Decreţeii la putere!
Între copiii lumii, noi sîntem un caz aparte. Am venit pe lume în gaşcă. Nu sîntem o întîmplare: pe dosarul nostru se poate pune sentinţa "viaţă cu premeditare". Am ieşit din încrucişarea a doi părinţi şi-o bucată din Monitorul Oficial, însă nu ne plac prea mult hîrtiile. Nu sîntem decît rar oficiali şi aproape deloc oficialităţi. Am învăţat să ne dăm după vremuri, chiar şi cînd vremurile sînt bune. Ştim ce vrem, însă facem ce vor alţii. E simplu: generaţia mea n-are puterea în ţara pe care o duce în spate. Şi chiar o ducem în spate pe bune, în ciuda voinţei ei de a mai sta puţin să se odihnească. Se întîmplă de mulţi ani. La început, ţara a fost chiar violentă: cînd am încercat s-o urnim, după iarna naşterii noastre, a chemat minerii şi s-a întors pe partea ailaltă. Şi-a tratat ipohondriile cu bitter suedez, năduşeala cu Titan Ice şi sărăcia cu cuponul de privatizare. Şi-a încercat apoi flerul în investiţii la Caritas şi inteligenţa politică în Partidul Vatra Românească. Pentru entertainment, s-a dat cu săniuţa de pe cutia de votcă şi-a aplaudat de pe margine, la zilele de naştere ale bătrînilor care ne conduceau. În vremea asta, noi ne-am lăsat păgubaşi, am emigrat, am făcut business sau ne-am apucat de băut. În douăzeci de ani, generaţia mea a crescut copii şi guşi, cifre de afaceri şi frustrări, apetit pentru şpagă şi principii morale din cărticica roşie a multinaţionalei. Nu sîntem nişte îngeri şi nu se poate pune bază pe noi pentru vreo reformă morală. Decreţeii sînt în stare de ticăloşii mai mari decît media cetăţenilor, tocmai pentru că presiunea ălorlalţi ne-a făcut de mici competitivi. În liceu, clasele ajungeau pînă la R, în facultate mai adăugaseră cîteva grupe, la mare ne dădeau voie să dormim şi zece într-o cameră, cu şpagă. Însă fiecare ştia sigur: numărul de locuri bune e constant, indiferent de populaţie. Aşa că ne-am obişnuit să dăm din coate şi-n somn. Acum cîţiva ani, un autor american argumenta că Ceauşescu şi-a făcut-o cu mîna lui cînd a semnat decretul: generaţia pe care a forţat-o să se nască a fost cea care l-a măturat, într-un acces de furie de sfîrşit de adolescenţă, cînd nu mai ai nevoie de părinţi spirituali. Ei bine, e cazul acum să terminăm ce-am început, noi şi agenturile străine. E cazul să punem mîna pe putere pentru noi, în interesul nostru. E cazul să avem yahtul, nu doar să-i ridicăm pînzele. Să potrivim oglinda din scaunul şoferului, nu să lustruim maşina altora. Să conducem, nu doar să luăm notiţe pentru meeting-report. În business a început deja: la 40 de ani, decreţeii controlează deja miliarde de dolari. În ei au avut încredere doar rudele sau multinaţionalele. În politică, ţara n-are încredere decît în tablouri în ulei. Decreţeii stau la rînd după progresele medicinei, care promite să nu fie nevoie să schimbăm peisajul politic pînă, hăt, prin 2020! Staţi liniştiţi la locurile voastre, nu moare nimeni! Ăsta e mesajul alegerilor din acest an. Şi la el trebuie să răspundem cu cîtă putere avem: da, dar noi cînd trăim? Părinţii noştri au aşteptat cancerul Lui şi-a venit Revoluţia. Acum, generaţia noastră aşteaptă ca alţii să se implice şi să rezolve. Laşitatea e ca şi salteaua-minune: se mulează pe corp şi odihneşte minunat. Problema e unde te trezeşti. Să ne aducem aminte cine sîntem. Nu ne-am născut neapărat din dragoste (deşi nimeni n-o exclude). Nu ne-am născut din spaima părinţilor de bătrîneţe fără un sprijin, ca în Africa. Nu ne-am născut din patriotism, tradiţie, bunăstare. Nu ne-am născut pentru că părinţii noştri au vrut neapărat să ne aibă. Noi ne-am născut dintr-o semnătură. Şi acum mai avem nevoie de ceva: o ştampilă pe un vot. Un vot cu o singură regulă: nimic peste 40 de ani! Şi, ca să mă credeţi că îndemnul e unul cu totul şi cu totul altruist, vă spun că eu cel puţin am trecut deja de bariera pe care o visez acum ridicată între Noi şi Ei... Cu toate astea, anul ăsta am să votez vîrsta, nu ideologia. Oricum n-are nici un rost: dreapta noastră pune taxe şi populiştii se bat cu ele: ce naiba să mai înţelegi de aici? Nimic. Nu e de înţeles, e de schimbat generaţia. Trăiască victoria în alegeri a decreţeilor! Pentru o lume mai bună - şi-n nici un caz mai dreaptă!
