Despre divorţ, pe viu şi-n realitate
"Între principiile lui şi acţiunile concrete există un divorţ evident." Ştiţi vorbele astea. Sînt cea mai plicticoasă şi mai benignă formă de divorţ. Ăla în care nu sînt implicaţi copii, adulţi şi tabloide, ci doar idei. Divorţul între ele e liniştit: n-ai să găseşti o idee care să facă scandal şi să se dea cu capul de scara blocului. Cînd aveam vreo 4 ani, părinţii mei au divorţat. N-am ştiut din prima clar despre ce e vorba. Ştiu că am plecat de acasă, văd scena, dar e goală de sentimente. Filmul se rupe şi se recompune mai apoi în primele zile de şcoală, cînd ceilalţi copii m-au lămurit ce era divorţul părinţilor: o infirmitate a copilului. Cu timpul, chiar asta a devenit. Şi n-a trecut niciodată, chiar dacă între timp poate că am apucat să strîng bani de psiholog. Pfui: psiholog! Un bărbat adevărat se tratează cu o bere! Destul cu confesiunile, însă. Zilele trecute am avut bizara onoare să fiu primul editorialist de la Dilema veche implicat într-un scandal tabloid. A pornit de la un cuplu care şi-a consumat trăirile acolo unde ele merită cu adevărat să fie consumate, adică în grup, adică la televizor. Cuplu celebru, ménage ideatic
