De ce îmi place Burke – trei idei

Publicat în Dilema Veche nr. 513 din 12-18 decembrie 2013
Bun şi rău jpeg

 „...what shadows we are and what shadows we pursue“ 

● Teoretic, nu ar trebui să-mi placă „teoreticienii“ în politică. Nici lui Edmund Burke – îl recitesc mereu cu nestinsă fascinaţie! – nu-i plăceau. Burke, se ştie, nu a scris cărţi de politică, nu a elaborat tratate şi nici măcar n-a încercat eseul. Burke a făcut politică şi, prin urmare, ceea ce ne-a rămas de la el sînt cuvîntări şi scrisori, polemici, discursuri pro sau puncte de vedere redactate la cererea cuiva. Pe cît de celebra, pe atît de masiva Istorie a filozofiei politice, editată de Leo Strauss şi Joseph Cropsey, spune că Burke îi detesta pe „teoreticienii“ intraţi în politică şi se temea de pătrunderea „teoriilor“ în politică, din trei motive: 1) avînd pretenţii de universalitate, „teoriile“ radicalizează politica; 2) prin simplul fapt că elaborează „teoriile“ şi insistă să le aplice, „teoreticienii“ cred că politica este predictibilă; 3) prin gradul lor de generalitate, „teoriile“ simplifică impardonabil politica. Nimeni nu se guvernează pe sine cu „abstracţiuni şi universalii“, începe Burke celebra cuvîntare despre petiţia unitarienilor (1793). Şi continuă: „Un politician diferă de un profesor universitar – ultimul are doar o viziune generală asupra societăţii, cel dintîi are un număr de circumstanţe pe care trebuie să le combine cu ideile generale şi să le ia în considerare. Circumstanţele sînt infinite, se combină infinit, sînt variabile şi trecătoare – cel care nu le ia în considerare nu este doar în eroare, este nebun de-a binelea… este nebun din punct de vedere metafizic. Fără să piardă din vedere principiile, un politician trebuie să fie ghidat de circumstanţe – judecînd împotriva exigenţelor momentului, politicianul îşi poate ruina ţara de tot.“ În ultimele decenii, foarte mulţi comentatori ai lui Burke spun că ceea ce înţelegea el prin „teorii“ şi „teoreticieni“ înseamnă, de fapt, ideologii. Aşadar, Burke se temea de ideologii şi de ideologi. Aici, bătrînul conservator se întîlneşte cu mentorul Dilemei noastre (a se citi interviul dlui Andrei Pleşu, apărut recent într-un supliment al revistei 22). Conservatorismul autentic nu este şi nu poate deveni niciodată o ideologie. Ideologizarea sa nu este niciodată un proces natural (aşa cum se poate întîmpla cu orice alt corp coerent de idei politice). Odată ideologizat, conservatorismul devine altceva, se rătăceşte de sine, eşuează fie lamentabil, fie periculos.

● Edmund Burke propune una dintre cele mai sofisticate receptări ale dreptului natural. Distincţiile sale îi permit să avertizeze – cel dintîi, după ştiinţa mea – că drepturile naturale, fundamentale, inalienabile ale omului nu se pot suprapune dorinţelor sale. Mai precis, chiar dacă toţi oamenii doresc să se bucure de anumite drepturi şi, prin consens, le-ar plasa pe lista drepturilor naturale, pentru a rămîne dincolo de orice discuţie şi dincolo de orice posibil abuz statal, aceste dorinţe nu devin drepturi fundamentale în sens real. De pildă, spune Burke, dreptul la căsătorie nu poate fi un drept fundamental, natural, pentru că, adus în executarea sa, asta înseamnă riguros că fiecărui bărbat care are dreptul la căsătorie îi corespunde o femeie care are obligaţia de a se căsători cu el – sau invers –, ceea ce e absurd. Sigur, argumentul lui Burke nu mai e atît de solid după ce teoria dreptului a redescoperit, pe filieră romană, opozabilităţi diferite pentru anumite drepturi. Astfel, există drepturi care implică obligaţii în sarcina cuiva anume şi drepturi care implică obligaţii în sarcina tuturor celorlalţi (juriştii le spun „drepturi opozabile erga omnes“). Aceste din urmă drepturi sînt, de regulă, corelative obligaţiei generale de a nu face. Astfel, dreptul cuiva la căsătorie naşte obligaţia în sarcina tuturor celorlalţi de a nu face nimic care să-l împiedice să exercite, cînd va dori, acest drept. Totuşi, ideea lui Burke este extrem de preţioasă astăzi. Nu orice dorinţă a noastră este un drept. În postmodernitate, lista drepturilor inalienabile se tot lărgeşte – iată una dintre marile iluzii ale timpului nostru. Ne tot acordăm drepturi, crezînd că asta ne face mai liberi, mai fericiţi.

● Prudenţa şi schimbarea. După Burke, a fi prudent înseamnă a înţelege că schimbarea este suprema lege a lumii. Tot prudenţa ne îndeamnă să facem astfel încît această schimbare să se petreacă cît mai lin, fără sincope, fără forţări, fără deturnări – firesc, natural. Cînd a ajuns la pîrg, fructul cade. Nimeni nu trebuie să zgîlţîie copacul ori să smulgă fructul. Cultivînd doar aparent paradoxul, Burke crede că schimbarea conservă lumea şi, prin urmare, e prudent să o înţelegem şi să o acceptăm. Cu adevărat înţelept este să o pregătim, fără să o grăbim, şi să o gestionăm, fără să o întîrziem. Dar drumul pînă la înţelepciune e lung. Deocamdată, să lucrăm la prudenţă.

(septembrie 2010) 

p 7 Jame Madison WC jpg
Revenirea antifederalismului
Urmașii intelectuali ai lui Madison au înțeles totodată că această Constituție a permis mai mult decît crearea unui ansamblu de state suverane.
640px Empire State Building MET DP106404 jpg
„Marea demisioneală” nu a trecut din America în Europa
„Marea demisioneală” este un curent care a plecat din Statele Unite ale Americii și a ajuns, mult mai puțin intens, în Europa.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Alte fronturi
Pariul lui Vladimir nu e că poate învinge Vestul,ci că Vestul poartă în suflet și în conduită premisele propriei înfrîngeri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Tutuiala
Ne scufundăm în omogenitatea lui „tu”, iar „tu” evoluează semantic spre „nimeni”.
Frica lui Putin jpeg
Omul: excepție în excepție în excepție în excepție
Și totuși, noi – excepție în excepție în excepție... – avem fantezia de a ne proclama drept normă, ba chiar scop și sens ale Universului. Admirabil tupeu!
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Sînt un deviaționist
Nebun de ură antioccidentală, nebun de sine, nebun mistic, treaba lui ce fel de nebun o fi, dar e nebun. Și simt că în „tribul” meu mă privesc de-aproape tot mai mulți nebuni...
Mussolini Salsomaggiore Terme 1941 jpg
Un secol de la Marș
A doua zi, pe 29 octombrie, regele i-a cerut lui Mussolini să formeze un nou guvern, învestindu-l astfel cu funcția de prim-ministru al țării.
Iconofobie jpeg
Virtuțile fatalismului
„Fatalismul” și „fatalitatea” reprezintă două noțiuni prea puțin agreate de oameni. În termenii filozofiei Facebook de astăzi, sînt genul de „postări” cu slabe șanse de a primi multe like-uri.
„Cu bule“ jpeg
Bulevarde și bulevardiști
Cuvîntul bulevardist putea fi format foarte ușor în română, de la bulevard, deja împrumutat din franceză (din boulevard) la jumătatea secolului al XIX-lea.
HCorches prel jpg
Ce boacăne mai fac elevii
Este utopic să credem că boacănele elevilor și problemele lor, ale vîrstei lor, pot fi anulate, că ele pot dispărea.
Un sport la Răsărit jpeg
Thierry Henry crede că VAR-ul omoară bucuria fotbalului. Păi, e mai bine cu VAR sau era mai bine fără VAR?
VAR, cînd funcţionează corect, nu cu sughiţuri, ca la noi, şi cînd nu e lăsat pe mîna unor Bonnie cu fluier şi Clyde cu joystick, e Lumea Nouă a acestei lumi vechi.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Polițiști
Evident că nu voiau decît mită. Cu 5 sau cel mult 10 dolari, te lăsau să pleci.
O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.

Adevarul.ro

BLUE AIR  zbor suspendat FOTO INQUAM Photos Octav Ganea
Blue Air: Pasagerii și statul riscă să nu-și recupereze banii din cauza declarațiilor ANPC
În urma noilor amenzi date de ANPC, Blue Air îl acuză pe președintele instituției că afectează grav posibilitatea ca pasagerii și statul să-și recupereze banii pe care compania îi datorează.
Xavi jpg
Barcelona, revoltată după „jaful“ cu Inter: Decizia catalanilor, anunțată oficial
Formația spaniolă se consideră dezavantajată, în mod grosolan, din cauza arbitrajului.
MIG-21 Lancer
Aeronave de luptă MiG-21 Lancer, puse pe butuci de o rețea de escroci. Cum a fost păcălită Armata Română cu kerosen de proastă calitate
Siguranța națională a României a fost pusă în pericol, în condițiile în care mai multe aeronave de luptă MiG-21 Lancer s-au stricat după ce au fost alimentate cu combustibil neconform.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.