Declaraţia istorică, zece zile după...

Publicat în Dilema Veche nr. 627 din 25 februarie - 2 martie 2016
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

A fost bine că am lăsat să curgă, iată, aproape zece zile de la întîlnirea Patriarhului Moscovei și al Întregii Rusii cu Papa, înainte de a comenta Declarația lor comună. În lumea în care trăim, în zece zile piere orice, după cum se naște orice. După zece zile de buletine de știri, talk-show-uri, declarații și contradeclarații, dezvăluiri și contradezvăluiri, războaie și meciuri Champions League, adică după zece zile obișnuite, acel eveniment care ne fusese prezentat ca fiind „istoric“, „unic“, „primul“, aproape se uită. Zece zile, în lumea de azi, înseamnă perspectiva decisivă, care poate ucide sau consacra definitiv un eveniment. Orice ni se întîmplă trebuie supus probei celor zece zile – dacă după zece zile mai are relevanță, atunci poate fi important, dacă nu, nu. De acord, este încă o dovadă că, vorba unui Părinte al Bisericii, lumea în care trăim e un Rai trist. Dar pe o insulă ca un Paradis delabrat, parte excentrică a marelui nostru Rai trist, Papa Francisc și Patriarhul Kiril au decis să se întîlnească și să semneze o Declarație comună.

Și mai e un motiv pentru care mă felicit că am așteptat să se scurgă cîteva zile de la această întîlnire: am putut vedea primele reacții ale contemporanilor mei. Cam toți comentatorii au subliniat substratul ideologic și pretenția geostrategică a întîlnirii. Ideologic vorbind, s-au întîlnit un socialist (Papa Francisc) și un naționalist-populist, un narodnic (Patriarhul rus). Afinitățile ideologice între cei doi sînt evidente, doar că ar fi incorect să le considerăm decisive. Adevărul este că Patriarhul Kiril a început de mult timp o apropiere de catolici – avea relații personale excelente cu precedentul Papă, care numai socialist nu era, a semnat documente comune extrem de interesante cu primatul catolic al Poloniei, l‑a urcat în scaunul de „ministru de Externe“ al Bisericii Ruse pe Episcopul Hilarion Alfeiev etc. Dovadă a acestei orientări sînt criticile scrîșnite pe care le primește mai tot timpul din partea conservatorilor ortodocși ruși, ceea ce l-a și îndemnat să precizeze în mai multe rînduri că nu vrea unirea Bisericii sale cu Biserica Catolică, ci vrea o prietenie între cele două Biserici pentru a crea un front comun împotriva ateismului și anticlericalismului tot mai militant. Acum, însă, cu un Papă atît de „stîngist“ și de disponibil pentru statutul de „star al săracilor“, Patriarhul Kiril a găsit o excelentă oportunitate să facă un pas înainte pe calea acestei împrieteniri. În privința pretențiilor geostrategice ale întîlnirii de la Havana, cred că exagerează toți cei care îi atribuie puteri și decizii de magnitudine. Nu cred că problemele geostrategice ale lumii (războiul din Siria, asediul refugiaților asupra Europei, războiul din Ucraina etc.),  menționate de altfel în Declarația comună, își vor schimba cumva cursul după ce Papa și Patriarhul au semnat-o și s‑au îmbrățișat.

De asemenea, tocmai pentru că bine au făcut-o toți comentatorii, trec repede peste legăturile dintre Patriarhul Kiril și Vladimir Putin – toată lumea le știe, iar cei doi lideri ruși nu le ascund deloc. Subliniez, însă, că din această perspectivă, mai ales în pasajul referitor la greco-catolici și în cel referitor la Ucraina din Declarația comună, un intransigent ar putea ghici unele concesii făcute Moscovei de Sfîntul Scaun. Dar diplomația nu este locul potrivit pentru intransigență, iar diplomația bisericească încă și mai puțin. În orice caz, nu greșim dacă spunem că o fi semnat Papa Francisc această Declarație cu Patriarhul Kiril, dar în unele dintre cele 30 de paragrafe textele par a fi, mai degrabă, negociate cu Krem­linul lui Putin decît cu Biserica Ortodoxă Rusă.

Altfel, Declarația comună din 12 februarie este un document ambițios, pe măsura forței celor doi semnatari. Sînt trecute în revistă toate problemele contemporane cu impact direct asupra conștiinței creștine a lumii, iar soluțiile livrate și pozițiile adoptate sînt atent, diplomatic, exprimate. Cînd spun „atent, diplomatic“ nu vreau să spun ambiguu, neangajant, în mai multe ape. În Declarație, accentele sînt pur și simplu foarte adecvat distribuite – acolo unde cei doi au vrut să fie categorici au fost, acolo unde au vrut să lase loc au lăsat, acolo unde au vrut să sugereze au sugerat și acolo unde au vrut să lovească au lovit.

În ceea ce mă privește, dacă nu uit că săptămîna trecută am promis să plasez lectura Declarației din unghiul adevărurilor periculoase, mă opresc asupra punctului 16. Iată-l: „Procesul integrării europene, care a început după secole de conflicte sîngeroase, a fost primit de mulți cu speranță, ca o garanție a păcii și securității. Totuși, noi invităm la vigilență împotriva unei integrări care se debarasează de identitățile religioase. Rămînînd deschiși către contribuția oricărei religii la civilizația noastră, este convignerea noastră că Europa trebuie să rămînă credincioasă rădăcinilor ei creștine. Chemăm pe toți creștinii din Estul și Vestul Europei să se unească în mărturisirea lui Iisus și a Evangheliei, astfel încît Europa să-și poată păstra sufletul, format în două milenii de tradiție creștină.“

Spuneam săptămîna trecută că adevărul periculos este acel adevăr care presupune o opțiune. Este, poate, consternant că, vorbind despre civilizația europeană, am ajuns să considerăm afirmarea caracterului ei creștin ca pe o opțiune. 

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Motanul-vedetă de pe Muntele Ceahlău. Portocală cutreieră cabanele la 2.000 metri altitudine. „E mai tare decât caprele negre“ FOTO
Portocală, un motan botezat de turiști cu acest nume după culoarea blănii, pare că-i la el acasă pe Muntele Ceahlău, fiind întâlnit prin preajma cabanelor.
image
Pacostea care a terorizat Parisul și New York-ul „se mută” la București. „A fost un chin până au scăpat de ele”
Piața imobiliară dă semne de declin în București și în marile orașe ale țării. Pe lângă prețurile imense și problemele cauzate de lipsa finanțării bancare, cei care vor să-și cumpere un apartament riscă să se confrunte și cu o nouă problemă, greu de imaginat până de curând
image
Hagi „fierbe“: Ianis, amenințat cu excluderea de la Euro 2024! Declarațiile care nasc o situație explozivă
Selecționerul Edward Iordănescu e „mut“ după calificarea la Campionatul European. În schimb, tatăl său tocmai l-a băgat într-o situație delicată, nominalizând jucătorii care n-ar merita să fie la turneul final, date fiind situațiile lor actuale la echipele de club.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.