De ce vin Rolling Stones
Cînd deschizi televizorul, e ca şifonierul cu hainele de vară: ştii că ai înghesuit o mulţime de lucruri acolo, însă nu te aştepţi să-ţi cadă toate în cap. La alegere: iubita care ameninţă că se aruncă de la balcon pentru că amantul o înşeală cu un homosexual şi, în plus, e fericit seara acasă, cu nevasta şi fetiţa. Apoi pensionarii, pasionaţi din nou de cozi, unde se cred iarăşi tineri şi-n căutare de carne proaspătă (de vită, dacă se poate, un kilogram, tovarăşe!). Mama lui Iisus din Galaţi, care aşteaptă minunile de la copil, poate chiar mai îndreptăţită decît aia care le caută la Guvern sau Preşedinţie. Nu-l uit pe Petre Roman, care nu-i mai lasă nevestei toată averea, deşi ea e bolnavă în spital din cauza lui (update: s-a externat şi e hotărîtă să lupte, deşi îndurerată!). Doamna s-a făcut bine, însă la nici o sută de kilometri distanţă, sate întregi îşi numără mîinile şi picioarele cînd se trezesc din somn. Ca nu cumva să fi venit peste noapte hoţii de organe, de care vorbeşte şi o legendă nou-nouţă, dar deja obişnuită cu rujul şi fondul de ten de la şapte seara. Ajunşi aici, nu pot să nu ridic de pe jos povestea tragică a macaralei prăbuşite peste maşini nevinovate. Deşi un cetăţean vigilent sunase şi la poliţie, şi la inspectoratul pentru construcţii, care nu se ocupă, oricum, de macarale, ci de turnuleţe stil pagodă. Pe care localnicii dintr-un sat de cîmpie din sud vor să le vîndă turiştilor pasionaţi de arheologia recentă a populaţiei rrome. Care, altminteri, nu ştie dacă să se mîndrească au ba cu Adrian Mutu, pe care ziarele "din peninsulă" îl fac ţigan pentru o şmecherie pe teren. Iar presa română citează indignarea fanilor italieni, pe care îi îmbracă festiv în costumul cu papion al liderilor de opinie. Am zis papion? N-am vrut, asta era din alt film, acela al liberalilor plecaţi în turneu prin oraş cu funda la gît, după ce preşedintele l-a înjurat de mama Europa pe premier. Măi, trend-setter-ilor! Măi, politicienilor, cum ar zice Exarhu... Dar nu ne plîngem: altfel cum află poporul ce trebuie să poarte mîine la piaţă? Aux noeuds papillons, citoyens! Pe lîngă toate astea, în caz că aţi uitat, plutesc dînd din cap a dojană fantomele decedaţilor în accidente rutiere. Nu toate. Doar acelea care reuşesc să treacă de bariera magică a celor doi-trei morţi, care desparte accidentul luminat de reflectoare de acela anonim, binecuvîntat doar de atenţia tablagiului care îşi notează detaliile măcelului după principiul "una bucată picior pe carosabil". Apropo, sper că n-aţi uitat că "viteza şi imprudenţa ucide", la concurenţă cu copacii de pe marginea drumului şi cu graba de a ajunge la meci. Unde lumea încă mai dă cu pietre în geamurile autocarului echipei Dinamo... Semn că totuşi sînt lucruri rezistente la uzura civilizaţiei. Apa trece, pietrele rămîn. Că mai sînt încă multe capete de spart! După ce cad primele ştiri peste tine, astea mai mari şi mai grele, aşezate mai sus, găseşti şi cîteva bucăţi de viaţă, să-i zicem normală. Îmbogăţiţii la loterie. Adică şefii loteriei, nu jucătorii, exact aşa cum zicea şi imaginarul colectiv (colectiv, daâ deştept, vezi, nene?). Trecerea în ilegalitate a luptelor de cocoşi şi cîini (doamnă Udrea, ăştia nu mai ştiu cum să vă prindă!). Creditele fără avans, care în sfîrşit permit şi greierilor să-şi ia casă, nu doar furnicuţelor. Vaccinul pentru o boală gravă sau alta, prezentat în premieră în România, unde joacă cu casa închisă. Casa de sănătate, care iar nu mai compensează. Care iar ne indignează. Care, ca să zic aşa, încinge prompterele naţiunii şi face inutil clăbucul de la săpun, care poate fi înlocuit cu clăbucul de la televizor, luat direct de la gura comentatorilor. Între toate ştirile astea teribile, vestea că vin Rolling Stones e ca anunţul că grindina ucigaşă conţine apă pură în proporţie de 99,9%. Cui îi pasă, pe aşa o criză politică? Şi totuşi, ca rocker întîrziat (dar nu mai întîrziat ca ei!), îmi pare totuşi cea mai importantă veste a săptămînii. Şi nu uitaţi de ce vin: c-am vorbit la telefon. Pe Stones îi aduce o companie de telefonie mobilă. Am plătit pentru ei vorbind despre toate prostiile din lume şi de la televizor. Şi-acum, ca pedeapsă, o să mai şi ascultăm. O ştiţi p-aia cu "satisfaction"?
