De parcă tinerețea lor ar dura veșnic…

Publicat în Dilema Veche nr. 832 din 30 ianuarie - 5 februarie 2020
De parcă tinerețea lor ar dura veșnic… jpeg

Am căutat un subiect puternic pentru articolul de azi, un subiect care să se așeze ca o cremă de lustruit pantofii, uniform, într-un strat de eleganță lucioasă, peste realitate. Și-ar fi fost cîteva, dar apoi m-a obosit seriozitatea lor, într-o zi de sîmbătă, cînd scriu, sedus cumva de lentoarea specifică zilelor libere, chiar dacă lucrezi acasă la laptop, în preajma caloriferului.

Am întrerupt scrisul, răspunzînd la telefon unui prieten, profesor și el, dar în universitar. Vorbim diverse, un proiect pe care îl avem împreună, o școală de vară, mașini, renovări prin case, botezul fetiței altui prieten comun, o bază de curs pentru predarea limbii române străinilor etc. Ajungem și la ambiții administrative, pe care le comentăm puțin. Și el, și eu, în diferite etape ale vieții noastre, am fost în situația de a asuma sarcini administrative, avînd funcții care se sustrag procesului didactic propriu-zis. Îi spun că nu știu dacă m-ar mai interesa vreodată, deși, pentru a nu fi ipocrit, sînt de acord și că nu se știe niciodată cum ești situat de viață în altă perspectivă. Tot fără ipocrizie, firește că o funcție îți conferă avantaje, chiar dacă poate doar, sau în primul rînd, de imagine, de statut.

După ce am încheiat, mă întorc spre articol și mă întreb de ce. De ce simt că nu m-ar mai interesa cu adevărat? Ce e altceva sau altfel cînd ești la catedră, ce e preferabil în această ipostază?

Pe laptop am deschise o serie de alte documente. Ce muncesc acum, printre altele. Majoritatea se adresează elevilor. Sînt proiectele mele, manuale, cărți. De multe sînt al naibii de mîndru. Mai mîndru decît de aproape orice am reușit să fac ca inspector. Sigur, nu mulțumesc pe toată lumea, m-am confruntat și cu violențe ale unor reacții. Mult mai puține, infime, în raport cu aprecierile. Nu poți mulțumi pe toată lumea. Și poate că unele puteau fi mai bune. Nimeni nu e perfect. Dar cînd aprecierile sînt majoritare, ai un sentiment de tinerețe. Am făcut lucrurile acestea cît m-am priceput de bine, cît ne-am priceput, atunci cînd am lucrat în echipă. La ultimul seminar avut cu niște studenți în ianuarie, înainte de examenul lor la Pedagogie, m-au întrebat de ce scriu, spre exemplu, manuale. Merită? Efortul e mare, consumul e epuizant, apoi mai vine și cîte cineva care îți spune că ți-ai bătut joc de copii cu nu știu ce exercițiu sau cu nu știu ce definiție. Am avut răspunsul fără ezitare. Dincolo de drepturile de autor, mai e ceva. E sentimentul unei datorii pe care o ai într-o zonă de competență și de pasiune. Știi că poți face asta și nu împiedici pe nimeni să o facă mai bine decît tine, dacă poate. Ce le-am răspuns studenților? Că merită, pentru că sînt generații de elevi cărora vrei să fii sigur că le oferi șansa de a avea resursa cea mai bună, cît depinde de tine. Dacă cineva o poate face mai bine, nu stai piedică nimănui. Dar tu ai făcut ce a depins de tine.

Dar mai e ceva. Cînd scrii pentru copiii ăștia, ești mereu nevoit să te updatezi la lumea lor, la universul lor cotidian, de interese, de preocupări, de pasiuni. Sigur, dacă vrei ca ceea ce le transmiți să fie digerat mai ușor de ei, dacă vrei ca sentimentul lor să fie că învață pentru ei înșiși, nu pentru părinții și bunicii lor, dacă vrei ca învățarea să fie cît mai activă, mai asumată.

În plus, ceea ce spuneam mai sus, e mai ales un alt cîștig, inestimabil și egoist. Ca profesor, dacă reușești să te apropii cît mai empatic de lumea lor, e inevitabil să nu te încarci de energia lor, de suflul lor larg, specific vîrstei, de optimismul lor – de fapt, de tinerețe. Nu cunosc altă meserie care, prin acest avantaj, să fie mai generatoare de energie. N-am să fiu ipocrit. Desigur, e consumptivă. Desigur, îți și consumă energia. Dar e un quid pro quo, de fapt, extrem de profitabil. Intri în clasă, uneori prăbușit, obosit, nedormit și ceva de-acolo, din energia lor, din zîmbetul vreunuia, din sclipirea unei priviri, nu că îți șterge deprimarea, oboseala sau necazul, dar te face cumva să ridici și tu privirea din pămînt. Te obligă să fii încă o dată și tu tînăr, să fii încă o dată și tu optimist.

Într-una dintre clasele de a XI-a am o elevă de care îmi amintesc acum. Foarte inteligentă și cu talent la desen. Caietele ei au mereu diverse desene pe marginea notițelor. Aparent e o fire blazată, dar dacă o cunoști, în spatele acestei aparențe se ascunde ceva din energia universală, din curiozitatea lumii întregi. Mereu își ia notițe în afara schemelor notate de mine pe tablă sau a ceea ce le spun explicit să noteze în caiet. Scrie doar cu creionul și stă în prima bancă. Ia notițe după orice cuvînt al meu și pune alături un desen. De obicei se lasă pe scaun în jos, aproape întinzîndu-se, fiind ea și foarte înaltă, depășindu-mă cu un cap. Dar ce vreau să spun e că întotdeauna, dar absolut întotdeauna cînd intru în clasă mă privește cu un zîmbet larg. Uneori de acolo, de sub bancă aproape, de unde arareori îi spun să se ridice. O las, pentru că zîmbetul ei face mai mult decît poziția pe care alți profesori ar cataloga-o ca indecentă.

Nu cu mult timp în urmă, cînd s‑a întîmplat să lipsesc cîteva zile, la revenire, o clasă de uman m-a întîmpinat cu mesajul „Doamne, ce bine că ați venit, dom’ profesor! Parcă niciodată nu ne-ați lipsit mai mult!“. Nu contează de ce au avut această reacție, contează însă energia și tinerețea derivate din astfel de atitudini. Pentru că, așa cum spune prietenul nostru poetul Ștefan Manasia, într-o poezie din care decupez versurile pentru a-mi folosi, te uiți la ei și e „ca şi cum / tinereţea lor ar dura veşnic – / şi durează veşnic, / dacă o priveşti cu o anumită intensitate“. Cumva și tinerețea ta durează veșnic, odată cu a lor.   

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

Peste 130 000 de noi recruţi, înrolați în armata rusă jpeg
Mișcările militare rusești care au pus Europa pe jar: Kremlinul își extinde bazele. Avertismentul experților
În timp ce președintele Trump și mulți alți lideri mondiali sunt preocupați de războiul din Ucraina, unii europeni sunt din ce în ce mai alarmați de ceea ce armata rusă face mult mai discret de-a lungul altor porțiuni ale frontierei sale cu Europa.
1 PNG
Candidații la președinție condamnă anularea alegerilor: Traumă, fraudă, jocuri ale sistemului
În cadrul dezbaterii electorale de luni, organizată de Digi24 în Sala Unirii, de la Palatul Cotroceni, candidații Crin Antonescu, Nicușor Dan și Elena Lasconi au fost întrebați ce părere au de anularea alegerilor prezidențiale din noiembrie 2024.
01 Nicusor Dan si Matei Paun foto Facebook LinkedIN jpg
Nicușor Dan clarifică relația cu Matei Păun: „Evident că îi răspund la telefon. Nu va ocupa nicio funcție”
Nicușor Dan, candidatul independent la alegerile prezidențiale, a declarat luni seară, la dezbaterea prezidențială, că omul de afaceri Matei Păun nu are niciun rol oficial în campania sa și nu va ocupa nicio funcție în eventualul său mandat prezidențial.
Militari Kashmir FOTO AFP
Pakistanul anunță că o incursiune militară din partea Indiei este iminentă. Ce spune despre folosirea armamentului atomic
Ministrul pakistanez al apărării, Khawaja Muhammad Asif, a declarat că este iminentă o incursiune militară a Indiei, după atacul unei grupări militare de săptămâna trecută, din regiunea Kashmir.
Tudor chirila FB jpg
Tudor Chirilă face portretul candidaților: Simion, un golan al clasei. Ponta și Antonescu ar trebui luați la pachet
Actorul și cântărețul Tudor Chirilă a făcut luni, 28 aprilie, o caracterizare a principalilor candidați la alegerile prezidențiale, explicând care sunt, în opinia sa, atuurile și minusurile lui Nicușor Dan, George Simion, Victor Ponta, Crin Antonescu și ale Elenei Lasconi.
hidden cat optical illusions pictures jpg
Testul de inteligență care a încurcat toată lumea! Găsește pisica în 5 secunde și ești un adevărat geniu
Este un test optic care provoacă fiecare observator să descopere o pisică ascunsă într-un haos de piese auto și obiecte diverse. Nu este doar un simplu joc vizual—este un test de IQ extrem de stimulant!
mihaela bilic gateste jpeg
Cât de mult ne afectează mâncatul compulsiv? Mihaela Bilic: „Este o nevoie necontrolată”
De cele mai multe ori persoanele care sunt supuse unor episoade stresante dezvoltă mâncatul compulsiv, pe bază de stres, pentru a se calma. Mihaela Bilic, unul dintre cei mai renumiți medici nutriționiști din România, a oferit mai multe informații pe baza acestui subiect.
metrou jpg
Metroul scumpeşte preţul locuinţelor în Bucureşti! Apartamentele din blocurile vechi au preţuri mai mari dacă sunt în apropierea staţiilor de metrou
Panicaţi de traficul haotic din Bucureşti şi goana după un loc de parcare, locuitorii din cel mai mare oraş al ţării se reorientează şi îşi schimbă priorităţile la achiziţionarea unei locuinţe. Clientul mediu nu mai pune pe primul plan confortul, suprafaţa sau preţul, ci apropierea de staţiile de me
guma mestecat istock jpg
Ce poți păți dacă înghiți guma de mestecat? Intervenția chirurgicală este posibilă
Încă din copilărie am auzit de multe ori avertismentul „nu înghiți guma de mestecat, pentru că va rămâne în stomac timp de șapte ani”.