțat la sfârșitul anului trecut că suferă de sindromul „Stiff Person Syndrome”, anulând astfel câteva date din turneul din Las Vegas.

HIstoria.ro

image
Autoportretul lui Vincent van Gogh: strategie de autovalidare?
Vincent van Gogh ajunge la artă târziu, la 28 de ani, după ce eșuase pe calea teologiei și a misionarismului și se consumase în istovitoare crize identitare.
image
„Dubletul seismic“ din mai 1990 - Ultimele cutremure majore care au afectat România în secolul XX
Pe 30 și 31 mai 1990, la doar câteva zile după primele alegeri libere (20 mai 1990), în România s-au produs alte două cutremure puternice. Fenomenul de la sfârșitul lunii mai a anului 1990 este cunoscut sub numele de „dublet seismic”.
image
De ce nu mai merg oamenii azi pe Lună? De ce în 1969 s-a putut și azi nu
În istoria omenirii, doar 24 de oameni au călătorit spre Lună, cu toţii fiind astronauţi în cadrul programului Apollo. Jumătate dintre ei au călcat pe suprafaţa singurului satelit natural al Pământului. Eugene Cernan şi Harrison Schmitt au fost ultimele persoane care au intrat în acest club select. Sunt mai bine de 40 de ani de când un pământean a păşit pe un alt corp ceresc decât Pământul. În ciuda proiectelor fantastice şi a progresului tehnologic înregistrat în ultimele patru decenii, oamenii