De ce țin cu cititorii

Publicat în Dilema Veche nr. 393 din 25-31 august 2011
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Cu vreo două mii de ani înainte de Isus Cristos, în Egipt domnea al patrulea faraon al celei de-a douăsprezecea dinastii, Khakeppere Senusret al II-lea. A fost un faraon OK. Harnic fiind, s-a preocupat de creşterea suprafeţelor agricole. Bun strateg fiind, a avut relaţii bune cu alţi regi şi regişori din jur. Istoricii au bune motive să creadă că Sensuret al II-lea este chiar faraonul din povestea biblică a lui Iosif (Facerea 41 şi urm.). Piramida sa din El-Lahun, scotocită încă din secolul al XIX-lea, s-a dovedit a fi plină de bijuterii fastuoase şi de papirusuri. Însă, pentru cîţiva iubitori de literatură, de neuitat din anii domniei lui Khakeppere Senusret al II-lea a fost unul dintre scribii lui, Khakheperresenb. 

Scriitorul american John Barth – şi profesor emerit, din cîte se ştie – l-a făcut celebru pe scribul acesta într-un consistent eseu apărut acum vreo 40 de ani, lansînd în spaţiul public inventat de Gutenberg un fragment rămas de la Khakheperresenb: „Dacă aş putea avea fraze care sînt necunoscute, cuvinte singulare dintr-o limbă nouă care nu au mai fost folosite şi care nu sînt deja aservite prin repetare, şi nu cuvinte repetate care şi-au pierdut prospeţimea şi au fost vorbite de oamenii de demult…“* Aşa, Khakheperresenb a rămas în istoria literaturii universale drept primul om care s-a tînguit în scris din cauza implacabilului sentiment că tot ceea ce s-a spus, s-a spus, şi că nimic nou, cu adevărat nou, nu mai poate fi adăugat. Iată că, în zorii literaturii, scribii aveau angoasele creatorului de astăzi, frămîntaţi fiind de incapacitatea lor de a inventa ceva în arta cuvintelor. O primă remarcă ar fi aceea că, aidoma unui joc postmodern, chiar lamentaţia celor care simt cît e de greu să spui ceva ce nu s-a mai spus, s-a spus. O a doua observaţie rapidă ar fi aceea că îngrijorarea cuiva aflat la capătul celălalt al istoriei în privinţa putinţei de a spune ceva nou ar trebui să se transmită astăzi înmiită şi să crească cu trecerea anilor. Orice pagină de literatură epuizează ceva ce e de spus. De la Khakheperresenb încoace s-au produs atîtea pagini de literatură, prin urmare şansele ca ceva nou să poată fi spus s-au diminuat încă şi mai mult. Prin urmare, însăşi dezvoltarea literaturii ar trebui să dea insomnii celor care chiar vor să creeze: şansa lor de a fi cei dintîi în a spune ceva este aproape egală cu zero. 

În ceea ce mă priveşte, am trăit într-un mediu cultural în care originalitatea era, în general, sancţionată pozitiv. E bine să fii original! Trebuie să avem apreciere pentru cei care sînt originali! Îmi amintesc ca prin vis o oră de română de prin clasa a treia, cînd fiecare dintre noi citeam în faţa clasei o mică compunere. Învăţătoarea era fermă: cele mai bune erau cele mai originale şi ea decreta, fireşte, care dintre compuneri e mai originală şi care e mai puţin originală, iar cele originale luau notă mare. Am suferit cumplit pentru că mica mea producţie nu a fost privită ca fiind din cale afară de originală şi nu am luat o notă mare, ci una medie. Ani mai tîrziu, cînd am început să învăţ să gîndesc cu capul meu, am dat de faimosul vers eminescian: „Toate-s vechi şi nouă toate“. Cum adică, mi-am spus, originalitatea e imposibilă? A fost, ţin minte bine, una dintre primele situaţii în care lucrurile pe care le învăţasem temeinic în prima copilărie se reaşezau, critic, în mintea mea. 

Există, desigur, şi consolări. Poţi crede, ca Gide, că, deşi totul a fost spus, nu multă lume a ascultat ceea ce s-a spus şi, prin urmare, nu e nici o problemă să mai spui şi tu o dată. Sau te poţi încuraja în dorinţa arzătoare de a fi original, cu ideea că aceleaşi lucruri pot fi respuse altfel decît au fost spuse. Sau poţi medita aşa: probabil că a fi în lume înseamnă exact asta, să tot spui aceleaşi şi aceleaşi lucruri mereu altfel. În fine, e mai puţin important cum se remontează autorii cînd se apucă de scris, ştiind că totul a fost deja scris, sau cum explică ei momentele de blocaj interior, cînd nu mai pot scrie. Mai interesant mi se pare ce se întîmplă cu cititorii. Continuăm să citim, deşi cam tot ce citim am mai citit o dată. Nu ne oprim din citit. Aşa cum autorii rescriu scriind, cititorii recitesc citind, de vreme ce citesc aceleaşi lucruri. De pildă, o poveste cam aşa: doi tineri se iubeau, dar părinţii s-au împotrivit şi totul s-a terminat prost pentru ei. De cîte ori şi în cîte variante am citit-o? Cine mai ştie! Totuşi, cititori care să se vaite că nu mai e nimic nou de citit se găsesc mai rar decît autori care se lamentează că nu mai e nimic nou de spus. De aceea, mai simpatici îmi sînt cititorii decît autorii.  

_________

* Am dat peste fragmentul bătrînului scrib din Egipt în limba engleză: „Would I had phrases that are not known, utterances that are strange, in new language that has not been used, free from repetition, not an utterance which has grown stale, which men of old have spoken...“ Nu mi-a fost, apoi, greu să găsesc şi versiunea franţuzească. O reproduc pentru savoarea sa, încercînd să mă iluzionez că, citind fragmentul în trei limbi (română, engleză şi franceză) sîntem cumva – nu ştiu de ce – mai aproape de frămîntarea lui Khakheperresenb: „Si seulement j’avais des phrases qui ne soient pas connues, des paroles singulières dans une nouvelle langue qui n’ait jamais été employée et qui ne soit pas asservie à la répétition – et non pas une parole qui a perdu sa fraîcheur, déjà parlée par les hommes des temps anciens“.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

Comuna Nădrag  Foto Primăria Nădrag (1) jpg
Ciocanul din Nădrag, uzina metalurgică din Banat care stârnea zâmbete. Cum a dispărut brusc, după două secole
Înființată în urmă cu două secole, odată cu construcția primului furnal, uzina metalurgică din Nădrag a purtat începând din primii ani de comunism numele „Ciocanul”. A dispărut, definitiv, la sfârșitul anilor '90, când ultimii din cei aproape 2.000 de angajați ai săi au fost nevoiți să o părăsească.
cfr cluj   rapid facebook jpg
Dramatism total în Gruia: Rapid smulge un punct în ultimul minut pe terenul lui CFR Cluj
Cu o victorie, ardelenii egalau la puncte liderul U Cluj.
colaj candidati FOTO colaj Facebook
LIVE TEXT Alegeri prezidențiale 2024. România își alege președintele. Unde se poate vota, cu ce acte de identitate, cum se desfășoară votarea
Procesul de vot pentru primul tur al alegerilor prezidențiale 2024 a început începe duminică, 24 noiembrie 2024, și în țară. Secțiile de votare se deschid la ora 7,00 și se închid la ora 21,00, programul putând fi prelungit până la ora 23,59, dacă sunt alegători la rând.
Nicolae Ceaușescu (© „Fototeca online a comunismului românesc”)
24 noiembrie: Ziua în care este ales Nicolae Ceaușescu, în ciuda revoluțiilor împotriva regimurilor comuniste
Într-un context tensionat, marcat de revoluțiile anticomuniste din Europa de Est, Nicolae Ceaușescu a fost reales, pe 24 noiembrie 1989, ca secretar general al PCR. Decizia reflecta izolarea regimului, cu doar câteva săptămâni înainte de prăbușirea sa în timpul Revoluției Române.
Vladimir Putin la sediul FSB FOTO EPA EFE jpg
Un fost agent CIA explică cât de periculoase sunt amenințărilor nucleare ale lui Putin
Vladimir Putin este un maestru al manipulării și fluturând sabia nucleară încearcă să facă Occidentul să cedeze, susține un fost agent CIA, citat de The Sun.
bruxelles boschetari jpg
Un vlogger celebru e șocat de ce a găsit chiar lângă Parlamentul European: „La asta chiar nu m-am așteptat”
Cunoscutul vlogger Cosmin Avram a ajuns la Bruxelles, capitala neoficială a Europei, dar ceea ce a găsit aici i-a dat fiori. Cu toate acestea, vloggerul spune că Bruxellesul nu poate fi judecat doar prin prisma acestor imagini horror și spune că orașul are și părți frumoase.
cernobil pexels 2 jpg
Cel mai periculos obiect de pe Pământ. Cei care stau chiar și cinci minute în apropierea lui vor muri două zile mai târziu
Pare desprins dintr-un scenariu de film, dar există un obiect extrem de real și mortal. Un simplu contact de 5 minute te poate ucide în doar 2 zile. Expunerea la acest obiect timp de doar 30 de secunde este suficientă pentru a provoca oboseală severă și amețeli. După 2 minute, efectul devine catastr
Agent FBI în misiune FOTO SHUTTERSTOCK
Inamicii Americii au o nouă armă preferată: bandele criminale
Rusia, China, Iran și alte țări își externalizează tot mai mult munca murdară către traficanți de droguri, criminali cibernetici și asasini plătiți, scrie The Wall Street Journal.
Parodontita   shutterstock jpeg
Medic: „Parodontita netratată crește riscul de infarct, AVC și chiar Alzheimer“| INTERVIU
De la sângerări gingivale la complicații sistemice, parodontita poate trece neobservată în fazele incipiente, mai ales dacă pacienții nu merg regulat la dentist.