Despre stînjeneală, dl Geoană şi

Publicat în Dilema Veche nr. 259 din 31 Ian 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Omul politic de bună-credinţă, cel după care ne uităm la fiecare scrutin, ar putea fi definit prin vorba lui Chesterton despre Bernard Shaw: "e stînjenit de faptul că nu poate spune o minciună decît dacă el crede că e adevăr". Stînjeneala pe care o produce neputinţa de a spune o minciună cînd ştii că e minciună ar putea fi definiţia bunei-credinţe în politică. În politică, operaţiunea cea mai uzuală nu este aceea de a căuta adevărul şi nici dreptatea - acestea sînt treaba altor discipline ale spiritului şi altor instituţii ale statului -, ci aceea de a (te) convinge că ceea ce spui este adevărat. Totuşi, puţini politicieni mai practică acest exerciţiu. Preocupaţi să-i convingă pe ceilalţi, cît mai mulţi, politicienii uită tot mai des că trebuie să se convingă pe ei înşişi înainte de orice. O spun din capul locului, este foarte greu să te convingi singur de ceva. Această luptă cu tine însuţi presupune efort şi timp şi te expune unui risc major: prea multe astfel de victorii asupra sinelui pustiesc, pînă la urmă. Să te convingi pe tine însuţi că ceea ce ai de spus este mereu adevărat ar însemna, în final, că profilul interior se nivelează complet, că devii un fel de pîrloagă disponibilă pentru orice. Prin urmare, cei care sînt de bună-credinţă în politică preferă eschiva sau fenta. Cum politica trăieşte numai în conjunctură şi oportunitate, situaţia în care ceea ce ai de spus despre un anumit subiect nu e bine să fie spus apare destul de des. În consecinţă, cînd apare subiectul ai de făcut un singur lucru: eviţi agil. Oamenii îşi vor da seama că eviţi, vor înţelege de ce anume eviţi şi, în plus, dacă sînt oameni de spirit, vor aprecia şi graţia piruetei cu care eviţi subiectul. Ai numai de cîştigat. Stînjeneala care opreşte orice om normal să mintă vine, probabil, dintr-un sentiment moral săpat în ADN-ul fiinţei de către Creator. Unii însă au reuşit să-şi suprime cu totul stînjeneala cînd spun minciuni, orori sau, pur şi simplu, prostii, aşa cum criminalii cei mai înfricoşători îşi mutilează buricele degetelor pentru a nu mai avea amprente. Cu ocazia recentei sărbătoriri a Unirii Principatelor de la 1859, dl Geoană a vorbit apăsat despre "părinţii fondatori". Nu e prima dată cînd lipsa de cultură şi de responsabilitate în mînuirea vorbelor îl face pe dl Geoană să aducă sintagme americăneşti în România fără să-şi pună întrebarea dacă acestea au vreo semnificaţie aici. Nu e prima dată cînd dl Geoană plonjează generos în ridicol. Mi-e tot mai clar, marele vis ascuns al dlui Geoană este acela de a fi preşedintele Americii. Pentru că nu poate, s-ar mulţumi şi cu România. O ţară de doi bani, cum spunea nu demult, fără "părinţi fondatori" şi fără Washington DC, dar, asta e, România e singura ţară la îndemînă pentru liderul pesedeilor. Că dl Geoană se joacă de-a Obama aşa cum, copii fiind, cei din generaţia mea se jucau de-a Winnetou sau de-a comisarul Moldovan, e treaba domniei sale. Dar că vorbele sale trec fără reacţie nu mi se pare deloc în regulă. În America, "părinţii fondatori" desemnează un grup de oameni politici alcătuit din cei care au semnat Declaraţia de Independenţă (1776), cei care au condus grupul "patrioţilor" în războiul antibritanic de mai înainte şi cei care au semnat Constituţia Statelor Unite, nouă ani mai tîrziu, în 1787. În marea lor majoritate, cele trei grupuri cuprind aceleaşi persoane. Există, fireşte, şi excepţii. Însă, e limpede, părinţii fondatori ai Statelor Unite sînt oameni care au fost contemporani cu timpul fondator al ţării şi au produs documentele doctrinare şi juridice de bază pentru noul stat. La noi, după dl Geoană, "părinţii fondatori" sînt politicienii care au făcut posibilă Unirea Principatelor din 1859. De ce sînt ei fondatori şi nu, să zicem, politicienii care au făcut posibilă Marea Unire din 1918 şi Constituţia din 1923, e greu de spus. Pentru că ianuarie este înainte de decembrie, dl Geoană a apucat să-i numească pe cei de la 1859 "părinţi fondatori". Invers de ar fi fost, cei de la 1918 ar fi fost "părinţi fondatori" pentru dl Geoană. În orice caz, de pe orice listă de "fondatori" ai României am întocmi, nu poate lipsi regele Carol I. El nu era activ politiceşte nici în 1859 (a preluat cheile Bucureştilor la 10 mai 1866, a devenit domnitor o lună mai tîrziu şi rege în 1881) şi nici în 1918-1925 (trecuse la cele veşnice în 1914). Apoi, e greu să-l consideri pe Cuza pînă la capăt o figură fondatoare în sens american. O fi fost rolul său enorm în ianuarie 1859, o fi avut el charisma şi curajul de a asuma rolul de conducător în timpul riscantei manevre politice a dublei alegeri, dar prea curînd - doar 5-6 ani mai tîrziu - a devenit o adevărată piedică în calea modernizării României. În privinţa instaurării unui regim de mînă forte, corupt şi clientelar, Carol al II-lea, oricît de străin o fi fost el, avea în Alexandru Ioan Cuza un demn înaintaş cu sînge românesc. Ce vreau să spun este ceva ce orice adolescent cu lecturile şcolare la zi ştie: ceea ce americanii numesc "părinţii fondatori" este un fenomen istoric fără corespondent în istoria noastră. România s-a clădit cu suişuri şi coborîşuri, prin contribuţia adesea contradictorie a multor personalităţi politice din generaţii diferite care răspundeau unor provocări istorice variate. Avem, evident, un Panteon al oamenilor politici care, cu geniu şi patriotism, au contribuit la apariţia şi creşterea României. Ei toţi şi fiecare în parte ar putea fi socotiţi "părinţi fondatori", dar nu acesta este sensul american, consacrat, al expresiei. Dacă nu mai simţim stînjeneală cînd minţim în politică, măcar o rezervă să simţim cînd ne vine să sprintăm dezinhibaţi prin istoria noastră. Chiar dacă e o istorie "de doi bani".

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.