Departe de muntele vrăjit
Instalatorul polonez din Elveţia e neamţ. Tabloidul Blick îşi întreabă cititorii dacă nu s-au săturat de "aceşti muncitori ieftini, cu o expresie arogantă şi cu o încredere în sine deloc îndreptăţită". E o componentă a campaniei elveţiene împotriva nemţilor care caută un serviciu cu un salariu decent. E adevărat, în ultimii ani, numărul germanilor atraşi de viaţa din Elveţia a crescut: salariile sînt cu o treime mai mari, impozitele sînt mai mici şi sistemul de securitate socială e mai bun decît în Germania. Chelneri, muncitori în construcţii, medici şi avocaţi, ei ocupă locurile libere "furîndu-ni-le nouă", spun elveţienii nemulţumiţi, pentru că lăcomia noilor-veniţi scade nivelul general al salariilor. 43% dintre elveţieni îi consideră pe germani aroganţi şi 42% găsesc că au destule motive să se plîngă de prezenţa lor, adaugă Kate Connolly în Observer (25 martie 2007). Germanii spun că sînt insultaţi pe stradă şi în restaurante de către elveţienii consideraţi oameni paşnici. Nemţilor li se spune "Gashahn", referinţă la camerele de gazare (elveţienii n-au avut de suferit de pe urma lor), sau "Nazikopf". Nemţi celebri - Michael Schumacher, Boris Becker, Theo Muller (baronul iaurtului) - s-au stabilit în Elveţia, dar imaginea lor nu influenţează percepţia asupra celorlalţi. "Naţiunile mari sînt considerate reci, arogante şi materialiste, cele mici deţin rezervele de căldură şi sentimente omeneşti", afirmă Peter von Matt, expertul în problema germană din Zürich. Probabil că sentimentele omeneşti şi căldura degajată de ele au inspirat clipul televizat care înfăţişează întîi steagul naţional elveţian vălurit de briză, iar în fundal, blînd, notele imnului naţional. Idila e întreruptă de un bubuit sonor, crucea roşie de pe fondul alb se transformă în culorile steagului german: roşu, negru, auriu. O voce feminină întreabă: "Cîţi nemţi mai poate să cuprindă Elveţia?". Sanatoriul de la Davos din romanul lui Thomas Mann e tot pe muntele vrăjit. ( M. B. )
