„De etnie...”

În vorbirea necultivată – reprezentată din belșug în presa tabloidă românească – circulă o sintagmă destul de ciudată, supărătoare prin inadecvarea semantică și prin atitudinea evaziv-ironică pe care adesea o presupune: de etnie. Vorbitorii care o folosesc ca atare, cu substantivul neînsoțit de vreun adjectiv, deci fără specificarea unei etnii anume, se referă aproape în exclusivitate la romi. Exemplele de declarații, relatări sau interviuri disponibile pe Internet par să reflecte încercarea unor vorbitori de a adopta un stil „înalt”, de a evita colocvialismele, recurgînd la formulele limbajului oficial. Un articol publicat online are în titlu un fragment din sesizarea trimisă de o cititoare: „Ce a pățit o navetistă care a luat trenul din București la Ploiești: «Vis-a-vis de mine s-au așezat 2 cetățeni, de etnie»”. Declarația se regăsește în textul (pseudo)știrii: „Vis-a-vis de mine s-au așezat 2 cetățeni, de etnie, un adolescent însoțit de o persoană de sex feminin ce probabil îi era rudă” (gandul.ro, 26 august 2023). Citatele jurnalistice nu garantează reproducerea exactă a celor rostite sau scrise de cineva, dar e de presupus că autoarea articolului – care și-a asumat tacit și forma incorectă vis-a-vis (adică nici adaptarea vizavi, nici sursa vis-à-vis) – a păstrat ca atare și formula de etnie, ca exprimare populară destul de răspîndită. De altfel, scrisoarea cititoarei mai conține o reinterpretare a cuvîntului etnie, chiar afara formulei citate, într-o interogație emfatică: „Dar cine să intervină cînd se răscoală etniile?”.

Formula apare și în alte pagini jurnalistice de scăzut nivel intelectual: „Bătaie între femei de etnie în centrul municipiului Tulcea!”; „Ceva obișnuit în familiile de etnie!” (infotulcea.ro); „O place pentru că e de etnie, la fel ca și el” (cancan.ro) etc. Alte atestări se găsesc pe site-uri tematice – „Marele artist, mărturisiri despre cum a fost interzis din cauza faptului că e de etnie” (starpopular.ro) – și mai ales în comentariile cititorilor la diferite articole, în texte de pe rețelele de socializare, în explicații pentru filmulețe postate pe YouTube etc. 

Eticheta de etnie a apărut prin elipsă lexicalizată, fenomen lingvistic care constă în abandonarea de către vorbitori a unuia dintre termenii unei sintagme foarte frecvente în uz și în folosirea cuvîntului rămas cu sensul întregii sintagme. Sensul atribuit de unii vorbitori sintagmei reduse de etnie dovedește că în spațiul public românesc referirile cele mai dese, în documente oficiale și în presă, sînt la etnia romă. Elipsa lexicalizată e o formă de abreviere și de condensare, în care termenul păstrat „absoarbe” conținutul celui eliminat, dobîndind astfel un nou sens. Adesea se păstrează adjectivele, care se substantivizează (o roșie – din pătlăgea roșie, o vînătă – din pătlăgea vînătă). Cînd din sintagma inițială se păstrează doar substantivul, schimbarea semantică este mai greu de acceptat, pentru că într-o primă etapă pare să producă tautologii: a avea temperatură, cu sensul „a avea febră” (redus din construcția a avea temperatură mare) pare la început un truism stîngaci, în măsura în care oricine are o anumită temperatură. La fel, a spune că o persoană este de etnie e inutil sau incomplet, atîta vreme cît oricine aparține unei etnii. 

Chiar mai grav decît aspectul tautologic al sintagmei prescurtate e faptul că recursul la aceasta reflectă o intenție eufemistică; or, eufemizarea identității etnice este inerent jignitoare, pentru că presupune că apartenența la respectiva etnie este un handicap, o deficiență etc. E foarte posibil ca unii vorbitorii să aibă intenții bune, vrînd doar să înlocuiască, printr-o expresie „elegantă”, cuvintele jignitoare, desemnările etnice marcate stilistic, cu potențial depreciativ: „B.P. primeşte amendă după amendă: «Nu ne-am destrăbălat. Soțul e de etnie, așa e la ei»” (romaniatv.net); „De fapt tipul e super ok. Și dacă e de etnie nu înțeleg care este problema?!!” (comentariu, ziuaconstanta.ro). Formula de etnie poate fi însă și rezultatul ipocrit al evitării deopotrivă a termenilor jignitori și ai celor neutri, de descriere obiectivă; calea indirectă de referire la etnie devine astfel o insinuare depreciativă, creînd o complicitate cu publicul. Din exemple pe care le-am cules pare să rezulte că de etnie este uneori folosit din interior, chiar de vorbitori de etnie romă, cu bune intenții, dar și din exterior, pentru a exprima alteritatea, în mod ironic și aluziv. În ambele ipostaze mi se pare o formulă neinspirată și nerecomandabilă.

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).