Despre dictatura Parlamentului

Publicat în Dilema Veche nr. 170 din 12 Mai 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Mă tulbură vorbele reci şi adînc mincinoase ale celor care spun că o dictatură parlamentară este o contradicţie in terminis. Care va să zică, Parlamentul nu poate fi purtător de dictatură. Orice decide Parlamentul este democratic din simplul motiv că este decis de Parlament. Mă tulbură, spun, aceste vorbe aruncate adesea în dezbatere zilele acestea, cînd vorbim despre decizia Parlamentului de suspendare a dlui Băsescu, pentru că nu ştiu dacă cei care le tot flutură cu siguranţă expertă sînt de rea-credinţă sau sînt doar superficiali. Aş prefera, bineînţeles, a doua variantă, dar chiar şi aşa simt o nelinişte cetăţenească, pentru că aş vrea ca treburile politice ale ţării mele să fie pe mîna unora ceva mai citiţi şi mai reflexivi. Mai întîi, cîteva consideraţii despre natura democratică a Parlamentului. Votat fiind de toată suflarea electorală, sigur că Parlamentul este expresia cea mai cuprinzătoare a voinţei populare. Este, aşadar, instituţia cu cea mai autentică vocaţie democratică. Drama vocaţiilor este însă aceea că ele pot fi trădate. Un Parlament poate, la un moment dat, să se autonomizeze în asemenea măsură faţă de vocea poporului, încît să reguleze chiar împotriva voinţei sale. Este exact situaţia pe care dl Liiceanu, dacă nu mă înşel, o descria cu vorbele "poporul este prizonierul Parlamentului". Un Parlament emancipat de responsabilitatea sa majoră - aceea de a exprima vocea electorilor -, dar solid concentrat în puterea sa legiuitoare este un Parlament care ia în stăpînire poporul. Iar un atare pericol este cu atît mai mare în contextul unei dominaţii oligarhice, pe fondul unei derute morale de mare magnitudine, cînd Parlamentul este cu totul acaparat de oligarhie. Să uităm, pentru o secundă, de dl Băsescu şi să admitem că, teoretic, acest lucru este pe delin posibil. Vom fi, pe dată, alarmaţi, pentru că modelul teoretic al trădării vocaţiei democratice a Parlamentului seamănă izbitor cu situaţia noastră actuală. De altfel, toţi marii arhitecţi ai democraţiilor moderne au atras, într-un fel sau altul, atenţia asupra acestui pericol. De aceea, puterile în stat sînt trei şi nu una, de aceea puterile trebuie să rămînă separate, de aceea ele trebuie să se cenzureze reciproc şi, în fine, de aceea Parlamentul exprimă instituţional doar una dintre aceste puteri. Mai mult, de aceea toţi teoreticienii democraţiilor s-au ferit să stabilească o ierarhie a celor trei puteri şi nu au spus niciodată, aşa cum se încearcă în aceste zile să ni se spună, că Parlamentul este puterea supremă. Dacă Parlamentul devine un fel de Olimp intangibil, în care o adunare de zei, fie ei şi aleşi de popor o dată la patru ani, decid în totală indiferenţă faţă de voinţa muritorilor, atunci numai de Parlament democratic nu mai poate fi vorba. La noi, există cel puţin două cauze pentru care avem a ne teme că am ajuns în această situaţie. Prima este sistemul politic, dominat de partide şi liste electorale, în care loialităţile aleşilor nu se orientează spre alegători şi vocea lor, ci spre liderii de partide şi jocurile lor de putere. A doua este acapararea completă a politicului de către economic. Nimeni nu spune că cele două sfere trebuie să fie complet independente. E imposibil şi, din prisma evoluţiei sociale, nici nu e bine. Dar concentrarea puterii economice în mîna cîtorva moguli, care nu doar că au penetrat, ci au acaparat lesnicios Parlamentul, transformînd parlamentarii de profesie în salariaţi, este cel mai rău lucru pentru democraţie. Ştim bine că în Europa de Vest sau în SUA marii magnaţi au mare influenţă politică. Numai că acolo, fiecare tabără politică majoră are magnaţii ei. Şi conservatorii, şi socialiştii (în Europa), şi democraţii, şi republicanii (în SUA) au miliardarii lor, care, prin faptul că deţin imperii economice aproximativ egale ca putere, se pot echilibra. La noi, există patru, cinci moguli, de care depind, într-un fel sau altul, toate partidele politice, şi asta e, cu adevărat, foarte periculos. Aş fi vrut ca PD, PNL, PSD şi mai ştiu eu care alt partid să aibă, fiecare, în spate cîte un mare magnat sau un grup de oameni de afaceri sensibil egali ca forţă economică, şi atunci nimic din ceea ce vedem acum nu s-ar fi întîmplat. Dar nu este aşa. Cei patru-cinci sînt, de fapt, deasupra partidelor politice, le pot controla şi le pot coaliza după cum vor. Apoi, cîte ceva despre Constituţie. În Statele Unite, singura ţară democratică în care constituţionalismul se apropie, ca respect şi trăire, de mistică, e o vorbă: Constituţia nu este un pact sinucigaş. Mai pe româneşte, dacă legea fundamentală dispune ceva ce, într-o anume circumstanţă, duce la o soluţie evident anapoda, trebuie să recitim textul constituţional astfel încît rezultatul aplicării sale să fie în favoarea libertăţilor şi a democraţiei. Trebuie mereu să pornim de la ideea că o Constituţie democratică nu este făcută să înăbuşe vocea poporului şi libertatea acestuia de a decide, de pildă, cine şi cum să-l conducă. De aceea, dacă o procedură perfect corectă din punct de vedere constituţional duce la un rezultat vădit antipopular, atunci procedura nu trebuie nici abandonată, nici refăcută pe picior, ci reinterpretată în sensul urmăririi scopului ei fundamental: protejarea libertăţii poporului. La noi, Parlamentul a citit Constituţia exact în sensul reprimării voinţei populare. Dreptul, în general, se zbate între două comandamente, precum apele navigabile dintre Scylla şi Charibda. Pe de o parte, se spune Fiat justitia pereat mundus, vorbă atribuită lui Lucius Calpurnius Piso Caesonius, socrul lui Iuliu Cezar, consul roman pe la mijlocul primului secol după Cristos. Pe de altă parte, se spune Summum jus, summa injuria - celebru adagiu al lui Cicero. Aşadar, aplicarea dreptului e mereu tensionată între imperativul aplicării legii după litera ei, indiferent de consecinţe, şi nuanţarea excesului de legalitate care poate duce, tocmai datorită excesului, la injustiţie, adică exact la inversul scopului major al legii cu bună-credinţă aplicată. Mi se pare evident că o democraţie sofisticată, aşa cum avem în sînul UE la începutul acestui mileniu, e mai aproape de Cicero.

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Cum va fi vremea în ultima lună de iarnă. Care e recordul de ger năprasnic în România
Temperaturi foarte scăzute sau maxime termice neobişnuite s-au consemnat, de-a lungul timpului, în luna februarie. Recordul de ger a fost bătut la data de 10 februarie 1929, când la Vf.Omu s-au înregistrat minus 38 grade Celsius.
image
Patru lucruri în care se măsoară cu adevărat fericirea. Ce spune un profesor de la Harvard
Dr. Sanjiv Chopra, profesor la Harvard, a explicat de ce 20 de milioane de dolari câștigați la loto nu te fac fericit pe termen lung și care ar fi cele cinci lucruri care ar ajuta cu adevărat pentru a obține această stare.
image
Şi-a ucis cea mai bună prietenă din dorinţa de a fi mamă. Cele două femei se cunoscuseră la biserică
Crima haluncinantă, comisă de o femeie din Texas a uimit o lume întreagă. Aceasta şi-a omorât cu sânge rece cea mai bună prietenă, pe care o cunoştea de mai bine de un deceniu. Totul pentru a-i fura copilul.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.