Decembrie murdar

Publicat în Dilema Veche nr. 619 din 24 decembrie 2015
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Î n fiecare an e la fel. Cum se apropie 22 decembrie, încep discuțiile despre Revoluție. Despre eroism, jertfă, curaj, despre nopțile Timișoarei de dinainte de 22 decembrie, despre baricada de la Inter, despre imensa revărsare de oameni care l-a alungat pe Ceaușescu, despre zilele miraculoase de după 22 decembrie, în care românii au fost mai solidari și mai buni ca niciodată pînă atunci, se vorbește tot mai puțin, tot mai formal, tot mai lozincard. În schimb, se vorbește tot mai viu și mai autentic despre servicii secrete, Gorbaciov, comploturi, Malta și altele asemenea.

În fiecare decembrie, presa anunță mari și incredibile dezvăluiri despre Revoluție: se rupe tăcerea, personajele esențiale vorbesc în sfîrșit, tot ce nu știam vom afla acum, nimic nu e cum credeam noi! Ziarele și televiziunile, adevăratele tainițe de adevăr ale nației, ne spun cum a fost de fapt. Și ce aflăm? Exact aceleași lucruri pe care le-am aflat, tot ca imense dezvăluiri, acum un an, acum doi ani, acum trei ani, acum patru ani… Aflăm, de fapt, versiunea șefilor Securității lui Ceaușescu despre evenimentele care l-au doborît pe șeful lor. Iar versiunile Securității, o instituție antrenată să mintă, o instituție cu sînge de români pe mîini, instrumentul principal de teroare al regimului comunist împotriva românilor, ne sînt livrate drept adevăruri. În fiecare an rup tăcerea aceiași foști generali sau colonei de Securitate care ne spun, iarăși și iarăși, același lucru. Ei sînt însoțiți, în gest tandru recunoscător, de istorici, analiști, ziariști, editorialiști, toți cititori în stele, care ne spun că nu e cum credeam noi. 

Teza lor, în esență, este că nu românii l-au dat jos de Ceaușescu, ci dușmanii României, care erau doi: Ungaria (care voia Ardealul) și URSS (care ne voia suveranitatea). Totul s-a pus la cale la întîlnirea Bush-Gorbaciov din Malta. Românii, fără să știe bine ce fac, au fost doar asmuțiți, precum niște căței înfometați, asupra stăpînului. Securitatea, care știa bine ce face, că ea știa tot, lupta cu acești oribili dușmani. Credeați că Securitatea a fost poliția politică a lui Ceaușescu? Nici vorbă! Securitatea păzea țara! Cît despre Ceaușescu, deducem că nici pe el nu dădea multe parale, tratîndu‑l instituțional, cum am zice azi, ba chiar abandonîndu-l la momentul culminant. Și Securitatea era supărată pe el că nu dădea mîncare poporului, dar lucra cu el pentru că era șeful statului, comandant suprem și n-ai cum să aperi țara fără comandant suprem. Tot ce s-a întîmplat în decembrie 1989 la Timișoara, Cluj, București, Iași, Brașov, Sibiu și în alte părți ale României au fost niște înscenări, niște iluzii, niște diversiuni, o mare păcăleală. Iar morții și răniții, niște proști. Dacă chiar or fi fost. 

D e altfel, din evaluarea Securității reiese că totul era bine în România pe care ei o stăpîneau. Sigur, înfometarea poporului era o mică exagerațiune la care s-ar fi putut lucra, dar în rest, totul era minunat, o fericire, un rai! Dacă s-ar fi dat de mîncare, România aceea, de dinainte de 1989, era perfectă! La o adică, nici Ceaușescu nu era rău, dar cam îmbătrî­nise și zgripțuroaica de nevastă-sa îl domina și-l îndemna la rele. Dacă era după români, vrea să zică Securitatea, Ceaușescu nu ar fi căzut. Tot luptînd cu sovieticii și ungurii, Securitatea trebuia să lupte și cu disidenții. Puțini cîți erau, toți erau plătiți fie de unguri, fie de sovietici. Ideea că cineva protesta de bună-credință împotriva lui Ceaușescu este, în logica Securității, exclusă. Oricine cerea libertate în țara lui Ceaușescu nu putea fi decît plătit de unguri sau de sovietici – aceasta este axioma Securității și cheia care „descifrează“ tot ce se întîmpla în România anilor 1980-1989. 

Această teză are șanse uluitoare de acreditare publică pentru că speculează abil un fapt incontestabil și o trăsătură tîmpită a firii românului. Faptul incontestabil este că, imediat după Revoluție, puterea a fost preluată de un regim ciudat, gorbaciovist, repede rămas orfan și singur pentru că Sovietele, cu tot cu Gorbaciov, aveau să se prăbușească foarte curînd (1991) și nici un alt regim asemănător nu se mai născuse în Europa de după prăbușirea Zidului. Între dărîmăturile atîtor prăbușiri istorice, regimul de la București rămăsese o construcție bizară, care nu semăna cu nimic și nu ducea nicăieri, care nu mai putea merge înapoi, dar nici nu voia să meargă înainte. Marea majoritate a românilor au o părere foarte proastă despre evoluțiile politice postdecembriste. Cei mai mulți sînt revoltați de jaful anilor 1990, patul germinativ al corupției gigantice din anii 2000. Acest fapt incontestabil este prezentat ca o probă a tezei Securității despre Revoluția din 1989. 

În al doilea rînd, psihologic, teza Securității despre evenimentele din decembrie 1989 are ecou în sufletul românesc pentru că mizează pe vinovăția latentă, ascunsă sub conștiința lașității generalizate a poporului român, care, de altfel, a făcut posibil dezmățul dictatorial ceaușist. Să ne amintim! Înainte de 1989, Securitatea avea grijă să răspîndească zvonul că opozanții sînt fie nebuni, fie trădători. Manevra era abilă și perversă, pentru că oamenii din jurul cuiva care protesta public împotriva regimului aveau nevoie de paliative pentru propria lor, enormă, lașitate. Cum să admiți că aproapele tău e curajos și tu ești laș? Nu-i așa că te liniștește să spui că el e nebun și tu ești sănătos la cap? Nu-i așa că e mai ușor și mai bine să spui că el e trădător și de-aia protestează, în vreme ce tu, onest, nu ai „spatele“ nu știu căror servicii străine și de-aia taci și înduri, ba chiar aplauzi propria ta umilire? Securitatea doar lansa, șoptit, prin unul sau doi agenți de influență, zvonul că opozantul e nebun sau că e plătit de unguri ori de ruși. Apoi, zvonul era purtat cu convingere în tot orașul de mii de oameni, din gură-n gură, explicînd, astfel, în subtext, de ce ei nu se revoltă – doar nu te iei după un nebun sau după un trădător? 

Exact același mecanism ticălos încearcă să fie pus la lucru în fiecare an de după 1989, în decembrie. Doar că zvonul nu mai este răspîndit din gură-n gură, căci acum există presa, sfînta presă! În fond, pe străzi, în decembrie 1989, au fost puțini români. Cei care au stat în case trebuie să‑și liniștească, cumva, conștiința pasivității. Iar teza că Revoluția din decembrie a fost o păcăleală sîngeroasă vine perfect. De aceea tot mai mulți oameni o asumă, o răspîndesc, o cred.

G áspár Miklós Tamás (da, un ungur!) scria intelectualilor români, acum vreo douăzeci de ani, că „România ar fi avut posibilități uriașe pentru crearea propriului mit democratic – este vorba despre Revoluția din 1989.“ Ardoarea cu care atît intelectualitatea democratică de atunci, cît și rămășițele Securității de azi s-au grăbit să convingă lumea că „revoluția, de fapt, nici n-a avut loc, că a fost vorba de o scamatorie, de un miraj, de o înșelătorie, de o jonglerie“ este uimitoare, totuși. În final, am reușit să escamotăm „cea mai mare faptă istorică a poporului român numai pentru faptul că, la fel ca în toate revoluțiile, a existat prea multă fanfaronadă, exagerare, pălăvrăgeală și haos“. O ciudată alianță împotriva Revoluției din decembrie 1989 s-a alcătuit între cei împotriva cărora ea s-a desfășurat, cei care nu au participat la ea și cei care au participat la ea, dar n-au fost mulțumiți de regimul imediat instalat în vidul de putere generat de victoria ei. Aceste trei categorii alcătuiesc enorma majoritate a poporului român, așa că sînt șanse foarte mari ca cea mai însemnată faptă istorică săvîrșită de români în a doua jumătate a secolului XX să rămînă, în istorie, ca o farsă. Și se lucrează la asta din greu, an de an, mai ales în decembrie. Nu cumva să ne cuprindă vreo emoție patriotică amintindu-ne acele zile sublime și eroice!

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Megastructura uriașă pentru care Ceaușescu a plătit 60 de tone de aur pur. Este unicat în România și funcționează și astăzi
La granița de nord a României se află una dintre cele mai impresionante mega-structuri a epocii comuniste. Barajul de la Stânca-Costești este un colos de beton care a costat câteva tone de aur și este al treilea ca mărime din Europa. Acum este un adevărat paradis natural.
image
EXCLUSIV. Elena Lasconi: „Dacă voi fi președintele României, voi fi un președinte pentru popor, din popor și nu din colivie”
Candidată la președinția USR și văzută ca potențial candidat la alegerile prezidențiale, Elena Lasconi a vorbit într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul” despre relația cu Dominic Fritz, despre cum s-a decis să candideze la președinția USR și dacă e România pregătită să aibă o femeie-președinte.
image
Ce este sistemul Patriot. Plusurile și minusurile armamentului american cu preț exorbitant
Patriot este unul dintre cele mai avansate sisteme de apărare aeriană disponibile, capabil să intercepteze atât rachete cât și aeronave avansate. Principala provocare a sistemului este costul uriaș - o baterie Patriot nouă ajunge la 1 miliard de euro.

HIstoria.ro

image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: