Despre politică

Publicat în Dilema Veche nr. 769 din 15-21 noiembrie 2018
Binili învinge jpeg

Am tot vorbit de politică cu o mulțime de oameni în ultima vreme. Aici, cîteva dintre lucrurile pe care le-am auzit și care mă îngrijorează. O discuție recentă cu un prieten drag care face politică m-a făcut să scriu articolul de mai jos.

Trebuie să te placă lumea, trebuie să îți construiești o imagine. Trebuie să spui ceea ce vrea electoratul să audă.

Muncesc de 28 de ani. Am lucrat în mod direct cu mult peste o mie de oameni. Am dat afară cîteva zeci. Pe lîngă faptul că sînt și țigan, am avut și episoadele mele de arogant, mîrlan, nesimțit. Am fost un idiot de îndeajuns de multe ori în trecut încît să fi rănit zdravăn cîțiva oameni, adesea nemeritat. Oameni care pot să mă atace mai mult sau mai puțin justificat. Oameni care pot să conteste că sînt ceea ce sînt acum, spre bucuria presei de scandal.

În plus, mă cheamă și Ciolan.

Nu vreau să construiesc nici un fel de imagine, căci nu cred în munca în zadar. Orice aș face nu o să fiu niciodată îndeajuns de bun pentru toată lumea și ce mă preocupă pe mine e cum pot să fiu mai bun, nu cum pot să par mai bun.

Nu vreau să spun ceea ce vrea lumea să audă. Vreau să spun ce gîndesc. Am scris sute de articole și printre ele s-au strecurat zeci de tîmpenii care au fost sancționate justificat de cititorii mei. Tîmpenii din care am învățat mai mult decît din orice altceva.

Trebuie să îți alegi o tabără. Ca să faci politică, trebuie să fii machiavelic.

Nu am chef să îmi aleg nimic. Vreau să lucrez cu oameni buni, în care să am încredere și care să mă inspire. Oameni de la care am ceva de învățat și nu de care să îmi fie teamă că o pun de o Firea sau de un Codrin cum apare vreo oportunitate. Am descoperit cu oareșce satisfacție că o bună parte a celor care vorbesc despre Machiavelli au o înțelegere cel puțin dubioasă a lui Machiavelli. Dragnea, în mod sigur un idiot în viziunea italianului, e văzut ca fiind machiavelic.

Dacă te bagi în politică, te scoți!

Sînt tare curios cum m-aș putea scoate, pentru că nu am absolut nici un gînd să mă calific în drăgnisme. Cîștigul meu anual este mai mare decît orice salariu politic, deși comparativ cu perioada în care am muncit la Guvern muncesc mai puțin de o treime din timp.

Sînt foarte apreciat în ceea ce fac și îmi aleg contractele așa cum vreau. În guvern nu ai cum să satisfaci pe mai nimeni, deoarece așteptările sînt uriașe și nerealiste. În plus, sînt o mulțime de oameni care vor trebui dați afară, oameni care nu au cum să accepte că sînt incompetenți și deci vor crește numărul celor care mă vor „iubi“.

Trebuie să te aliezi cu oricine numai să nu mai fie PSD la guvernare.

Nu vreau să mă aliez cu nici unul dintre politicienii nemernici care contestă PSD cu speranța că vor ajunge ei la putere pentru a face exact aceleași lucruri. Nu sînt nici de părere că trebuie să stăm pe burtă dacă dușmanii PSD se dovedesc a fi corupți sau abuzivi. Nu mi se pare că ajută la ceva pupincurismul și cred că dacă regele e gol trebuie spus chiar dacă e pogorîrea lui Dumnezeu sau a zeiței justiției pe pămînt.

Loialitatea și viclenia sînt ceea ce contează cel mai mult în succesul politic.

Loialitatea nu înseamnă linsul șefului, chiar dacă domnul Gâdea și pupincuriștii lui Dragnea şi Tăriceanu aproape au reușit să schimbe înțelesul cuvîntului. Loialitate nu implică lobotomie. Critica menită să controleze efectele toxice ale Puterii e o dovadă nu numai de curaj, ci și de loialitate. Viclenia nu e nici ea printre calitățile pe care mi le doresc și, oricum, pare un pic dihotomică cu loialitatea.

În fapt, sînt un pic îngrijorat de politicienii noi pe care îi avem sau îi vom avea. Da, sînt mult peste Nicolicea, Codrin, Olguța și alți sociopați similari, dar există riscul că vor merge cam pe aceleași cărări. Politica nu ar trebui să fie despre cum pretinzi mai convingător că ești altceva decît ceea ce ești.

Oameni buni, oameni onești pe care îi cunosc de aproape încep să joace roluri care nu numai că nu li se potrivesc, dar sînt, pe termen lung, toxice. Nu de personaje politice avem noi lipsă, ci de personalități capabile să ne spună că nu sîntem deloc cel mai frumos, cel mai cinstit, cel mai creștin și cel mai blagoslovit popor din lume. Că ar trebui să muncim mult ca să ajungem acolo și că promisiunile aiurea ale politicienilor și lauda deșartă a „boborului“ sînt la fel de toxice precum cerutul sau datul de mită.

Nu te poți opune instinctelor oamenilor! Oamenii caută putere, au nevoie de explicații simple și de un erou pe care să l urmeze.

Eu nu cred că sîntem tîmpiți. Nu avem nevoie de un Țepeș, nici de un Făt-Frumos, iar de tonți sper că ne-a cam trecut după magistralul Andrușcă, minunatul Pop și magnifica Vasilica. Avem nevoie de echipe de profesioniști capabili să își facă treaba foarte bine și nu de vedete TV care pot citi minunat ceea ce le livrează departamentele de comunicare.

Avem nevoie de oameni reali, nu de actori care să facă audiență. Dacă avem instincte proaste, elitele noastre trebuie să facă tot ceea ce pot ca să ne educe să le controlăm și nu să excite animalul din noi pentru cîștig electoral.

Ar trebui să fim învățați să ne fie frică de responsabilitățile puterii și de atracțiile posibilelor „beneficii“ pe care aceasta ni le aduce. Nu adicția la putere a politicienilor ne va ajuta. Cinstea, decența, profesionalismul o vor face.

Foto: Cosmin Bumbuț

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.