De ce să mergem la vot

Televiziunile din România difuzează de cîteva zile un clip în care cîţiva oameni simpatici şi surîzători sînt întrebaţi ce vor face duminică, 30 noiembrie. Unul spune că merge cu prietenii la club, altul că va face cumpărături la mall, în fine, există şi "intelectualii" care se duc la film sau citesc o carte. După acest prim set de răspunsuri, vocea din off intervine din nou întrebîndu-i, ca şi cum ar fi uşor amnezici, dacă nu mai au şi altceva de făcut pe 30 noiembrie. Persoanele respective răspund una după cealaltă, într-un cor al democraţiei consolidate, că "votează". E bine - îţi spui - că, deşi au activităţi personale atît de importante pe 30 noiembrie, nu uită să se ducă la vot. Întrebîndu-mi nişte cunoscuţi ce vor face duminică, 30 noiembrie, am avut parte de alt tip de răspunsuri. Unii mi-au spus că pleacă în excursie, pentru că după 30 noiembrie vine 1 Decembrie, zi de sărbătoare, alţii mi-au confirmat că au de gînd să facă nişte cumpărături şi se duc la mall, mai ales dacă vremea e urîtă. La partea a doua a întrebării, răspunsurile au fost diferite faţă de cele din clipul guvernamental. "Nu votez" - mi-au spus cunoştinţele. Explicaţiile le mai auzisem şi cu alte ocazii: nu merg la vot pentru că nu mă interesează politica şi n-am votat niciodată (un raţionament foarte subtil, recunosc); nu merg la vot pentru că toţi sînt o apă şi-un pămînt; nu merg la vot pentru că indiferent de ce votez, iese tot cine "trebuie" - mi-a spus o prietenă dînd din mînă a lehamite; nu merg la vot pentru că nu înţeleg care sînt deosebirile dintre PNL-PDL-PSD, iar candidaţii care azi sînt într-un partid, ieri erau în altul, constata un amic mai interesat de politică; în fine, ultima explicaţie, dată de cineva din familie, este că nu cunoaşte nici un candidat din colegiul în care ar trebui să voteze: "Dacă ei nu fac un efort să mă convingă, eu de ce să fac un efort să îi votez?". De ce să mergem atunci la vot? În primul rînd, aş zice, pentru că putem. Pînă acum 19 ani nu era posibil sau, mă rog, voturile nu contau. Poate că uităm, dar cei care au ieşit în stradă în 1989 nu cereau pîine şi carne, ci democraţie şi alegeri libere. Există şi acum ţări în care votul nu contează şi nu îi fericim prea mult pe locuitorii statelor respective, fie că e vorba de Cuba sau de Coreea de Nord. E bine deci să ai dreptul la vot, e şi mai bine să te foloseşti de el. Mă gîndesc apoi că nu sînt toţi candidaţii o apă şi-un pămînt. Sigur că imaginea Parlamentului e proastă, iar hotărîrile din ultima vreme - cum ar fi cea cu 50% ştiri pozitive şi 50% ştiri negative la jurnale, nenumăratele modificări la legile proprietăţii sau imunitatea eternă de care beneficiază unii deputaţi - nu îmbunătăţesc această imagine. Pe de altă parte, vreau să cred că oameni ca Ionuţ Popescu, Crin Antonescu, Cristian Diaconescu, Victor Ponta, Peter Eckstein-Kovacs sau mai nou intraţii în politică Cristian Ţopescu, Toader Paleologu, Sever Voinescu, Stejărel Olaru sau Eugen Tomac nu prea au nimic în comun cu Corneliu Vadim Tudor, Gigi Becali, Ioan Talpeş, Dorel Onaca sau Cătălin Zmărăndescu. În unele colegii e mai simplu decît în altele, recunosc, dar în cele în care candidaţii sînt necunoscuţi putem vota partidul de care ne simţim reprezentanţi mai bine. Nu e întotdeauna evident, mai ales în colegiile unde partidele au evitat înfruntările, dar măcar avem o pistă. "Nu merg la vot pentru ca să protestez faţă de clasa politică" - mai spunea cineva. O fi bine? Dacă vrei să protestezi, poţi să mergi la urne, dar să laşi buletinul neştampilat. Un număr mare de voturi "albe" va arăta că gradul de nemulţumire e ridicat. Pe de altă parte, absenteismul este uneori şi un alibi pentru dezinteres. Să ne amintim de alegerile locale, unde primarul PDL din sectorul 3, Liviu Negoiţă, se bucură de o popularitate remarcabilă. Cu toate acestea, doar vreo 20% dintre locuitorii sectorului au mers la vot, pornind de la ideea că "oricum va ieşi". Continuînd pe aceeaşi idee, ne putem întreba de ce mai e nevoie de vot, cînd un sondaj ar fi suficient? Trăgînd linie şi adunînd, cred că există motive suficiente pentru care să votăm. Fără a folosi cuvinte mari, votul este totuşi primul pas al implicării cetăţeanului în democraţie. E păcat şi poate fi periculos să ne privăm de el. Corneliu Vadim Tudor a ajuns în al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale din 2000 şi pe un fond relativ scăzut de participare. Celor care spun că s-au săturat să voteze "răul mai mic", le-aş răspunde că în această expresie există substantivul "răul", dar şi adjectivul "mic". Cîteodată e bine să schimbăm perspectiva.