Decembrie murdar

Publicat în Dilema Veche nr. 619 din 24 decembrie 2015
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Î n fiecare an e la fel. Cum se apropie 22 decembrie, încep discuțiile despre Revoluție. Despre eroism, jertfă, curaj, despre nopțile Timișoarei de dinainte de 22 decembrie, despre baricada de la Inter, despre imensa revărsare de oameni care l-a alungat pe Ceaușescu, despre zilele miraculoase de după 22 decembrie, în care românii au fost mai solidari și mai buni ca niciodată pînă atunci, se vorbește tot mai puțin, tot mai formal, tot mai lozincard. În schimb, se vorbește tot mai viu și mai autentic despre servicii secrete, Gorbaciov, comploturi, Malta și altele asemenea.

În fiecare decembrie, presa anunță mari și incredibile dezvăluiri despre Revoluție: se rupe tăcerea, personajele esențiale vorbesc în sfîrșit, tot ce nu știam vom afla acum, nimic nu e cum credeam noi! Ziarele și televiziunile, adevăratele tainițe de adevăr ale nației, ne spun cum a fost de fapt. Și ce aflăm? Exact aceleași lucruri pe care le-am aflat, tot ca imense dezvăluiri, acum un an, acum doi ani, acum trei ani, acum patru ani… Aflăm, de fapt, versiunea șefilor Securității lui Ceaușescu despre evenimentele care l-au doborît pe șeful lor. Iar versiunile Securității, o instituție antrenată să mintă, o instituție cu sînge de români pe mîini, instrumentul principal de teroare al regimului comunist împotriva românilor, ne sînt livrate drept adevăruri. În fiecare an rup tăcerea aceiași foști generali sau colonei de Securitate care ne spun, iarăși și iarăși, același lucru. Ei sînt însoțiți, în gest tandru recunoscător, de istorici, analiști, ziariști, editorialiști, toți cititori în stele, care ne spun că nu e cum credeam noi. 

Teza lor, în esență, este că nu românii l-au dat jos de Ceaușescu, ci dușmanii României, care erau doi: Ungaria (care voia Ardealul) și URSS (care ne voia suveranitatea). Totul s-a pus la cale la întîlnirea Bush-Gorbaciov din Malta. Românii, fără să știe bine ce fac, au fost doar asmuțiți, precum niște căței înfometați, asupra stăpînului. Securitatea, care știa bine ce face, că ea știa tot, lupta cu acești oribili dușmani. Credeați că Securitatea a fost poliția politică a lui Ceaușescu? Nici vorbă! Securitatea păzea țara! Cît despre Ceaușescu, deducem că nici pe el nu dădea multe parale, tratîndu‑l instituțional, cum am zice azi, ba chiar abandonîndu-l la momentul culminant. Și Securitatea era supărată pe el că nu dădea mîncare poporului, dar lucra cu el pentru că era șeful statului, comandant suprem și n-ai cum să aperi țara fără comandant suprem. Tot ce s-a întîmplat în decembrie 1989 la Timișoara, Cluj, București, Iași, Brașov, Sibiu și în alte părți ale României au fost niște înscenări, niște iluzii, niște diversiuni, o mare păcăleală. Iar morții și răniții, niște proști. Dacă chiar or fi fost. 

D e altfel, din evaluarea Securității reiese că totul era bine în România pe care ei o stăpîneau. Sigur, înfometarea poporului era o mică exagerațiune la care s-ar fi putut lucra, dar în rest, totul era minunat, o fericire, un rai! Dacă s-ar fi dat de mîncare, România aceea, de dinainte de 1989, era perfectă! La o adică, nici Ceaușescu nu era rău, dar cam îmbătrî­nise și zgripțuroaica de nevastă-sa îl domina și-l îndemna la rele. Dacă era după români, vrea să zică Securitatea, Ceaușescu nu ar fi căzut. Tot luptînd cu sovieticii și ungurii, Securitatea trebuia să lupte și cu disidenții. Puțini cîți erau, toți erau plătiți fie de unguri, fie de sovietici. Ideea că cineva protesta de bună-credință împotriva lui Ceaușescu este, în logica Securității, exclusă. Oricine cerea libertate în țara lui Ceaușescu nu putea fi decît plătit de unguri sau de sovietici – aceasta este axioma Securității și cheia care „descifrează“ tot ce se întîmpla în România anilor 1980-1989. 

Această teză are șanse uluitoare de acreditare publică pentru că speculează abil un fapt incontestabil și o trăsătură tîmpită a firii românului. Faptul incontestabil este că, imediat după Revoluție, puterea a fost preluată de un regim ciudat, gorbaciovist, repede rămas orfan și singur pentru că Sovietele, cu tot cu Gorbaciov, aveau să se prăbușească foarte curînd (1991) și nici un alt regim asemănător nu se mai născuse în Europa de după prăbușirea Zidului. Între dărîmăturile atîtor prăbușiri istorice, regimul de la București rămăsese o construcție bizară, care nu semăna cu nimic și nu ducea nicăieri, care nu mai putea merge înapoi, dar nici nu voia să meargă înainte. Marea majoritate a românilor au o părere foarte proastă despre evoluțiile politice postdecembriste. Cei mai mulți sînt revoltați de jaful anilor 1990, patul germinativ al corupției gigantice din anii 2000. Acest fapt incontestabil este prezentat ca o probă a tezei Securității despre Revoluția din 1989. 

În al doilea rînd, psihologic, teza Securității despre evenimentele din decembrie 1989 are ecou în sufletul românesc pentru că mizează pe vinovăția latentă, ascunsă sub conștiința lașității generalizate a poporului român, care, de altfel, a făcut posibil dezmățul dictatorial ceaușist. Să ne amintim! Înainte de 1989, Securitatea avea grijă să răspîndească zvonul că opozanții sînt fie nebuni, fie trădători. Manevra era abilă și perversă, pentru că oamenii din jurul cuiva care protesta public împotriva regimului aveau nevoie de paliative pentru propria lor, enormă, lașitate. Cum să admiți că aproapele tău e curajos și tu ești laș? Nu-i așa că te liniștește să spui că el e nebun și tu ești sănătos la cap? Nu-i așa că e mai ușor și mai bine să spui că el e trădător și de-aia protestează, în vreme ce tu, onest, nu ai „spatele“ nu știu căror servicii străine și de-aia taci și înduri, ba chiar aplauzi propria ta umilire? Securitatea doar lansa, șoptit, prin unul sau doi agenți de influență, zvonul că opozantul e nebun sau că e plătit de unguri ori de ruși. Apoi, zvonul era purtat cu convingere în tot orașul de mii de oameni, din gură-n gură, explicînd, astfel, în subtext, de ce ei nu se revoltă – doar nu te iei după un nebun sau după un trădător? 

Exact același mecanism ticălos încearcă să fie pus la lucru în fiecare an de după 1989, în decembrie. Doar că zvonul nu mai este răspîndit din gură-n gură, căci acum există presa, sfînta presă! În fond, pe străzi, în decembrie 1989, au fost puțini români. Cei care au stat în case trebuie să‑și liniștească, cumva, conștiința pasivității. Iar teza că Revoluția din decembrie a fost o păcăleală sîngeroasă vine perfect. De aceea tot mai mulți oameni o asumă, o răspîndesc, o cred.

G áspár Miklós Tamás (da, un ungur!) scria intelectualilor români, acum vreo douăzeci de ani, că „România ar fi avut posibilități uriașe pentru crearea propriului mit democratic – este vorba despre Revoluția din 1989.“ Ardoarea cu care atît intelectualitatea democratică de atunci, cît și rămășițele Securității de azi s-au grăbit să convingă lumea că „revoluția, de fapt, nici n-a avut loc, că a fost vorba de o scamatorie, de un miraj, de o înșelătorie, de o jonglerie“ este uimitoare, totuși. În final, am reușit să escamotăm „cea mai mare faptă istorică a poporului român numai pentru faptul că, la fel ca în toate revoluțiile, a existat prea multă fanfaronadă, exagerare, pălăvrăgeală și haos“. O ciudată alianță împotriva Revoluției din decembrie 1989 s-a alcătuit între cei împotriva cărora ea s-a desfășurat, cei care nu au participat la ea și cei care au participat la ea, dar n-au fost mulțumiți de regimul imediat instalat în vidul de putere generat de victoria ei. Aceste trei categorii alcătuiesc enorma majoritate a poporului român, așa că sînt șanse foarte mari ca cea mai însemnată faptă istorică săvîrșită de români în a doua jumătate a secolului XX să rămînă, în istorie, ca o farsă. Și se lucrează la asta din greu, an de an, mai ales în decembrie. Nu cumva să ne cuprindă vreo emoție patriotică amintindu-ne acele zile sublime și eroice!

Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cultura de Internet (o însemnare – încă îndreptățită, cred – din 2008)
Atîta doar: cînd eşti în faza de învăţare, nu se cade să adopţi, ţanţoş, postura învăţătorului. Mai ai încă de butonat…
Frica lui Putin jpeg
Determinism geografic și decizie morală
Probabil, totuși, că determinismul geografic joacă un anume rol în judecățile noastre politice, sociale, culturale, dar, ca orice determinism, are limite. Iar cînd încercăm să vedem dincolo de ele, nu putem ignora o decizie morală, adică libertatea.
AFumurescu prel jpg
Națiuni (ne)rușinate
Practic, constat tot mai des că există atît oameni, cît și națiuni ce par complet străine conceptului de rușine.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Italian. Responsabil
Italia nu va fi locul în care suveranismul și izolaționismul s-au dus să moară. Însă, cel puțin pentru o vreme, cele două vor lăsa loc unui foarte necesar pragmatism.
O mare invenție – contractul social jpeg
RT France v. Consiliul Uniunii Europene
Apoi, această funcționare eficientă nu a sacrificat nici unul dintre principiile procesului echitabil. RT France a avut acces la Justiție, s-a bucurat de dreptul la apărare și de o analiză independentă și imparțială a motivelor și argumentelor prezentate.
640px Bathing at Talloires (Bagnade à Taillores) (The Swim) MET DP834430 jpg
Mașina de scăldat
Așa că pe la jumătatea secolului al XVIII-lea a fost inventată mașina de scăldat; o gravură păstrată într-o bibliotecă britanică din regiunea Yorkshire, datată cu anul 1736, ar fi prima imagine care surprinde niște oameni înotînd cu ajutorul mașinii de scăldat.
Iconofobie jpeg
O maladie necruțătoare
Egoismul (aproape că îmi vine să-i spun egotism și în română) reprezintă mult mai mult decît ne transmit dicționarele explicative. Constituie o maladie a spiritului, care te alienează sui generis, te îmbolnăvește de „tine însuți”.
„Cu bule“ jpeg
De dulce
Echivalența parțială dintre dulce și bun devine echivalență totală în anumite construcții, de exemplu în sintagma frați dulci(sau buni), adică frați avînd ambii părinți în comun, în opoziție cu frații vitregi.
HCorches prel jpg
O moarte care nu dovedește nimic
Ce legătură au toate astea cu rubrica de educație, cu statutul de prof, viața mea? Exilarea lui Ovidiu și atentatul asupra lui Rushdie sînt pledoarii pentru nevoia de a păstra în școală literatura pe primul loc – și subliniez, pe primul – ca importanță!
Un sport la Răsărit jpeg
David Popovici e om?
Cu cît rezultatele sînt mai mari şi mai departe de imaginaţia noastră apare umbra trişatului. Aşa şi cu David. Nu poate fi adevărat, susţin nu puţini. E ceva în neregulă. De unde a apărut?
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Hai, noi să trăim, că se pare că vom fi ultima generație de oameni înțelepți de pe lumea asta. După noi vin sociopații ăia care nu mai știu să vorbească între ei. Nu știu decît să stea cu ochii în telefon. Mă îngrozește treaba asta, zău.
640px Castle Kruja Albania 2004 07 08 jpg
Tirana și strănutul albanez – despre călătoria mea în Albania (I) –
Dimineața începe doar atunci cînd locuitorii orașului se întîlnesc pe la terase ca să-și bea cafeaua, însoțită mereu de un pahar de apă rece din partea casei, cafeaua nu se bea niciodată acasă.
15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.

Adevarul.ro

image
Cu cât vor creşte salariile bugetarilor. OUG cu majorări şi sporuri a fost retrasă, un nou proiect a fost publicat de Ministerul Muncii
Ministerul Muncii a publicat, miercuri, în dezbatere publică un nou proiect de ordonanţă de urgenţă, care prevede majorarea salariilor tuturor bugetarilor, începând din luna august, cu un sfert din diferenţa dintre salariul prevăzut pentru anul 2022 în legea salarizării bugetare şi cel din luna decembrie 2021.
image
Fetiţa luată de curenţi la Vama Veche, salvată de Salvamar. Plutea pe o saltea pneumatică, spre Bulgaria
Salvatorii din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) al Judeţului Constanţa au fost solicitaţi pentru salvarea unui minor care plutea pe o saltea pneumatică pe mare.
image
Misterul decesului unui opozant al lui Putin, găsit mort în SUA. Soţia neagă varianta sinuciderii, susţinută de o jurnalistă rusă
Dan Rapoport (52 de ani),  un om de afaceri cu dublă cetăţenie letonă / americană, care a făcut o mulţime de bani în Rusia înainte de a deveni un critic al lui Vladimir Putin, a fost găsit mort în SUA.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.
image
Iuliu Maniu, „un om de extremă rigiditate morală, în timp ce partidul s-a arătat dispus la tranzacţii“
Cea mai mare provocare politică internă PNŢ a primit-o nu de la muncitorii nemulţumiţi de scăderea salariilor și de șomaj sau de la opoziţia liberală, ci de la fostul principe Carol, îndepărtat de la tron prin actul din 4 ianuarie 1926.