Despre ce e vorba în Poziţia copilului?

Publicat în Dilema Veche nr. 474 din 14-20 martie 2013
Cealaltă vîrstă jpeg

Poziţia copilului este un film despre care s-a vorbit mult înainte de a putea fi văzut. Regula festivalurilor mari, care acceptă în competiţie doar filme a căror premieră în public nu a avut încă loc, are o raţiune destul de puţin precisă pentru mine, dar are, fără îndoială, consecinţe importante pentru viaţa filmului care e, în cele din urmă, premiat. Pe măsură ce Poziţia copilului se apropia de marele trofeu, se vorbea tot mai mult despre el. Cînd l-a luat, s-a vorbit numai despre el. 

Din discuţiile publice de dinaintea premierei bucureştene, am putut afla o grămadă de lucruri despre Poziţia copilului. După ce am văzut filmul, am putut să mă minunez. Cam tot ce reţinusem că se spusese despre film, s-a dovedit a nu fi adevărat. De pildă, s-a tot spus că finalul filmului e surprinzător. Nu e! Finalul este foarte bun tocmai pentru că e în logica internă a filmului – oricare alt final ar fi distrus tot ceea ce spune filmul de fapt. Barbu face ce trebuie să facă atunci cînd spune „Mamă, deblochează-mă, te rog!“ – replica ce rezumă cel mai bine filmul. Şi Cornelia face ce trebuie să facă, apăsînd, fără vorbe, butonul care deblochează uşa fiului ei. Ieşirea lui Barbu din maşina protectoare, ca să facă faţă celui mai greu moment din viaţă – anume tatălui distrus al copilului pe care l-a omorît în acel accident – este, iarăşi, exact ceea ce trebuia să se întîmple. Prin urmare, finalul nu e deloc surprinzător. Apoi, un pătimaş comentator politic, recent convertit şi cu pretenţii la cinema, ne-a spus că e un film despre o beizadea care păţeşte unele lucruri şi se dă pe brazdă. Cei care, voit sau nu, i-au urmărit comentariile social-politice, au băgat, desigur, de seamă că tema beizadelei îi este dragă, îi produce delicii aparte. Omul scrie cuvîntul „beizadea“ cu creionul apăsat pe pagină pînă îi rupe vîrful şi tot nu se lasă pînă nu găureşte şi pagina. Pentru el, orice tînăr venit dintr-o familie cu stare, care conduce bolizi cu viteză pe străzile României, este o beizadea – adică o fiinţă respingătoare, un criminal in nuce, o toxină socială care miroase a Dior, personificarea tupeului iresponsabil absolut. Doar că Poziţia copilului nu este deloc despre o beizadea. Barbu, aflăm din film, este un tînăr mai degrabă retras, anxios, pe punctul de a-şi termina doctoratul în chimie (deci, un băiat de şcoală, nu de Dorobanţi), un tînăr care vrea să o rupă cu mama lui dominatoare. Accidentul nu îl cuminţeşte (căci nu avem nici un indiciu că nu era cuminte înainte), ci îl dumireşte. Îl dumireşte că, încercînd să stabilească normalul în relaţia cu mama lui, face ceea ce trebuie. Accidentul nu îi schimbă lui Barbu die Weltanschauung, ci îi arată calea dureroasă spre independenţă. Setezi normalul în raport cu mama ta, în momentul în care asumi propriile culpe şi nu o mai laşi să le asume ea pentru tine.

Alţii spun că este un film despre corupţia din România. Este – exact în aceeaşi măsură în care Moartea domnului Lăzărescu este un film despre sistemul sanitar din România. 

Cei mai mulţi, însă, cauţionaţi şi de o declaraţie a regizorului Călin Netzer în acest sens, spun că e vorba despre relaţia disfuncţională dintre o mamă dominatoare şi fiul ei. Pînă şi site-ul specializat cinemagia.ro crede la fel, prezentînd astfel filmul: „Poziţia copilului vorbeşte cu emoţie, dar şi cu umor, despre relaţia dintre o mamă dominatoare şi fiul ei adult. Poziţia copilului este un film despre traumele sufocării copiilor prin dragoste, despre amprentele pe care le lasă părinţii asupra personalităţii copiilor...“ Ei bine, nici asta nu mi s-a părut a fi principala miză a filmului. 

Acum, dacă tot s-au pronunţat atît de mulţi despre ce cred ei că e vorba în acest film, nu mă pot abţine nici eu: cred că e vorba despre efortul unei familii – cu probleme, desigur, dar ce familie nu are probleme pe lumea asta? – de a repara ireparabilul. Şi, în acest efort, se vădeşte, cu chipul său perfid, statul. Statul care este înfricoşător şi cînd face justiţie, şi cînd nu face justiţie; şi cînd e manipulabil sau corupt, şi cînd nu e. Autori antici, pe care nu-i voi aminti aici, de teamă să nu fac micul meu text să fie mai preţios decît este de fapt, au meditat consistent despre felul în care polisul a apărut ca o evoluţie a tribului care, la rîndul său, a apărut ca o evoluţie a familiei. De la ei începe o lungă tradiţie intelectuală în cadrul gîndirii politice, care vorbeşte despre confruntarea dintre logica cetăţii şi logica familiei. Familia, legătura de sînge, este cel mai trainic element de coeziune socială. Ea se manifestă cu putere şi acum, după sute de mii de ani în care toate celelalte s-au schimbat în viaţa oamenilor. Fie că nu ne place (cînd devine nepotism în treburile publice, de pildă) sau ne place (cînd se manifestă ca protecţie a părinţilor în vîrstă, către copii lor maturi, de pildă), familia este, pe mai departe, focarul unei energii centripete colosale. Că această energie produce aberaţii prin intensificarea ei dincolo de ceea ce convenim noi, la un moment dat, că e normal, este discuţia colaterală pe care o face filmul. Dar ceea ce avem ca subiect major în Poziţia copilului este confruntarea unei familii păstrate în unitatea ei de o mamă/soţie tenace, exagerat de protectoare, (poate chiar patologică pentru o lume care gîndeşte freudina fără să-l fi citit neapărat pe Freud), cu o procedură publică de pedepsire a unui membru al acestei familii de către stat. Un stat, desigur, la fel de disfuncţional ca şi familia care se apără. Dar e mult mai bine că mergeţi să vedeţi filmul, pentru că e foarte posibil ca eu să văd altceva decît veţi vedea dumneavoastră acolo. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Jobul plătit cu 500 de lei pe zi, dar refuzat de mulți în România. „În Italia se dau doar 40 de euro pentru asta”
România e printre țările cu cele mai mici salarii din UE, însă există și slujbe bine plătite, la care însă nimeni nu se înghesuie. Spre exemplu, există oameni dispuși să-și plătească angajatul cu 500 de lei pe zi, însă nu au întotdeauna pe cine.
image
Cum a ajuns un bărbat să fie sechestrat timp de 7 zile într-un club de masaj erotic din Centrul Vechi al Capitalei
O inedită metodă de înșelăciune a fost pusă în practică în Centrul Vechi al Capitalei, iar victimă a căzut un bărbat. Individul tras pe sfoară a fost privat de libertate timp de șapte zile și ținut într-un club de masaj erotic din Centrul Vechi.
image
Românii din diaspora îi acuză pe cei din țară că au votat greșit: „Pe câți bănuți v-ați vândut?” VIDEO
O româncă stabilită în Germania și-a exprimat frustrarea și indignarea față de rezultatele alegerilor din 9 iunie, într-un videoclip postat pe TikTok, devenind rapid viral pe rețelele sociale. Femeia critică dur alegerea concetățenilor săi.

HIstoria.ro

image
Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, anchetat şi împuşcat în URSS
La începutul lui octombrie 1937, Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, e chemat la Moscova pentru a răspunde unei anchete a Kominternului.
image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.
image
De ce au ajuns sovieticii primii la Berlin?
Pe 16 decembrie 1944, în condiții meteo nefavorabile, Wehrmachtul a declanșat o masivă contraofensivă împotriva trupelor americane dispuse în zona Ardenilor din Franța, Belgia și Luxemburg.